mercredi 27 décembre 2006

depresie. [?]





Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte
- Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape,
- Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte,
- Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa
- Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

[George Bacovia]





nu, nu asociez depresia cu Bacovia, ci doar ascult melodia dupa versurile-i pe intuneric, scriind acum randurile astea..
chiar nu stiu ce am avut zilele astea. dimineata zambeam, pe la pranz ma mai certam cu mama, dupa-amiaza citeam, seara ramaneam singura acasa [ca si acum] si iarasi citesc, in disperare, apoi incep sa plang, sting toate luminile, aprind o singura lumanare si stau cu mana langa ea, ca sa-mi admir cutele pielii, venele, inelul.
iubesc serile cand raman singura. ma simt sincera. fatza de mine, fatza de ceilalti. pot sa plang, pot sa vorbesc prin lacrimi fara sa deschid gura, fara cuvinte.. ma oglindesc, apoi, in propriile mele lacrimi, vorbesc cu flacara lumanarii, inchipuindu-mi ca e un El.. care nu se stinge niciodata.. [..."nesfarsit"...] lumanare care tine locul unui trup calduros si al unei maini aspre, dar mult prea sfanta..
nu stiu daca l-ati ascultat pe Cartarescu recitand din "Nostalgia" sau din "Orbitor"; eu da, aseara. [cred ca e cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la ai mei, in afara de zambete. -stiu,e plastic spus.-] la un moment dat, am inceput sa plang. era o scena din "Orbitor". cu draci. cu morti. cu viermi. cu paianjeni. m-am speriat dar nu aveam in bratele cui sa fug..
cel mai mult ma deprima indiferenta. indiferenta vanzatoarei de la photo shop, indiferenta mamei, cand o rog sa-mi faca un ceai, indiferenta bunicii cand ii spun ca mi-e dor sa mananc clatite, indiferenta lui, cand ii spun "la multi ani", indiferenta mea, cand ma vad plangand, in oglinda de la baie, printre "nivea" , "B.U." si alte marci cu nume ciudat si pompos.
ma simt rau...dar raul acela inghetat...raul acela care nu poate sa-si ridice ochii din pamant, raul care nu vede Soarele, care rupe scrisori, care vomita cand aude de logodnici..
nu am mai scris de mult ceva ce pot reciti dupa trei ore si nu pot, pur si simplu nu pot, sa mai schimb ceva, sa imbunatatesc.. poate si asta ma deprima.
a, da, si ma mai deprima numerele din doua cifre mai mari sau egale cu "30". si sfarsitul de an. sfarsitul unui an pe care-as vrea sa-l trag de par pana la polul nord, pentru ca am fost cea mai fericita din lume vara anului ce trece...





mardi 26 décembre 2006

a venit si-aici Craciunul.






A venit si-aici Crãciunul
Sã ne mângâie surghiunul.
Cade albã nea
Peste viata mea,
Peste suflet ninge.
Cade albã nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremurã albastre stele
Peste dorurile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.

Maica Domnului Curatã,
Ad-o veste minunatã!
Înfloreste-n prag
Zâmbetul tãu drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul tãu drag
Îl asteaptã-n prag
Cei din închisoare.

Steaua prinde sã luceascã
Peste ieslea-mpãrãteascã.
Si din nou trei magi
Varsã din desagi
Aur si tãmâie.
Îngerii de sus
Magilor le-au pus
Cerul sub cãlcâie.

Lumea-n cântec se desteaptã,
Pe Mesia îl asteaptã.
Zâmbete ceresti
Intrã pe feresti,
Vin în orice casã.
Si în orice gând
Arde tremurând
Câte-o stea sfioasã.

Numai temnita posacã
a-mpietrit sub promoroacã.
Stãm în beznã grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru osânditi,
Îngerii grãbiti
Nu aduc colinde.

Peste fericiri apuse
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te asteaptã-n zori
Sã le-aduci luminã.
Cei din închisori
Te asteaptã-n zori,
Pieptul lor suspinã.

O, Iisuse Împãrate,
Iartã lacrimi si pãcate!
Vin’ sã-nchizi usor
Rãnile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi te-om astepta,
Cãci pe Crucea Ta
Stãm bãtuti în cuie.

[Radu Gyr, Colind]

S-aveti parte de un Craciun luminos!

vendredi 8 décembre 2006

lundi 4 décembre 2006

reading a book of dreams





"in her garden
a summer day
one afternoon,
reading a book
of dreams.."

i had this dream last night,
i was growing a garden,
but not those typical, sunflowers & daisies garden..
my garden grew not flowers
but photographs.
black and whites, coloured and such.
they grew everywhere i go.
cats visit them sometimes
they like to dance in the wind..
and catch the sunrise.

jeudi 30 novembre 2006

aujourd'hui.





azi e Sf. Andrei.
am mancat bomboane.
Andreea mi-a dat cafea. dar am uitat sa-i zic "la multi ani",
sunt asa o uituca, uneori...



mercredi 29 novembre 2006

your fingerprints are safe, on me,




imi plac mult reclamele cu mos craciuni de la coca cola; ca si cea de anu asta; imi place atmosfera, clinchetul timid al clopoteilor din surdina, corul ce se aude absolut divin, personajele, povestea, trecerea anilor, constanta barba a mosului, care are niste ochi frumosi si mici, patinoarul, sunetul de "ah!", dupa ce bea o gura de suc, zambetul copiilor.
tin minte ca-mi placea tare mult, acum vreo doi ani, reclama aceea cu tirul lung-lung, cu chipul lui mosu' si mult rosu desenate, care trecea printr-un oarecare orasel ce geme-n monotonia lui si aprinde, pe rand, fiecare bec, fiecare lumina de la casa, fiecare lumanare, fiecare instalatie de brad, multe culori, multe suflete, multi copii, multe patine, multe cadouri...
ioi, ma simt atat de bine cand stiu ca maine-i Sf. Andrei, una din cele mai frumoase sarbatori, cand stiu ca miercurea viitoare e Sf. Nicolae si-o sa trebuiasca sa imi bat capul pentru un cadou special [si tocmai bataia aceea de cap e atat de frumoasa], cand stiu ca...trebuie sa-mi gasesc repede-repede un loc unde sa fac revelionul... de-abia astept sa aprinda cineva luminile colorate-n oras, vineri, de Ziua Nationala a Romaniei... [nu stiu cati dintre voi mai considera inca ziua asta cel mai mare eveniment istoric din cursul Romaniei si nu doar o zi in care se "sta casa"].

in fine, tot vorbind despre reclame, imi mai plac cele cu...pictorul acela, bebelus, care primeste in fiecare zi o noua panza [babetica], pe care sa picteze, pentru care mama "seara, face stelele sa cante",
si cea cu desenele acelea care se misca [mi-e lene sa zic desene animate], un desen de toamna, cu nori si stropi de ploaie sub ei, cu o fetita satena cu pardesiu galben, care recunoaste: "imi place sa alerg prin ploaie si sa sar prin baltoace," :)

dimanche 26 novembre 2006

duminica dupa-amiaza.






cu diana, intotdeauna numar "jmenii" care trec prin bacardi, unii care pun muraturi, unii care vin in trening, altii care ar vrea sa te agate cu "nu-mi faci si mie o poza?", intotdeauna ascultam vreo melodie care sa ne obsedeze pe amandoua [azi a fost ' Varza'], intr-o zona "protejata de pisici" [de treaba pisicile, de altfel], cu multe tigari care sa se stinga exasperant intr-o scrumiera ce nu-i stearsa ca lumea.
bacardi e locul nostru de veci, unde chelneritele [blonde, brune, roscate] nu te-ntreaba daca esti sau nu elev. eu vreau sa ma-nmormanteze pe motocicleta albastra, aici ne-am petrecut multe zile de vara [triste sau...vesele], aici ne-am intalnit cu persoane mai mult sau mai putin placute, bacardi e locul in care lumanarile parfumate ard degeaba, caci fumul de tigara se-ntipareste-n fiecare particica din tine; aici ne-am petrecut 'ziua poponarilor', 'ziua jmenilor', 'ziua bosorogilor', 'ziua muraturilor'.
iar, apoi, pe fiecare canapea [rosie, neagra], ne-am lasat vreo amintire, amintire ce-ncepe cu "F", "A", "S", "D", "L" si nici noi nu mai stim...
bacardi e o amestecatura de ceai-cafea-tigari-mirinda-pepsi-alexandrioncola-holsten si sandvisuri cu branza gretoasa.


aprinde tigara, aprinde si clipa
aproape e seara si n-am fumat nimica..
timpul se-opreste, clipa se dilata,
cu ochii inchisi, ma gandesc la nori de ciocolata...


samedi 25 novembre 2006

sigur,





- Inchide putin jaluzelele alea, te rog! scanci ea invartindu`si o suvita de par in jurul aratatorului.
- Nu...e duminica dimineata.
- Ai facut cafeaua? dar nu il lasa sa raspunda si se repezi spre el, isi agatza mainile in jurul gatului sau, dandu`i parul dupa urechi.
- Cafeaua s-a racit, ceasul a-ntepenit,muzica doar te mai tine treaz, ti-e necaz...iar vine cineva... o fi postasul, ce-o mai vrea? sau n-o fi postasul...cine-o fi?
n-ai cum sa stii...n-ai cum sa... dar nu`l lasa sa termine, nu mai dadea doi bani pe Andriesul ce se auzea din dormitor si il saruta lung si pofticios pe buzele`i murdare de cafea, cu putin lapte suspendat pe buza superioara.
- Nu mai rade, bre.
- Esti murdara! si o sterse rapid cu degetu`i aspru.
- "La li la li lu la..."
- "Li li la li lu lu..."
- Ce-ai visat aseara?
Il priveste lung, cu ochii mari impachetati cu o lacrima sireata... I se face frig si se ascunde din nou in plapuma, se desprinde din bratele`i fierbinti, zgariindu`se in inel.
- Nimic.
- Ce-i cu tine, Aimee?
- Mi-e frica si mi-e frig...
Se arunca peste ea ca un copil ce sare-n parc de nebun, certat de parinti, ca "ies arcurile".
- "Tu crezi c-a fost iubire-adevarata..."
- Nebunie n`a fost, in nici un caz. Stiu ca suntem nebuni, sau poate nu suntem oameni.
- Taci. Te iubesc.
- Si eu nu te las...
- Promiti, da?
- Solemn. Acum... mai dormi!
- Daca nu te mai gasesc cand ma trezesc?
- O sa`mi lipesc tampla de pieptul tau.
Il trase spre ea si incepe sa`i gadile palma, il rasfata ca pe un motan lenes, beat de soare.





jurnalul meu.






patat de raze de soare,
stropit cu miros de zambile,
zambind timid, parasit intr-un colt,
stingher, ca un boboc de clasa intai,
sta prabusit si extenuat
un jurnal
ce nici nu seamana a fi un jurnal.
prafuit de cei 5 ani de viata,
cu privirea spre cer,
jurnalul meu, cel ros la colturi,
subnutrit dar destul de bine facut in sentimentele ce sunt agatate,
ca zilele`n calendar,
intre paginile`i cu cate vreun fluturas, cu cate vreo floare sau cu cate un semn individual,
personal si intim, 'doar intre noi doi', cum ii soptesc eu destul de des,
mirosind a iubire adolescentina, a prietenie, a experiente...placute...sau imbibate-n nervi si emotii.
a tremurat cand am tremurat si eu,
a vibrat la primii pasi spre fericirea din visele mele,
a gustat cate putin din visele mele [pentru ca visele nu i le-am dat de tot...doar asa, ca sa le inmultesc pe zi ce trece si sa le transform in castele de nisip]
si s-a imbatat din mare,
din valurile ce parca luau norii de mana,
pentru ca era si este nelipsit din calatoriile mele... [e atat de firav, jurnalul meu, bietul de el, ca-ncape perfect in rucsac... are si loc rezervat, la clasa-ntai!]
la mare, l-am scapat odata`n nisip,
dar mi-a spus ca nu s-a suparat,
ca a baut un ceai cu o scoica si ca s-a bronzat in amurg.
la munte, l-am acoperit cu frunzele moarte, caci era o zi frumoasa de septembrie.
atunci am si schitat in creion un autoportret...eu trantita pe iarba. intitulat sugestiv 'joie d'automne'
si fluturasii din colturile paginilor zimtate s-au transformat in frunze...agatate cu raze de soare, langa celelalte fotografii ingramadite intre paginile LUI.
da, EL, cu majuscule, pentru ca EL e prietenul meu imaginar,
in loc de Scooby Doo sau de Sailor Moon,
e mai mult decat un prieten,
e viata mea intre pagini colorate, mazgalite sau frumos parfumate,
pentru ca intotdeauna il parfumez inainte sa-l ascund bine in rucsac si sa pornim amandoi, de mana [doar noi stim ca de fapt ne tinem de mana]
prin oras, chicotind la cate`o raza de soare zvarlita pe un chip amuzant,
la cate`un bloc ce sta prea inclinat
sau la doi adulti ce se cearta cu patos...
pentru ca noi... eu si cu EL... noi nu ne certam niciodata.

etoiles de soie,












cu miros de zambile, imi canta luna si se joaca-n parul meu
iar eu,
eu... eterna grimasa: 'nu`mi place... inceteaza!'
uite, vezi steaua aia?
e rotunda
...n-are colturi.
de cand iubesc, nu ma mai inteapa,
norii-s matasosi,
ca panza alba ce`mi acopera trupul,
camasa de noapte cusuta
cu fire de iarba,
din loc in loc stropita cu flori
si cu parti din buzele tale.
si, cand vreau sa zbor,
imi acopar ochii
si strig 'te iubesc'
iar visele mele se transforma-n stropi de ploaie,
camasa`mi se agata de degetele tale,
arse de soarele ce sta intre sanii mei,
iar tu, cu un ochi deschis,
privesti, iti aduci aminte,
te infiori si te prabusesti in patul conjugal,
intre nori,
matasosi, ca si norii mei,
fiindca si tu iubesti,
iar intreg universul e pacifist, cand miroase-a dragoste
si... a portocale.
pielea ta, cu gust de vata de zahar,
se`mbraca cu pielea mea,
care, in fiecare joi, pleaca de`acasa,
fura conuri de brad din padure,
innopteaza pe malul Bistritei, pranzeste cu lacramioarele,
ajunge seara la tine, ca sa te`ncalzeasca,
sa se topeasca la fiecare geamat al tau,
iar dimineata, zgariata de unghiile tale,
patata cu stropi de cafea,
pielea mea... o ia razna, cand vede pe cer,
fotografii cu noi, in alb si negru,
dar fara colturi, inramate de razele de soare
si...
'gata cu visul..' zice luna.
'est-ce que tu vois trente six chandelles?!'

jeudi 23 novembre 2006

doi ochi mai mari.










[cand eram beata, toamna trecuta, scriam:]

Iti ziceam candva,
cand peste ale noastre crestete
ploua mocnit
Ca-mi doresc sa ma hranesti cu o parte din tine,
ca vreau sa-mi iei mana si sa ma duci la Paris,
ca te iubesc albastru, albastru te iubesc,
Sub salcamul vestejit cu tine vreau sa traiesc,
sa numaram fiecare piatra-n parte,
sa inventam un nou soare, apoi sa fugim,
departe, departe, departe...
Acum, e toamna...
carciumarii tristi astepta parca
un impuls
si-apoi.. vor s-o ia la goana.
Spre ceva BINE.
Am febra musculara de trei zile,
presiunea din jurul meu ma otraveste lent.,
dar eu ma gandesc la tine,
as fugi cu tine,
intr-o toamna tarzie,
sa ne-nvelim cu frunze si sa facem o dragoste
Mai mare
Si mai mare
din dragostea noastra cea mare.
Sa facem cu ochiul ingerilor si sa ne sarutam rosii in obraji,
ca doi copii ce-au facut o nazbatie.. din dragoste...
Din dragoste totul.
Din dragoste toamna, din dragoste frunzele,
Din dragoste ploua!
As vrea sa ploua cu TINE, cu tine sa ma ud,
Langa tine sa ma usuc,
Stropiid e ploaie sa-i transformam,
Din dragoste,
in stropi de vin... vin rosu...
Rosu ca umbrelele de ploaie,
rosu ca obrajii tai, ce-i sarut fara oprire,
cu nesimtire... din dragoste.
Acum e toamna...
Lumea fuge-ntr-una, ca nebuna,
Vor un loc calduros... primitor... orbitor de primitor...
Cafenele, podele, jaluzele... roz...
Pub-uri ce duhnesc a tutun, cu tobosari morti de beti,
Ce cauta un cadru favorabil, cu vin rosu si bere din plin..
din dragoste... pentru muzica.
Din dragoste
Pentru tine
Scriu aceste randuri
Ce tremura, ce se taraie pe unshpe carari
De-a lungul a sase sute de kilometri nenorociti
...sau... or fi fost cinci? or fi fost trei?
Nu conteaza, nene, inc-un motiv.. sa bei!
DIN DRAGOSTE!
Pentru.. viata.. viata mea.. TU!