Affichage des articles dont le libellé est scoala. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est scoala. Afficher tous les articles

jeudi 11 juin 2009

a XII-a F.



promotia 2009.



noi n-am vrut sa fim in rand cu lumea, deci n-am avut robe, nici nu ne-am aruncat chipiile alea pe sus, dar am avut un curs festiv foarte tare, emotionant, plin de momente spontane, neconventional si deloc plictisitor! (multumim, alina, pentru filmuletele minunate!)
ultimul clopotel a sunat si pentru noi, am fost ultima clasa din liceu (si cred ca din tot orasu') care a avut cursul festiv. nu, n-a fost o ora de dirigentie, pentru ca noi n-am avut niciodata o 'diriginta', dar mi-a placut cum s-a derulat si faptul ca ai mei colegi au vorbit liber, frumos si, printre lacrimi, au smuls si zambete multe. chiar si profilor. cea mai mare mandrie si multumire sufleteasca e ca am putut face ceva frumos, constructiv, impreuna. ne-am mobilizat pentru ultima oara si am facut 'cea mai tare chestie' de anul asta. cea mai mare bucurie e ca am terminat liceul demni, cu fruntea sus, ignorand complet omul care ne-a facut cel mai mare rau timp de 4 ani de zile.
dar sa lasam trecutul si vremurile intunecate. sa privim spre data de 22 iunie, cand incepe BAC-ul! dar...pana atunci, mai e diseara, party-party-party: banchetul!








samedi 20 décembre 2008

drumurile noastre...





zilele astea nu am mai scris nimic nu pentru ca n-as fi avut ce povesti, ci pentru ca nu prea am avut timp. ce bine-ar fi sa fie timpul asta o sticla de suc, sa tot turnam din el cand avem chef.
am fost mult prea ocupata cu fuga dupa cadouri, impodobitul traditional de brad al clasei, printre doua-trei lucrari date pe ultima suta de metri inainte de vacanta, am cantat colinde, am fost ocupata cu zambit, simtit bine si mai apropiata ca niciodata de colegi (sau macar o mica parte din ei). poate si pentru ca e ultimul an in care impartasim astfel de 'obiceiuri' in preajma sarbatorilor, poate fiindca simteam in aer mirosul de brad, de vacanta, de cozonac, fiindca simteam in ochi sclipirile instalatiei din brad si a bucuriei din ochii copiilor care-l vad pe mosu' pe la serbarile de gradinita, poate pentru ca ne inconjura o atmosfera mult prea tensionata care trebuia sa dispara, la un moment dat, fiindca nu-si avea rostul (mai ales in perioada asta), poate doar din simplul fapt ca ne lipseam unii altora...
in momentele in care cantam toti in cor, radem la aceeasi gluma sau desfacem sincron cadourile daruite intre noi, momente in care ne dam mana (peste certuri anterioare) intr-o hora pe 'trandafir de la moldova' sau ne aducem aminte de copilaria noastra, cu tot cu slagarele specifice (andre, candy, 3 sud est sau animal x), in momente ca astea imi dau seama ca am trait niste ani frumosi, nu stiu daca cei mai frumosi din viata, dar cu siguranta imi voi aduce aminte de tot ce-am trait alaturi de ei.
chiar daca i-am injurat pe multi dintre ei, am fost uneori invidioasa sau am bagat vreo stramba intre ei, chiar daca i-am criticat sau i-am laudat pe nedrept, chiar daca am gresit avand prejudecati, pot spune ca am invatat cate ceva de la fiecare, pentru ca fiecare are trasaturile lui specifice, care ii vor caracteriza mereu in memoria mea, am invatat cum sa fiu sau cum sa nu fiu, cum sa ma autocenzurez sau sa fiu mai toleranta, cum sa invat din greseli si sa trec mai departe peste esecuri, cum sa ma distrez sau cum sa plang cu demnitate, cum sa fiu curajoasa si cum sa tac, atunci cand nu e nevoie de vorbe... in concluzie, sunt si colegii buni la ceva. pacat ca uneori nu realizam asta decat foarte tarziu...


drumurile noastre toate
se vor intalni vreodata
drumurile
si iubirea,
gandurile, fericirea...

lundi 11 février 2008

despre olimpiade.

experienta mea legata de olimpiada a inceput inca din clasa a 5-a. atunci mergeam la romana, mate si franceza. de fapt, ciclul asta a continuat pana in clasa a 8-a. in clasa a 8-a am incercat si la chimie, dar m-am oprit la locala, pentru ca se confunda ziua cu cea cu matematica.
intotdeauna mi-a facut placere sa merg la olimpiada de franceza... asta datorita influentei majore a profei mele din generala (Dumnezeu s-o odihneasca), care stia cum sa imi insufle pasiunea asta fara sa ma oblige, fara sa ma scarbeasca cu zeci si zeci de exercitii, compuneri si altele; facea pregatire gratis cu noi si intotdeauna ma pierdeam cu ochii pe biblioteca ei uriasa exclusiv franceza.
dintr-a 9-a, am inceput iar cu franceza, pentru ca eram sigura doritoare, iar profa (care nu se compara in niciun caz cu modelul meu reprezentat de cea din generala) si-a focalizat interesul asupra mea. doar intr-a 9-a, cand s-a si vazut, pentru ca am ajuns, pentru prima oara (in generala, ultima faza era cea judeteana) la olimpiada nationala si am vazut cam ce nivel de pregatire iti trebuie pentru asa ceva. la romana, rezultatul m-a dezgustat si mi-am zis ca n-o sa mai particip.
a 10-a, franceza din nou. doar franceza. (si cred ca motivul principal a ramas si va ramane bogatia cunostintelor din generala, datorite acelei profesoare) m-am oprit la judet, locul 3.
acum... a 11-a. nu aveam de gand sa particip decat la franceza (pentru ca deja sunt intrata in circuit), dar am zis sa incerc, pentru prima oara, la engleza. (avand in vedere ca vreau sa iau si CAE-ul in iunie) particip la olimpiadele astea pentru ca-mi doresc, pentru ca imi place materia, pentru ca stiu ca pot face ceva, macar un rezultat acceptabil, daca nu bun.
o' well... eu inteleg prin olimpiada dorinta unui elev de a face performanta pe un anumit domeniu, pentru ca isi doreste intr-adevar sa progreseze, sa obtina rezultate satisfacatoare pentru el insusi, nu sa-i fie teama ca ii pune profa 5 daca nu merge mai departe la judeteana.
cand un profesor vine in clasa si iti spune ca esti trecut pe "lista de olimpiada" (ce comunist suna), desi tu nu iti doresti asta si nu esti pregatit pentru asta, lucrurile devin complicate, gretoase si absolut jenante. de refuzat, e cam greu. risti sa te trezesti cu ascultari peste ascultari si cu o medie mult mai mica decat cele anterioare. (oare de ce?) asa ca esti nevoit sa stai inconjurat de 5 carti de romana, cu zeci de foi scrise si zeci de informatii, incercand sa ingurgitezi, intr-o saptamana, materia facuta intr-un semestru de scoala. nu, nu zic ca urasc romana, dar capitolul istoriografie chiar nu se muleaza pe nevoile si pe preferintele mele.
...iar aceasta este doar o alta pagina neagra (dintr-un intreg volum) in istoria sistemului romanesc educational.

lundi 4 février 2008

( 29 decembrie 2007 ) Craciun si cadouri cu clasa.

asta trebuia, de fapt, postat pe 20-21 decembrie :) dar nu`mi trecuse atunci prin cap sa`mi fac un blog alternativ.. ma rooog.. niciodata nu`i prea tarziu, asa-i?

dintr-a 9-a, avem traditia ca, la sfarsit de an (calendaristic), in preajma vacantei de Craciun, sa ornam noi un bradut (sau un paratraznet, ma rog :) ) si sa facem o tragere la sorti, sa vedem cine cui daruieste ceva.. nu cadouri scumpe, bijuterii de aur si alte prostii, ci ceva simbolic, legat de clasa, de momentul asta special al anului.. si imi place mult de tot traditia asta. avand in vedere ca ne certam de multe ori pe an si toata lumea spune ca suntem o clasa dezbinata (chiar asa e), poate ca sarbatorile ne apropie mai mult.. (in general Craciunul si 8 martie; hai si majoratele :) ).

am participat, anul asta, la un concurs idiot cu "cea mai frumos ornata clasa". de fapt, fara voia noastra, pentru ca includea automat toate clasele.. am incercat si noi s-o ornam cum am stiut mai bine (catedra ne-a iesit ca un cavou, dar nu mai conteaza :D), am pus suflet in asta, i-am primit pe profii din "juriu" cu colaci, nuci si mere, le-am cantat colinde, dar a castigat o alta clasa.. eee, ce sa mai.. (asa-i cand esti dintr-a 5-a intr-un liceu. toata lumea iti face pe plac.. :) )

am sa pun si cateva poze, de dragul momentelor faine de atunci.. si ca sa-mi aduc aminte, peste ani, de colegii mei (unii materialisti, unii pasivi, unii glumeti, unii zgarciti - da' rau de tot! -, unii veseli mereu.. eh, si lista de adjective poate continua)


group.jpgcatedra.jpgbrad.jpgagitatie.jpg


me-and-my-girls.jpgcadooou.jpgme-and-my-boys.jpgeu-si-otila.jpg

baghetaaa.jpg


mardi 13 novembre 2007

composition.

si m-as putea numi o fire visatoare, sau cu capul in nori. as putea oricand cauta epitet sau metafora intr-o raza de soare, gandind la copilarie sau evocand pasi de dans.
si vantul ar lua-o la goana sa-mi ciufuleasca parul iar soarele si-ar pierde privirea in fruntea-mi acoperita de riduri de expresie, caracteristice varstei. visand la ganduri aiurite si pierzandu-mi mintile in jocuri cu talc, intru intr-un joc pueril, apoi revin matura si ma prefac copil.
imi pierd mintile, incercand sa inteleg o lume ce nu ma caracterizeaza, dar le tin ascunse si le strecor adesea in amintirea-mi zilnica.
sunt din ce in ce mai confuza si ma cufund intr-o ambiguitate fara capat.
ma joc adesea prin sertarele mintii, prafuite si foarte vechi; pastrate probabil superficial. si cel mai profund gand e cel al realitatii. sa fie realitatea in perspectiva mea, sau o realitate diferita? sau poate traim realitati paralele? sau poate traiesc ca o visatoare?
probabil e un joc absurd al vietii, o pasiune a unor maini jucause de a-ti intoarce mintile in toate sensurile. confuz, cel mai confuz, mai putin confuz... ma joc.

sa inteleg, intr-un final, ca realitatea mea si tot ce ma inconjoara e o joaca? ciudat, foarte ciudat. aproape absurd.


( IULIA )




photograph by Vladimir Borowicz

lundi 12 novembre 2007

o opinie.

Imaginea Romaniei in presa straina este la fel de diversa pe cat sunt subiectele care dau nastere la intense comentarii. Pornind de la cadrul social, educatie, cadrul politic, economia, justitia, dar si cadrul cultural, stirile din presa de dincolo de hotare pot fi uneori distortionate, exagerate, astfel incat Romania devine o pagina de scandal in cartea cuprinzatoare a Europei.

De cele mai multe ori, Romania este facuta tandari, criticata, aratata cu degetul, datorita unor stiri care sunt mult prea mediatizate in tara, astfel incat strainii nu reusesc sa retina decat imaginea unei Romanii uitate de lume, in care economia e pe cale sa se prabuseasca, scena politica este o mare agitata, iar pensionarii sau copiii orfani sunt ultimele prioritati ale guvernantilor.

Cele mai frecvente articole din presa internationala, cu privire la Romania, se refera la problemele ei majore, cotidiene: pensiile mici, mizeria din sistemul sanitar, copiii parasiti, abandonul scolar, salarii mici pentru profesori si cadre medicale, coruptia din toate straturile sociale, dar si cazurile de delicventa, care uneori depasesc hotarele tarii.

Catastrofele naturale (inundatii, alunecari de teren, gripa aviara) sau cazurile de boli (SIDA, leucemie, cancer) cu care se confrunta romanii, in care pot interveni organismele internationale (UNICEF, O.N.U., Crucea Rosie), apar si ele ca un mijloc de a cauta ajutor extern. Din pacate, apar generalizari si prejudecati din partea strainilor care, inca o data, innegresc imaginea tarii, alta data respectata pentru bogatia naturala, geografica, turistica. Inca o bila neagra este primita de Romania din cauza emigrantilor romani care ajung adevarati infractori, in spatiul Uniunii Europene, iar vina este indreptata, in mod special, catre guvernantii tarii, care nu ofera integrarea sociala a unor cetateni de alte etnii, locuri de munca, un nivel de trai decent. Este regretabil ca toti romanii sunt considerati hoti, criminali, violatori, traficanti de carne vie, doar din cauza unor persoane care, fie ca vrem sau nu, sunt “cetateni romani”.

Mi-ar placea sa cred ca renumele Romaniei mai este, cateodata, salvat de romani care ajung sa fie respectati in alte tari, ca profesori, medici, informaticieni, chimisti, sportivi, actori, regizori, scriitori, valori contemporane ale Romaniei care apar, cu un nume romanesc (care romanilor nu le-ar spune nimic), suspendat in paginile de sport, educatie sau cultura ale vreunei publicatii straine.

In opinia mea, imaginea Romaniei trebuie indreptata inca din interiorul tarii, pornind de la jurnalistii romani, care ar trebui sa priveasca dincolo de castigurile materiale, sa priveasca obiectiv anumite cazuri, pentru a le reflecta in mod real, nu supradimensionat, doar pentru a obtine asa-numitul “rating”. Incerc sa-mi pastrez optimismul si sa ma simt mandra ca sunt romanca atunci cand un regizor roman primeste cel mai mare premiu la Festivalul de la Cannes, si nu sa plec, umil, capul in fata altui popor (care nu poate fi considerat, nicidecum, mai nevinovat) care se confrunta cu un ucigas, din pacate, roman, incerc sa ma mandresc cu nationalitatea mea, sa imi respect limba, traditiile si cultura, nu sa emigrez intr-un spatiu al globalizarii si al americanizarii.




cam asa arata tema mea la istorie, care consta in exprimarea unei opinii pur subiective despre imaginea Romaniei in presa internationala...



mardi 25 septembre 2007

am aparut in ziar!

va aduceti aminte de postul asta? ei, bine, in timp ce noi faceam pozele de jos, altcineva ne facea noua poze... nu degeaba una din colege ne-a spus: "ba, tocmai mi-a facut unu' o poza!", noi crezand ca e o simpla gluma de copil care a descoperit aparatul foto. nu a fost chiar asa... in ziarul local, a aparut un articol pueril, dezastruos, dpdv al exprimarii si al logicii, o stire "maimuta" as putea sa-i spun, pentru ca nu cred ca interesa pe cineva in ce baruri si-au petrecut elevii prima zi de scoala...care, trebuie mentionat, nici nu era zi de scoala.
se stie, prin traditie, ca elevii participa la festivitate, merg in clasa cu dirigintele, primesc orarul, structura anului scolar, plus alte precizari si, apoi, dupa putin timp, se retrag spre case. sau spre terase. [NU "crasme"] sau intr-un parc. oriunde am putea sa mai stam de vorba si sa ne impartasim experientele si aventurile din vacanta. eu nu vad nimic rau in asta... eh, ca unii beau alcool, asta e treaba lor si a celor care le dau alcool. si nici nu pot fi amendati, pentru ca NU e in timpul programului scolar... asta e ceea ce nu au inteles "luminatii" reporteri de duzina!
rusine sa le fie... pentru generalizari si pentru calitatea execrabila a articolului. [apar si eu pe-acolo, in ultima poza, in coltul din dreapta =) cu spatele; din fericire.]





jeudi 20 septembre 2007

Cu pasi mici prin lucruri mari..

astazi, la literatura, am citit compozitiile despre vacanta. multe scolaresti, cu 'am fost la bunici' sau 'am vazut nu stiu ce' sau 'am facut cumparaturi'. oricum.. asta e singura care mi-a placut, din cele auzite. pentru ca e altfel. pentru ca are suflu. pentru ca e optimista. pentru ca ma face sa zambesc. pentru ca are idei interesante si pentru ca i se potriveste atat de bine, autoarei. si-i multumesc, ei, ca m-a lasat s-o postez pe blog.



O furtuna intr-un pahar cu apa, o lume prea agitata pentru cat ar merita de fapt. Norocul de a fi invatat din greseli, dorinta de a scapa din abisul ce a existat mereu, au dus la un rasarit si un apus, petrecute in aceeasi clipa.
Cand doua maini se intalnesc, impletesc sperante. Cand doua fulgere se unesc, starnesc teama. Tot ceea ce te face sa crez iin viitor, te va incerca mai devreme sau mai tarziu, daca meriti sa-ti duci visele mai departe, sa-ti implinesti dorinte. In puterea de a depasi greutati, sta priceperea de a folosi bucuriile, de a fi fericit.
Si totul porneste din noi... Ce-ar costa un plus de ingaduinta, bunatate..? Nu cumva, fara lucrurile rele, n-am mai sti care sunt cele bune? Aici vroiam sa ajung. Dar nimeni nu vrea sa inteleaga ca TOT RAUL E SPRE BINE!
Acesta e castigul meu; daca am fost trista, am invatat sa sper, daca m-a durut, am invatat sa vindec, daca am pierdut, am invatat sa ma pazesc, daca am plans, am pretuit apoi mai mult un zambet...
Cu fiecare vorba, o poveste in plus; cu fiecare privire, un tablou in suflet; cu fiecare pas, un lucru nou descoperit..



[Camelia C.]



lundi 17 septembre 2007

prima zi.

prima zi de scoala mi-a lasat amintiri vii, dureroase, materiale. bataturi. a fost prima oara cand am purtat tocuri mai mari decat degetul mic de la picior. trecand peste asta, a fost o zi frumoasa...[ca vreme]
trezit devreme, spalat cu apa rece [iar acum s-a oprit apa. in tot cartierul. ****-* ** **** **-* ***!!!), imbracat, incaltat, baut cafea apa-chioara, facuta de mama [e groaznica la facut cafea], luat florile in mana [un buchet de cincizeci de mii, cel mai naspa pe care l-am gasit, special pentru diriga mea. merita niste papadii. nici atat.], intalnit cu A. si cu O., intrat cu papucii in nisip, intrat nisip in papuci [ma simteam ca la mare, numai ca atunci nu eram imbracata elegant], intalnit cu M., fugit spre el, imbratisat, pupat, intalnire cu verisoarele, speriate de noul lor loc de studiu, exact cum eram eu intr-a 9-a. uitat dupa boboci, dar n-am reperat nimic interesant, toti parca aveau ochii strambi si bagati in orbite, cu parul facut cu gel si muscandu-si buzele in asteptarea dirigului, care oricum, pentru ei, are un nume strain, pupat cu lume, incurajari pentru suferinzii de-a 12-a, M. fuma in curtea scolii, primit fum in ochi, strabatut tot liceul pentru a gasi o nenorocita de clasa, mers in clasa, pupat diriga, facut misto, zambete stupide ale dirigai, amenintari gen "va dau eu voua ;))" [imaginati-va emoticonul ala de pe mess, cu rasul lui stupid, dar posesoarea zambetului o hoasca cu parul mai mare decat al unui chow-chow, cu un decolteu penibil si cu cercei cu perlute]. primit orar, scris orar pe hartiute roz, ales seful clasei [adica eu. el comandante. che-ea guevarra.], plecat de la scoala, cautat o masa libera in vreun bar din oras, bacardi plin, cu tot cu mese suplimentare, apollo plin, tonique plin, lido plin. pana la urma, am asteptat pe o banca scarboasa de metal un semn ca sa mergem intr-o 'bodega' modernizata, teh corint. mancat un sandvis, de foame, cu tot cu castraveti si rosii [desi mi se face rau doar cand le vad], fumat ca o locomotiva, barfit colege scarboase, adus aminte de orele de mate si de situatii de corijare, intalnit cu D., mers in bacardi. dureri ingrozitoare de picioare. pielea deja rupta pe calcaie. mancat sandvis cu branza scarboasa si miros de carne mucegaita, cartofi prajiti cu mult ulei [imi imaginam un mecanic de locomotiva, cu un maieu alb plin de ulei si carbuni, cu mainile sleioase], fumat din nou ca o locomotiva. a, si trebuie sa precizez neaparat ca detest atunci cand merg la baie, intr-un bar, blochez usa si nici nu apuc bine sa imi dau pantalonii jos, ca aud batai in usa. de obicei, nu spun "ocupat", dar, in logica mea, consider ca daca o usa e blocata, pe interior, exista cineva acolo! asta daca nu cumva fantomele blocheaza usa cand se duc sa-si faca nevoile, sa nu le vada cineva. da' n-am ajuns inca transparenta, si nici "usurica" nu-s. si ce sa-ti mai vina sa faci cand cineva trage isteric de usa si mai si bate la usa?! iiiin fine, oi fi eu absurda si pretentioasa.
cert e ca prima zi de scoala s-ar putea descrie prin flori luate conventional, intalniri si pupaturi la fel de conventionale, rupere in figuri despre vacante petrecute in locuri exotice, iar, apoi, fuga in cel mai apropiat bar, pentru prima tigara pentru un nou an scolar [sau mai putin scolar]...
multumesc, I., pentru poze! :) se pare ca pe Nikon ies mai bruneta decat sunt.





vendredi 15 juin 2007

sfarsit de-a X-a.

si s-a terminat si anul asta... [iar mie nu-mi vine sa cred ca-s in clasa a XI-a!!!] nu stiu cum as putea sa-l rezum. poate doar... multe tipete, multe certuri, multa vorbarie, barfit alte clase in pauzele mari, multe mucuri adunate pe jos la cibi, pauze mari cu ameteli si tigari inghitite una dupa alta, ca sa ajungi la timp la geografie/ romana/ istorie, profe imprevizibile, 4 aruncat aiurea prin catalog verde voma, diriga isterica si zambitoare [da, in acelasi timp], porecle, "pi"-uri, anecdote din partea profei de mate, insulte din partea profilor, rasete...rasete...rasete. asta-i cuvantul de baza. noi suntem veseli, orice-ar fi. si nu ne pasa de criticile profilor, mai ales cand spun ca vorbim mult. suntem comunicativi, ce vreti?!
si partea buna... e plina de soare... perdele portocalii, cu reflexie calduta pe parchet, lumini si umbra pe piedestal, mazgalituri mangaiate de lumina pe tabla nestearsa, cu titlul lectiilor la istorie de-a lungul a doua saptamani, balon bleo spart si suparat alina dar impacat, imbratisari, dansuri, cazaturi, piscaturi... copii.
si cateva momente surprinse astazi, la festivitatea de premiere...



ultimele pregatiri...



rasfoind cataloage cu cosmeticale, Elena, "blonda de la Drept"...


premiul I, cu coronita, si bruneta, pe deasupra;



poza de grup, cu diriga "Rozalie"



si va ziceam ca-s hipioata... ;) [si am si ie!]



...iar prietenia nu tine cont de stilul vestimentar :))




pana la anul, faceti-va de cap in vacanta, dar aveti grija cu gradele...din alcool! [parca 'vacanta placuta' suna antic]


samedi 18 novembre 2006

pe la scoala,









am facut noi un proces literar, cu actiunea din "Moara cu noroc";
pretty interesting, at least we had fun. [thanks to radu. :))]