mardi 29 avril 2008

dimanche 27 avril 2008

new soul.



o parte din camera mea. fotografii, Emil Brumaru, afis expozitie foto, trandafir alb de la el, portretul nostru desenat, vioara (de la el). si, peste toate... lumina de Aprilie.


si un cantecel fain, cu miros de vara.. Yael Naim - New soul

I'm a new soul I came to this strange world hoping I could learn a bit about how to give and take. But since I came here
felt the joy and the fear
finding myself making every possible mistake

I'm a young soul in this very strange world hoping I could learn a bit about what is true and fake.
But why all this hate?
Try to communicate.
Finding trust and love is not always easy to make.

la-la-la-la-la-la-la-la...

This is a happy end cause' you don't understand everything you have done why's everything so wrong;

this is a happy end come and give me your hand I'll take your far away..

Paste de vanzare.






am scris titlul asta dupa ce am vazut azi la stiri, consternata, inca o dovada a abilitatilor de manager ale noului Patriarh, Daniel, al B.O.R., care facea reclama - dupa ce-a urat "Hristos a inviat!" - unei carti religioase, "Pastorala", daca nu ma insel, tiparita de Patriarhie. en fin. nu ca pana acum n-as fi fost de parere ca Pastele s-a transformat, ca si celelalte sarbatori, in lucruri pur comerciale, in hipermarketuri, vanzari senzationale, iepurasi colorati de ciocolata (care le iau locul mosilor barbosi, kitschosi, albastri) - habar n-am de unde vine si traditia cu iepurasul, cand noi taiem in draci miei de Paste -, oale intregi de mancare si un prilej de stresat si innebunit cu preafrumoasele curatenii generale!
pe langa toate astea, sunt si unele traditii de Paste pe care inca le respect. sau macar le reamintesc si alor mei. in dimineata primei zile de Paste, spalatul pe ochi cu apa dintr-o cana cu un ou rosu si cateva monede, pentru sanatate si prosperitate, mersul la Inviere la biserica de la tara, unde oamenii parca is mai simpli si traiesc mai intens toate procesiunile... dar aseara n-a fost asa. a fost o slujba dezastruoasa din toate punctele de vedere. incepand cu frigul ingrozitor, continuand cu faptul ca mie nu-mi statea aprinsa nicio lumanare, ca n-am auzit decat un sfert de slujba si terminand cu faptul ca preotul a spus cu intarziere "Hristos a inviat!" eh. nu e ca si cum am fi fost la competitie. dar s-a dus tot farmecul. era plina curtea bisericii de pustani cu freza aranjata si fete cu pantofi cu tocuri, pregatiti, probabil, sa petreaca dupa slujba.
Vinerea Mare e momentul meu preferat din toata sarbatoarea asta. desi sarbatoarea, per ansamblu, imi displace. slujba Prohodului e una dintre cele mai emotionante slujbe ale ortodoxismului, dupa parerea mea. dar anul asta mi-a mers atat de "bine", incat a trebuit sa o urmaresc la tv, pe "Trinitas TV" (inca un argument pentru titlul postului). mi-e dor de Pastele din copilarie, cand adormeam cu verisoarele mele intre femeile de la cor, pe la 5 dimineata, la slujba de Inviere...
cum am simtit eu lumina Invierii? am simtit ca se aprinde o lumina acolo, in strafundul sufletului, cand am asezat o floare de liliac pe mormantul bunicului meu.


Hristos a inviat!



vendredi 25 avril 2008

trebuie cu adevarat sa trec marea.


in jurul gatului gura se deschide
ca o femeie usoara

rasuflarea coboara incet pe brate spre palme
nu cred in perfectiune
nici in albastrul fum de tigara

incotro mergi tu ehei voi striga
am mai vazut odata
acest chip al tau
si trag cu urechea la vantul fugar
valurile au inceput
sa ma cunoasca
acelasi loc il strabat mereu s-ajung
serpuind in nisipuri umede

singura
respirand in destinul despicat de
prea multe taceri m-aplec si strang cu
mana
ierburi
mi-e teama c-o sa mor prea devreme
picioarele mele reci ascunde-le strange
cu putere
lungul sir de sentimente

nu ma privi nu se termina acum totul
si nimic nu are sfarsit.



S-aveti sarbatori linistite! (cel putin asta imi doresc mie)

jeudi 24 avril 2008

film noir.

Tot universul nostru era albastru şi gol
iar noi retraşi în bulgărul numit pământ
viaţă eram deasupra şi la subsol
murind, murmurând.

Viii şi morţii viilor

unii într-alţii şi unii peste alţii...

Tot universul nostru era albastru şi gol.
Locul pe care-l ocupam, cei vii şi cei morţi

repede se ghicea sau domol
luat în neştire; sau tras la sorţi.

Noi ne ţineam unii de alţii
Viii şi morţii.
( Nichita Stanescu )


retrospectiva alb-negru a unei zile de demult,
un sfarsit de iulie indepartat - ca timp -,
lipit constant la avizierul sufletului meu.












mardi 22 avril 2008

ratacire.



cu zimtii ploii imi blestem
venele imbatranite, cu barba crescuta
pana in Damasc si inapoi.
vasele de sange imi incolacesc pantecul gol,
in care rasuna violent chitara cioplita de
un fat carnivor.
imi dau oasele pe razatoare si le arunc
peste cuplul din fata starii civile.
ma sinucid in fiecare zi, cand ma uit
la oameni,
irisul isi pierde culoarea cu fiecare zambet
si ma transform intr-un islandez
orb, surd, inghetat.

sar peste stalpii electrici, tinandu-ma cu
degetul mic de fire colorate ca visele
clovnilor tristi.
cu lacrimi negre imi prepar
otrava de la micul dejun,
scriu cu creioane colorate numele substantelor
de pe raftul de cosmetice,
cu care imi parfumez ochii, ca sa orbesc
pentru doua trei ore.

ma spanzur ,cateodata,
cu propriile-mi gene, pe care le asez
pe-o cale ferata; le lungesc cat un bloc
de zece etaje, de unde imi lansez trupul bronzat
spre ultimul passo doble cu asfaltul
cald, de primavara.

odata la o mie de ani, imi construiesc propriul castel
din cea mai moarta mare,
scriu eseuri despre respiratia subacvatica,
in timp ce altii arunca cruci
in valuri,
sa ma trezesc, sa plec la scoala.

ma strang hainele, cosciugul e prea mic,
le fac cu ochiul celor care fumeaza la priveghiul meu,
imi aprind o ultima tigara
in mainile imbalsamate cu benzina.
ma reintorc in viitor, stau intinsa, sprijinita
de cel mai psihopat fulger;
imi filmez mainile
si talpile si ochii rosii.


sunt o umbra miscatoare intr-o balta,
am ploaia in sange.



convertirea nebunului!

poezia lui Dinescu, in general, nu se potriveste absolut deloc cu atmosfera din fotografia mea de mai jos, mai ales pe plan cromatic. am atasat si fotografia pentru ca mi-e ciuda pe vremea de afara si mi-e ciuda ca, anul trecut, in aceeasi perioada, deja umblam zilnic in tricou si stateam pe terase. si faceam poze frumoase si nu ma grabeam, ca sa nu plece soarele de la fereastra. dupa-amiezele in care inchideam ochii si alegeam o carte de pe raft si incepeam sa citesc printre randuri, sa gasesc fraze si cuvinte interesante pe care sa le trec pe marginile hartiutelor, orarului vechi de la scoala, caietului de romana botit... am si acum astfel de versuri, sintagme, cuvinte uitate pe spatele caietelor, in praf, in pod.
uitandu-ma pe geam cu regret si numarand stropii uriasi de ploaie (vine potopul!),
vi-l las pe Dinescu, ca un bob de cafea...


Oh aiurit imi prepar
ingerul in eprubeta
lampa mananca ziar
blanda si analfabeta

Parca muscat de-un indemn
lucrurul isi iese din fire,
pieptan un scaun de lemn
beau inacrita psaltire.

Nunti se-ntetesc prin vecini
ploaia coboara in samburi,
mortii isi poarta senini
sangele galben pe campuri.

Vin saltimbancii din sud
plini de pecingini si raze,
slava e si-n asternut
slava chiar si in obraz e.

Cand sa le strig ca-n zadar
cred in cometa lor chioara,
simt cum ma umplu de har
simt cum ma nasc din fecioara.






lundi 21 avril 2008

dimineata ca o dupa-amiaza






Isi lasa capul pe spate si cana cu cafea se inclina, urmandu-l. Din adancul canii isi vede ochiul clipind, limpede si mai deschis ca in oglinda.

- Ma credeam la adapost in vesnicie.
- Vesnicia perie cuminte fiecare clipa iesita de la locul ei. De cine iti va mai fi dor si teama?

Ii ia incet mana si o pastreaza langa tampla, mangaindu-i obrazul, urechea si parul...

(D. R.)



the sound of white.





like a freeze-dried rose, you will never be,
what you were, what you were to me in memory.
but if I listen to the dark,
you'll embrace me like a star,
envelop me, envelop me...
if things get real for me down here,
promise to take me to before you went away -
if only for a day.
if things get real for me down here,
promise to take me back to the tune
we played before you went away...

and if I listen to, the sound of white,
sometimes I hear your smile, and breathe your light.
you're my mystery, one mystery..

my silence solidifies,
until that hollow void erases you,
erases you so I can't feel at all.
but if I never feel again, at least that nothingness
will end the painful dream, of you and me...
if things get real for me down here, promise to take me to
before you went away, if only for a day.
if things get real for me down here, promise to take me back to
the tune we played before you went away...





samedi 19 avril 2008

everybody's gotta learn sometimes.


am chef sa plec undeva. chiar si pana-n Bacau, "cimitir al tineretii mele". :) m-am saturat de figurile astea obosite din oras, din casa mea, din clasa mea, din jurul meu... saptamana asta am invatat o serie de lucruri. poate ca le stiam si doar le-am repetat, in gand. (acum intelegeti si titlul post-ului)
am invatat ca unii oameni chiar nu au scrupule;
am invatat ca nu trebuie sa ai incredere totala in nimeni;
am invatat ca pana si prietenii (sau..asa-zisii prieteni) ajung sa-ti reproseze unele lucruri;
am invatat ca niciodata nu ar trebui sa facem ceva daca NU vrem sa facem acel lucru, chiar si pentru cineva foarte apropiat;
am invatat sa nu ma mai las niciodata lovita de o persoana mai slaba ca mine;
am invatat ca e important sa ai prieteni langa tine si o acadea colorata, cand iti pleaca cel mai drag om de pe lume;
am invatat (de fapt, stiam. stiu si injur, in fiecare an, pe acelasi subiect) ca Pastele si Craciunul sunt mai mult sarbatori de curatenii generale, nu de veselie, de iubire, de dragalasenii, de mofturi facute parintilor. in loc de oua de Paste, ciocnim carpe imbibate cu solutii scarboase.
am invatat ca oamenii amuzanti sunt cei care nu-si dau seama de asta;
am invatat ca ar trebui sa nu mai am prejudecati despre oameni, in general.

acum ploua fix cum nu imi place mie. e lumina afara, niste nori subnutriti si picaturi dintr-alea ce te zgarie pe crestetul capului. eu ma situez la extreme, in cazul ploii... ori ploaie de vara, rapida, cu soare, ori furtuna lunga, cu ruperi de crengi si stalpi.
nu imi place luna aprilie si cu atat mai putin Pastele. (poate si din cauza ca detest ouale)


mi-e foame si mi-e greata de curatenii generale.

mardi 15 avril 2008

o perfecta zi perfecta.



sunt fericita. cred ca implinirea mea sufleteasca, trupeasca si psihica, ce se-ntinde (doar) pe 2-3 zile reuseste sa inghita, cu totul, fericirea altora de zi de zi. incep sa cred in suflete pereche. sau cel putin asa interpretez doua inimi care se sincronizeaza in batai, doua glasuri care se unesc in acelasi 'te iubesc', in acelasi moment.


si-o melodie frumoasa, calda, pufoasa ca blana de pisica, de zile lenese si alcoolizate cu soare...


samedi 5 avril 2008

Starálfur.




cycles.

Life is like the seasons:
After winter comes the spring;
So I'll keep this smile a while
And see what tomorrow brings...

There isn't much that I have learned
Through all my foolish years
Except that life keeps runnin' in cycles,
First there's laughter, then those tears...