De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...
De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?
De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?
Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.
De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt....
_____
exceptand melodia asta care ma reprezinta complet in momentul de fata [sau, mai degraba, mi se afiseaza ca un repros imaginar] , am inceput sa reascult amintiri. da, amintiri sub forma de note muzicale nemtesti... mai pe scurt, Rammstein. am revazut videoclipuri, mi s-a facut dor de look-ul lor agresiv, de vocea ragusita a lui Till, mi s-au topit ghetari de amintiri in polul nord al creierului meu.. parcul, turnul, zidurile, cu capul in poala cuiva ce venea [ce ironie] tot de departe, doar ca sa-i cant vreun vers sau sa-l tin de mana. perioada mea "black", cand totul se-nvartea in jurul tricourilor comandate de pe bestial, descoperiri de formatii si experimente muzicale. cat mai dure si mai sangeroase. le reascult cu placere, acum, cand parca m-am mai domolit putin, si fizic si psihic, dar cand mai am nevoie si de-un headbanging, si la propriu si la figurat, ca sa se concentreze mai usor pilula de zi cu zi ce-o inghitim cu totii-stresul, cotidianul, blocurile, soarele ce rasare din balcoane, berea, taxele si impozitele.
am fost ieri, pentru a 3-a oara de cand stau in orasul asta, la cinematograf. Dacia ii zice. e singurul ramas la noi. o intrare printr-un gang, un nene cu mustata tare aiurit la casa de bilete si preturi mici, ca la alimentara comunista. filmul-amuzant, "in vacanta cu mr. bean", ca tot se potriveste cu perioada. Alexandra, var-mea, facea pe ea, asa ca am alergat pana la baie [unde ni s-a developat un negativ de o frumusete cenusiu de cruda, usi zgariate cu lame, tigari aruncte in chiuveta si miros puternic de clor] filmul incepuse de 5 minute, ne-am asezat dupa cum am avut chef, fiindca in sala mai erau maxim 10 persoane. cu racoarea perfecta fatza de cocina celsius de afara, cu chitaiala [credeam ca-s soareci] si cu un ecran usor prafuit, am vazut si filmul, urmarind cu atentie fiecare detaliu mult mai evidentiat ca pe un ecran de tv unde vezi dvd-uri piratate. si mi-a placut. astept sa ruleze un film bun, ca sa ma pot bucura mai tare.
jeudi 28 juin 2007
mercredi 27 juin 2007
nu-mi place sa spun 'te iubesc'.
eu dau titluri jurnalelor, in general, dupa un anumit vers ce-mi place, un cuvant, o expresie, o melodie. de data asta, cantata de Sinead O'Connor;
cu geamul larg deschis, cu vantul batandu-mi pe spatele dezgolit de pijamaua cu multe luni [luna, ca si corp ceresc], cu multe stelute dulci, cu Cioran pe masa albastra. e dimineata si se deschid magazinele. un nene cumpara un ziar, cineva se duce cu flori la cimitir, mama isi taie unghiile pe balcon. astept vibratiile sub perna ale unui telefon ce trebuie s-anunte o nota. vine si-acela. voce tremurata, glume nevinovate, emotii. 10. felicitarile de rigoare, planuri pentru vacanta...
intrebare: "ma iubesti?" voi ce raspundeti, cand vi se adreseaza o asa intrebare? adica.. gasiti raspunsul imediat, sunteti impulsivi, urlati "DA", sau vorbiti mai incet, cu un glas somnoros, alintat..."hai, mai, doar stii ca.." nu-mi place sa spun "te iubesc". asta nu-nseamna ca n-o simt. prima oara cand am spus-o s-a soldat cu o imbratisare aproape ucigasa, simtind cum mi se zvarcoleste coloana si cum imi tremura oasele goale. din cate-mi amintesc, EL mi-a multumit. pentru ce? pentru ca-l iubesc, probabil, chiar daca era prima oara cand o admiteam prin viu grai. de ce e nevoie de cuvinte intre doi oameni care impart totul, inclusiv lacrimi, emotii, bucurii si rasete? cuvintele sunt ca papucii pe care-i lasa musulmanii la intrarea in moschee, in ceva sfant. le uiti, le faci cu mana, inainte sa te tii cu el de mana, inainte sa-i furi un sarut, desi nu-ti place sa te sarute pe strada si te abtii cu greu pana gasiti vreun loc ferit. le uiti cand trupurile fac cunostinta, cand va cunoasteti pe deplin. atunci, le arunci sub cea mai patrata planeta [desi nu exista]. imi tremura vocea cand o spun, simt o caldura in jurul urechilor, apoi in obraji si apoi in piept. ma-nrosesc si-l sarut, ca sa nu spuna nimic, si-apoi schimb subiectul, ca si cum ai lua-o pe o scurtatura, in drum spre casa. casa inimii lui.
nu-mi plac nici oamenii care pocesc cele doua cuvinte... nu dau exemple, caci e ca un sacrilegiu, ca o profanare. parca prea se modernizeaza si se schimonoseste tot. chiar si sentimentele cele mai delicate si mai intime. ei uita sa-si lase papucii la intrare, calca, in tromba, cu bocancii plini de mocirla, totul. calca unul pe inima altuia, si-i doare dupa ceva timp.
as vrea sa capturez intr-o fotografie alb negru forma buzelor unui om care spune 'te iubesc'. intr-una singura. nu se poate? da, mi-am dat seama ca nu se poate. poate asa e si in mintea mea. asteapta [in van] un moment, o secunda propice ca sa-mi rotunjesc buzele-n jurul lui si sa-l inconjor cu sonorul 'te iubesc'-ului buclucas.
te iubesc, in mine, nu in cuvintele ce ies din.



cu geamul larg deschis, cu vantul batandu-mi pe spatele dezgolit de pijamaua cu multe luni [luna, ca si corp ceresc], cu multe stelute dulci, cu Cioran pe masa albastra. e dimineata si se deschid magazinele. un nene cumpara un ziar, cineva se duce cu flori la cimitir, mama isi taie unghiile pe balcon. astept vibratiile sub perna ale unui telefon ce trebuie s-anunte o nota. vine si-acela. voce tremurata, glume nevinovate, emotii. 10. felicitarile de rigoare, planuri pentru vacanta...
intrebare: "ma iubesti?" voi ce raspundeti, cand vi se adreseaza o asa intrebare? adica.. gasiti raspunsul imediat, sunteti impulsivi, urlati "DA", sau vorbiti mai incet, cu un glas somnoros, alintat..."hai, mai, doar stii ca.." nu-mi place sa spun "te iubesc". asta nu-nseamna ca n-o simt. prima oara cand am spus-o s-a soldat cu o imbratisare aproape ucigasa, simtind cum mi se zvarcoleste coloana si cum imi tremura oasele goale. din cate-mi amintesc, EL mi-a multumit. pentru ce? pentru ca-l iubesc, probabil, chiar daca era prima oara cand o admiteam prin viu grai. de ce e nevoie de cuvinte intre doi oameni care impart totul, inclusiv lacrimi, emotii, bucurii si rasete? cuvintele sunt ca papucii pe care-i lasa musulmanii la intrarea in moschee, in ceva sfant. le uiti, le faci cu mana, inainte sa te tii cu el de mana, inainte sa-i furi un sarut, desi nu-ti place sa te sarute pe strada si te abtii cu greu pana gasiti vreun loc ferit. le uiti cand trupurile fac cunostinta, cand va cunoasteti pe deplin. atunci, le arunci sub cea mai patrata planeta [desi nu exista]. imi tremura vocea cand o spun, simt o caldura in jurul urechilor, apoi in obraji si apoi in piept. ma-nrosesc si-l sarut, ca sa nu spuna nimic, si-apoi schimb subiectul, ca si cum ai lua-o pe o scurtatura, in drum spre casa. casa inimii lui.
nu-mi plac nici oamenii care pocesc cele doua cuvinte... nu dau exemple, caci e ca un sacrilegiu, ca o profanare. parca prea se modernizeaza si se schimonoseste tot. chiar si sentimentele cele mai delicate si mai intime. ei uita sa-si lase papucii la intrare, calca, in tromba, cu bocancii plini de mocirla, totul. calca unul pe inima altuia, si-i doare dupa ceva timp.
as vrea sa capturez intr-o fotografie alb negru forma buzelor unui om care spune 'te iubesc'. intr-una singura. nu se poate? da, mi-am dat seama ca nu se poate. poate asa e si in mintea mea. asteapta [in van] un moment, o secunda propice ca sa-mi rotunjesc buzele-n jurul lui si sa-l inconjor cu sonorul 'te iubesc'-ului buclucas.
te iubesc, in mine, nu in cuvintele ce ies din.


apusuri cu A mare
mardi 26 juin 2007
big girls don't cry.
imi plac dupa-amiezile pe terase supra-aglomerate, imi plac dupa-dupa-amiezile in camera mare din apartamentul cristinei, frumos plasat, in directia soarelui, cu umbrele cerculetelor de pe perdea pe peretele paralel, cu oameni frumosi, cu accent de-al meu, cu oameni veseli. ma gandeam, in timp ce starpeam un tantar pe peretele ornat cu fotografii, ascultand o oarecare melodie ceva mai trista, cu acorduri de pian, rugandu-ma sa fi putut fuma o tigara, ce turnuri pot avea unele prietenii.... unele, avortate. nascute prematur. calcate pe cap. fragile, cu oase de sticla.
altele...nascute tot prematur. bagate-n incubator si pastrate pana pe la jumatatea lui iunie. se spune ca-ti dai seama de prietenii adevarati atunci cand plangi si nu are cine sa te mangaie pe spate. cand bei un pahar de vin si mai ai unul in fata ta, de prisos, dar fara urma niciunei buze. mi-e bine asa cum sunt acum. nu mi-as dori niciodata sa fiu confruntata cu sinuciderea cuiva drag. sinuciderea e lasitate, e slabiciune, e sacrificiu nerasplatit. imi doresc ca tinerii de-o varsta cu mine sa se gandeasca de 30 de ori inainte sa spuna "ma omor, m-a parasit". nu inteleg cum poti sa te omori, sa te stii zdrobit/a de asfalt, cu ochii iesiti din orbite, cu vanatai si zgarieturi, sa pretinzi ca o faci pentru omul iubit; ma simt ruginita de tristete doar cand ma gandesc ce nebunie e in mintea unui sinucigas care foloseste "iubirea" drept cauza aducatoare de moarte, de sange, de sicrie si de coroane. intervine delirul , nebunia, sa supui persoana pe care o iubesti la un asemenea chin. sa te vada intepenit/a intr-un dreptunghi de lemn, fara nicio explicatie, fara drept la replica. cand iubesti pe cineva, nu vrei sa-l vezi plangand. nu vrei sa-l vezi cu cearcane, imbracat in negru, palid, uitandu-se cum te duci spre viermi, la doi metri nenorociti sub pamantul peste care el/ea va calca in continuare.
baietii sunt ca tramvaiele. pleaca unul, vine altul. poate si mai frumos vopsit, lustruit. trebuie doar s-astepti clipa cand ceasul ticaie in directia vietii tale, cand ti se usuca lacrimile si te fardezi ca sa pleci la intalnire. cu cineva pieptanat altfel.
ma bucur ca am prietene puternice, care isi pastreaza scutul impotriva loviturilor sub piele. D. joaca un rol important in teatrul vietii mele. ea ma machiaza cand imi curge machiajul, ca o actrita ce sunt, ea imi deseneaza zambete cu creionul pe buze, ea e acolo, cu paharul de vin/apa, ea stie ce gandesc, ea imi aprinde tigarile, ea imi face mancare.
am trecut prin multe, si eu, si ea. poate doar asa ajungi sa fii apropiat de un om, cand te leaga ceva foarte puternic, foarte aspru, fie si suferinta. fie si un oarecare EL. imi place sa dorm la ea, imi plac paturile ei [toate, le-am incercat, pe rand], imi place mirosul asternuturilor si atmosfera de prietenie legata prin doua Beck's [da, ca`n "legaturi bolnavicioase"], prin zgomotul tirurilor de pe varianta, prin gandurile intersectate-n Carul Mare...
e greu sa pierzi un prieten/o prietena, desi il/o cunosti de un numar de ani format chiar din doua cifre, care pare asa mare, dar e mare lucru sa castigi un prieten/o prietena adevarat/a.
...and big girls don't cry.
altele...nascute tot prematur. bagate-n incubator si pastrate pana pe la jumatatea lui iunie. se spune ca-ti dai seama de prietenii adevarati atunci cand plangi si nu are cine sa te mangaie pe spate. cand bei un pahar de vin si mai ai unul in fata ta, de prisos, dar fara urma niciunei buze. mi-e bine asa cum sunt acum. nu mi-as dori niciodata sa fiu confruntata cu sinuciderea cuiva drag. sinuciderea e lasitate, e slabiciune, e sacrificiu nerasplatit. imi doresc ca tinerii de-o varsta cu mine sa se gandeasca de 30 de ori inainte sa spuna "ma omor, m-a parasit". nu inteleg cum poti sa te omori, sa te stii zdrobit/a de asfalt, cu ochii iesiti din orbite, cu vanatai si zgarieturi, sa pretinzi ca o faci pentru omul iubit; ma simt ruginita de tristete doar cand ma gandesc ce nebunie e in mintea unui sinucigas care foloseste "iubirea" drept cauza aducatoare de moarte, de sange, de sicrie si de coroane. intervine delirul , nebunia, sa supui persoana pe care o iubesti la un asemenea chin. sa te vada intepenit/a intr-un dreptunghi de lemn, fara nicio explicatie, fara drept la replica. cand iubesti pe cineva, nu vrei sa-l vezi plangand. nu vrei sa-l vezi cu cearcane, imbracat in negru, palid, uitandu-se cum te duci spre viermi, la doi metri nenorociti sub pamantul peste care el/ea va calca in continuare.
baietii sunt ca tramvaiele. pleaca unul, vine altul. poate si mai frumos vopsit, lustruit. trebuie doar s-astepti clipa cand ceasul ticaie in directia vietii tale, cand ti se usuca lacrimile si te fardezi ca sa pleci la intalnire. cu cineva pieptanat altfel.
ma bucur ca am prietene puternice, care isi pastreaza scutul impotriva loviturilor sub piele. D. joaca un rol important in teatrul vietii mele. ea ma machiaza cand imi curge machiajul, ca o actrita ce sunt, ea imi deseneaza zambete cu creionul pe buze, ea e acolo, cu paharul de vin/apa, ea stie ce gandesc, ea imi aprinde tigarile, ea imi face mancare.
am trecut prin multe, si eu, si ea. poate doar asa ajungi sa fii apropiat de un om, cand te leaga ceva foarte puternic, foarte aspru, fie si suferinta. fie si un oarecare EL. imi place sa dorm la ea, imi plac paturile ei [toate, le-am incercat, pe rand], imi place mirosul asternuturilor si atmosfera de prietenie legata prin doua Beck's [da, ca`n "legaturi bolnavicioase"], prin zgomotul tirurilor de pe varianta, prin gandurile intersectate-n Carul Mare...
e greu sa pierzi un prieten/o prietena, desi il/o cunosti de un numar de ani format chiar din doua cifre, care pare asa mare, dar e mare lucru sa castigi un prieten/o prietena adevarat/a.
...and big girls don't cry.
samedi 23 juin 2007
stop cadru dintr-o secventa de evolutie.

trebuie sa locuim impreuna. daca nu vom ajunge la o intelegere, ne vom sfasia. nu suntem artificiali: nu putem indura, ca niste jucarii, zvarlituri si zgarieturi sub pretextul "am glumit".
suntetm facuti din carne si pene si oase si solzi. muscaturile ne dor. iar noi ne infingem mai departe coltisorii in burta descoperita a celuilalt, in sufletul dornic de lumina si apa si aer.
ne vedem semenii morti in fiecare zi. pentru unii un rest de prada, pentru altii dovada ca ei insisi vor muri. si cate priviri, cate guri cascate de copii!
natura, natura.
trebuie sa ne acoperim natura. singurul fel de a ne atinge este gestul violent. te musc pentru ca te iubesc. te ating. te ating! cate milioane de ani au trecut intre prima sfasiere si primul sarut?
[D. R.]

vendredi 15 juin 2007
sfarsit de-a X-a.
si s-a terminat si anul asta... [iar mie nu-mi vine sa cred ca-s in clasa a XI-a!!!] nu stiu cum as putea sa-l rezum. poate doar... multe tipete, multe certuri, multa vorbarie, barfit alte clase in pauzele mari, multe mucuri adunate pe jos la cibi, pauze mari cu ameteli si tigari inghitite una dupa alta, ca sa ajungi la timp la geografie/ romana/ istorie, profe imprevizibile, 4 aruncat aiurea prin catalog verde voma, diriga isterica si zambitoare [da, in acelasi timp], porecle, "pi"-uri, anecdote din partea profei de mate, insulte din partea profilor, rasete...rasete...rasete. asta-i cuvantul de baza. noi suntem veseli, orice-ar fi. si nu ne pasa de criticile profilor, mai ales cand spun ca vorbim mult. suntem comunicativi, ce vreti?!
si partea buna... e plina de soare... perdele portocalii, cu reflexie calduta pe parchet, lumini si umbra pe piedestal, mazgalituri mangaiate de lumina pe tabla nestearsa, cu titlul lectiilor la istorie de-a lungul a doua saptamani, balon bleo spart si suparat alina dar impacat, imbratisari, dansuri, cazaturi, piscaturi... copii.
si cateva momente surprinse astazi, la festivitatea de premiere...
ultimele pregatiri...

rasfoind cataloage cu cosmeticale, Elena, "blonda de la Drept"...

premiul I, cu coronita, si bruneta, pe deasupra;

poza de grup, cu diriga "Rozalie"

si va ziceam ca-s hipioata... ;) [si am si ie!]


...iar prietenia nu tine cont de stilul vestimentar :))

pana la anul, faceti-va de cap in vacanta, dar aveti grija cu gradele...din alcool! [parca 'vacanta placuta' suna antic]
si partea buna... e plina de soare... perdele portocalii, cu reflexie calduta pe parchet, lumini si umbra pe piedestal, mazgalituri mangaiate de lumina pe tabla nestearsa, cu titlul lectiilor la istorie de-a lungul a doua saptamani, balon bleo spart si suparat alina dar impacat, imbratisari, dansuri, cazaturi, piscaturi... copii.
si cateva momente surprinse astazi, la festivitatea de premiere...
ultimele pregatiri...
rasfoind cataloage cu cosmeticale, Elena, "blonda de la Drept"...
premiul I, cu coronita, si bruneta, pe deasupra;

poza de grup, cu diriga "Rozalie"

si va ziceam ca-s hipioata... ;) [si am si ie!]


...iar prietenia nu tine cont de stilul vestimentar :))

pana la anul, faceti-va de cap in vacanta, dar aveti grija cu gradele...din alcool! [parca 'vacanta placuta' suna antic]
mercredi 13 juin 2007
a good start.
cand vreau sa zbor,
imi acopar ochii
si strig 'te iubesc'
iar visele mele se transforma-n stropi de ploaie,
camasa-mi se agata de degetele tale,
arse de soarele ce sta intre sanii mei,
iar tu, cu un ochi deschis,
privesti, iti aduci aminte,
te infiori si te prabusesti in patul conjugal,
intre nori,
matasosi, ca si norii mei,
fiindca si tu iubesti...



respiri prin fiecare crapatura a buzelor mele. inoti printre tesuturile mele, te leagana maduva spinarii mele... cand te-asezi cu picioarele pe palmele mele umede, ai vrea s-o iei la goana, ai vrea sa ma prinzi de mana, sa ma-nfasori ca un ghem de-o vena de-a ta,
dar mana mea te ascunde in maneca, apoi intri in pielea mea, rozi fiecare oscior de-al meu,il scuipi, sidefat.


cand inchid ochii, ma ustura. adorm greu, doar pana cand te simt cu adevarat langa mine, cand perna ma saruta de "noapte buna", ca si cum ai fi tu, cand cearsaful se-nconvoaie-mprejurul meu ca si pletele tale, care-mi intra in ochi cand ne sarutam. e vina ta ca adorm zambind, dar te-as absolvi de vina doar daca m-ai lasa sa-ti ascund ochii pe fundul marii, intr-un loc nestiut, pentru ca nimeni in afara de mine sa nu-i poata privi, sa nu se poata-neca in stralucirea lor cereasca.
ne-am logodi zi de zi, ne-am iubi cu fiecare adiere de vant mai mult, am logodi doua fire de iarba, as face cafea din saliva ta sarata si pamantul amarui, dulceata din lacrimile tale si sangele meu, dezvelit de unghiile tale.
te-as intinde pe tot pamantul, ca sa pot calca zi de zi pe tine, sa ma-ntind pe pielea ta ca pe iarba ce geme sub roua, dimineata... seara, as sta cu spatele-n sus, ca sa-ti simt bataile inimii sarind dintr-o piatra. as mangaia o trestie spanzurata de gard, ca si cum ti-as mangaia parul..
imi acopar ochii
si strig 'te iubesc'
iar visele mele se transforma-n stropi de ploaie,
camasa-mi se agata de degetele tale,
arse de soarele ce sta intre sanii mei,
iar tu, cu un ochi deschis,
privesti, iti aduci aminte,
te infiori si te prabusesti in patul conjugal,
intre nori,
matasosi, ca si norii mei,
fiindca si tu iubesti...
respiri prin fiecare crapatura a buzelor mele. inoti printre tesuturile mele, te leagana maduva spinarii mele... cand te-asezi cu picioarele pe palmele mele umede, ai vrea s-o iei la goana, ai vrea sa ma prinzi de mana, sa ma-nfasori ca un ghem de-o vena de-a ta,
dar mana mea te ascunde in maneca, apoi intri in pielea mea, rozi fiecare oscior de-al meu,il scuipi, sidefat.
cand inchid ochii, ma ustura. adorm greu, doar pana cand te simt cu adevarat langa mine, cand perna ma saruta de "noapte buna", ca si cum ai fi tu, cand cearsaful se-nconvoaie-mprejurul meu ca si pletele tale, care-mi intra in ochi cand ne sarutam. e vina ta ca adorm zambind, dar te-as absolvi de vina doar daca m-ai lasa sa-ti ascund ochii pe fundul marii, intr-un loc nestiut, pentru ca nimeni in afara de mine sa nu-i poata privi, sa nu se poata-neca in stralucirea lor cereasca.
ne-am logodi zi de zi, ne-am iubi cu fiecare adiere de vant mai mult, am logodi doua fire de iarba, as face cafea din saliva ta sarata si pamantul amarui, dulceata din lacrimile tale si sangele meu, dezvelit de unghiile tale.
te-as intinde pe tot pamantul, ca sa pot calca zi de zi pe tine, sa ma-ntind pe pielea ta ca pe iarba ce geme sub roua, dimineata... seara, as sta cu spatele-n sus, ca sa-ti simt bataile inimii sarind dintr-o piatra. as mangaia o trestie spanzurata de gard, ca si cum ti-as mangaia parul..
the name of the rose.
Buzele ei s-au apropiat de buzele lui la o mica distanta. Aerul care trecea printre ele a inceput sa vibreze si sa se incalzeasca. Pe epiderma gurilor s-au strecurat vagi furnicaturi cauzate de descarcari electrice. Apoi, cu incetineala, distanta dintre ele s-a micsorat din ce in ce mai mult. O clipa s-au oprit, mirate de atingere. Imediat insa au inceput sa se caute, descriind miscari moi, netezindu-se una de alta intr-o apasare intermitenta. Deodata, buzele ei au devenit mai ferme, apucandu-i buza de sus si absorbind-o. In schimb, buza lui de jos a coborat inspre barbia ei cu gropita, urcand catre buza de jos si facand-o, la randu-i, prizoniera.
A fost doar inceputul unei noi apasari, de asta d ata in forta, turtind cele doua guri una asupra celeilalte si alungand sangele din ele. Ca si cum aerul n-ar mai fi ajuns, gurile s-au cascat, absorbindu-se cu putere. Intre ele s-a creat un culoar de trecere etans, o sudura perfecta de carne impetuoasa. Ce ostilitate salbatica le facea sa se confrunte!... Presiunea lor reciproca parea gata sa le spulbere. Cele doua guri descriau aproape o rana.
un sarut, in viziune masculina.



A fost doar inceputul unei noi apasari, de asta d ata in forta, turtind cele doua guri una asupra celeilalte si alungand sangele din ele. Ca si cum aerul n-ar mai fi ajuns, gurile s-au cascat, absorbindu-se cu putere. Intre ele s-a creat un culoar de trecere etans, o sudura perfecta de carne impetuoasa. Ce ostilitate salbatica le facea sa se confrunte!... Presiunea lor reciproca parea gata sa le spulbere. Cele doua guri descriau aproape o rana.
un sarut, in viziune masculina.



zilele si noptile dupa-amiezei.


cum treceam asa, prin mine insami, m-am impiedicat de lujerul palpaitor de lumina pe care incercasem de-atatea ori sa-l indepartez...
De asta data m-am intins cat eram de lunga, iar lujerul m-a strabatut dintr-o parte intr-alta.
Cum am sa ma strecor de-acum inainte prin bezna protectoare si mucegaita fara sa ma observ?
[adaptare dupa Ovidiu Pecican]

dimanche 3 juin 2007
Cassiana S. si Tudor S.





- ii place sa deseneze pe Soare;
- iubeste markerul meu rosu;
- rade cand vorbeste;
- desi nu stie versurile mereu, ea canta toate melodiile posibile;
- face inviorare dimineata;
- e-ndragostita de 'jocul cu vacutza';
- de mica, e dusa pe la petrecerile familiei. poate de-aia iubeste sa danseze.
urmeaza Tudor, frate-su:






- tudor e, prin definitie, smecher si expresiv;
- e neastamparat;
- plange cand nu i se fac mofturile, ca, de altfel, toti copiii;
- nu poate sa pronunte, inca, "r"-ul;
- se joaca cu papusile si cu maimutoii de plus, nu cu roboti si masinute;
- vrea sa se faca bucatareasa cu pantofi rosii;
- rabdarea lui e foarte flexibila;
- se uita frumos sau urat, la cerere;
- ii iubesc genele.
Inscription à :
Articles (Atom)


