mardi 26 juin 2007

big girls don't cry.

imi plac dupa-amiezile pe terase supra-aglomerate, imi plac dupa-dupa-amiezile in camera mare din apartamentul cristinei, frumos plasat, in directia soarelui, cu umbrele cerculetelor de pe perdea pe peretele paralel, cu oameni frumosi, cu accent de-al meu, cu oameni veseli. ma gandeam, in timp ce starpeam un tantar pe peretele ornat cu fotografii, ascultand o oarecare melodie ceva mai trista, cu acorduri de pian, rugandu-ma sa fi putut fuma o tigara, ce turnuri pot avea unele prietenii.... unele, avortate. nascute prematur. calcate pe cap. fragile, cu oase de sticla.
altele...nascute tot prematur. bagate-n incubator si pastrate pana pe la jumatatea lui iunie. se spune ca-ti dai seama de prietenii adevarati atunci cand plangi si nu are cine sa te mangaie pe spate. cand bei un pahar de vin si mai ai unul in fata ta, de prisos, dar fara urma niciunei buze. mi-e bine asa cum sunt acum. nu mi-as dori niciodata sa fiu confruntata cu sinuciderea cuiva drag. sinuciderea e lasitate, e slabiciune, e sacrificiu nerasplatit. imi doresc ca tinerii de-o varsta cu mine sa se gandeasca de 30 de ori inainte sa spuna "ma omor, m-a parasit". nu inteleg cum poti sa te omori, sa te stii zdrobit/a de asfalt, cu ochii iesiti din orbite, cu vanatai si zgarieturi, sa pretinzi ca o faci pentru omul iubit; ma simt ruginita de tristete doar cand ma gandesc ce nebunie e in mintea unui sinucigas care foloseste "iubirea" drept cauza aducatoare de moarte, de sange, de sicrie si de coroane. intervine delirul , nebunia, sa supui persoana pe care o iubesti la un asemenea chin. sa te vada intepenit/a intr-un dreptunghi de lemn, fara nicio explicatie, fara drept la replica. cand iubesti pe cineva, nu vrei sa-l vezi plangand. nu vrei sa-l vezi cu cearcane, imbracat in negru, palid, uitandu-se cum te duci spre viermi, la doi metri nenorociti sub pamantul peste care el/ea va calca in continuare.
baietii sunt ca tramvaiele. pleaca unul, vine altul. poate si mai frumos vopsit, lustruit. trebuie doar s-astepti clipa cand ceasul ticaie in directia vietii tale, cand ti se usuca lacrimile si te fardezi ca sa pleci la intalnire. cu cineva pieptanat altfel.
ma bucur ca am prietene puternice, care isi pastreaza scutul impotriva loviturilor sub piele. D. joaca un rol important in teatrul vietii mele. ea ma machiaza cand imi curge machiajul, ca o actrita ce sunt, ea imi deseneaza zambete cu creionul pe buze, ea e acolo, cu paharul de vin/apa, ea stie ce gandesc, ea imi aprinde tigarile, ea imi face mancare.
am trecut prin multe, si eu, si ea. poate doar asa ajungi sa fii apropiat de un om, cand te leaga ceva foarte puternic, foarte aspru, fie si suferinta. fie si un oarecare EL. imi place sa dorm la ea, imi plac paturile ei [toate, le-am incercat, pe rand], imi place mirosul asternuturilor si atmosfera de prietenie legata prin doua Beck's [da, ca`n "legaturi bolnavicioase"], prin zgomotul tirurilor de pe varianta, prin gandurile intersectate-n Carul Mare...
e greu sa pierzi un prieten/o prietena, desi il/o cunosti de un numar de ani format chiar din doua cifre, care pare asa mare, dar e mare lucru sa castigi un prieten/o prietena adevarat/a.


...and big girls don't cry.



Aucun commentaire: