vendredi 30 novembre 2007
drumul
ma intrebam, clipind foarte repede, ca si cum mi-ar prinde cineva stropi de ploaie pe varfurile genelor, ma intrebam cati ani au trecut de cand ti-ai dezmortit trupul prima oara. te cautam de-a lungul unui culoar de tesuturi, oase, limfa si acizi cu nume ciudate...
dadeam la o parte peretii cleiosi si scamosi ai stomacului tau si luminam drumul spre stern cu o stea infipta in cea mai subtire vena a incheieturii. imi era frig si ma uneam cu un plaman, care se misca violent. am inceput, apoi, sa lupt cu vaslele coapselor mele impotriva batailor inimii tale, care ma stropeau pe trup, ca ultimul val spart de tarm, ca prima ploaie care s-a unit cu striatiile buzelor tale.
ajunsesem in camaruta inimii, am vazut borcane, sparte, eprubete, stihuri sub forma de flori de colti, presate intre artere, o caldura cereasca imi ardea talpile sfintite cu sangele existentei tale.
ma sprijineam de inima ta, ma impartaseam cu vinul sfant al sufletului tau, ca intr-o zi de sarbatoare. imi crapa pielea, insetata de apa ta vie, cazuta in prima zi de vara asupra mea.
gasisem deja ceea ce tot cautam.
mardi 27 novembre 2007
lundi 26 novembre 2007
"Transcriere 2(caiet-1964)"
da, da, dragi cititori de poezie contemporana, poetul care ne-nnebuneste cu miresmele din borcane, cu fluturii lui somnambuli si veseli, sau erotici si perversi, cu dupa-amiezile lenese, bucatariile de vara, descrieri de femei cu sanii mari, decolteuri generoase si ciorapi fini, trasi pe coapse.
daca pana acum, citeam lunar vreo doua poezici, ca si cum as bea un ceai [eu care nu-s mare consumatoare de ceai], intr-o seara de iarna, de-acum inainte am ce citi, aproape zilnic... citeam, printre randuri, tot pe blog-ul "Hobbitului" Brumaru, ca ar trebui sa se faca un gen literar din blog. mi se pare o idee geniala, iar locul metaforelor din poezii sau al dialogului din povestiri, ar putea intra emoticons-urile, de pe "blogo-gen".
am sa-mi permit, in incheiere, sa transcriu, pe umilul meu blogusor de nebunii, o transcriere a unei poezii de Emil Brumaru:
Mie-mi plăceau femei cu sînii mari
Cît capul de motan, rujate tare
Şi care-n plin stradă-şi trag ciorapii
Fin încreţiţi pe albele picioare.
Ce întîlniri şi despărţiri brutale
Îmi sfîşiau obrazul. Se-auzea
Fularul de pe umăr cum îmi ţipă
Rămas îndrăgostit în urma mea.
O, şi-aş fi vrut mereu, cuprins de ciudă,
Ca-ntre băieţi cu mine să mă-ncaier.
Eu respiram atît de pur c-adesea
Mă-nzăpezeam pînă la nări în aer.
Şi nimeni din oraş nu mă striga
Cîte o vară, pînă s-a aflat
Că traversînd, prins între două coapse,
Sufletul meu a fost accidentat…
vendredi 23 novembre 2007
jeudi 22 novembre 2007
my sugar cane.
o seara de noiembrie, inimi batand in urechi, in acelasi timp, nasuri rosii si reci, urechi amortite, maini impletite si mult prea mult dor risipit ca o pulbere de stele, dor cazut ca roua pe banci verzi..

baby ballerina's hiding somewhere in the corner,
where the shadow wraps around her
and our torches cannot find her,
she will stay there 'til the morning,
crawl behind us as we are yawning,
and she will leave our games to never be the same.
so grow tall, sugar cane.
eat that soil, drink the rain.
but know they'll chase you if you play their little games.
so run, run fast sugar cane.
you see my peep show booth is handy.
there's a one way only mirror,
so I can dance here with my hair down,
but i don't see if you get bitter.
and there's a button right beside me
if i happen to want a wall to hide me,
if only the ballerina had one too...
( melodiile de la tine ma obsedeaza zile-n sir... )
mardi 13 novembre 2007
composition.
si vantul ar lua-o la goana sa-mi ciufuleasca parul iar soarele si-ar pierde privirea in fruntea-mi acoperita de riduri de expresie, caracteristice varstei. visand la ganduri aiurite si pierzandu-mi mintile in jocuri cu talc, intru intr-un joc pueril, apoi revin matura si ma prefac copil.
imi pierd mintile, incercand sa inteleg o lume ce nu ma caracterizeaza, dar le tin ascunse si le strecor adesea in amintirea-mi zilnica.
sunt din ce in ce mai confuza si ma cufund intr-o ambiguitate fara capat. ma joc adesea prin sertarele mintii, prafuite si foarte vechi; pastrate probabil superficial. si cel mai profund gand e cel al realitatii. sa fie realitatea in perspectiva mea, sau o realitate diferita? sau poate traim realitati paralele? sau poate traiesc ca o visatoare?
probabil e un joc absurd al vietii, o pasiune a unor maini jucause de a-ti intoarce mintile in toate sensurile. confuz, cel mai confuz, mai putin confuz... ma joc.
sa inteleg, intr-un final, ca realitatea mea si tot ce ma inconjoara e o joaca? ciudat, foarte ciudat. aproape absurd.
( IULIA )

lundi 12 novembre 2007
o opinie.
Imaginea Romaniei in presa straina este la fel de diversa pe cat sunt subiectele care dau nastere la intense comentarii. Pornind de la cadrul social, educatie, cadrul politic, economia, justitia, dar si cadrul cultural, stirile din presa de dincolo de hotare pot fi uneori distortionate, exagerate, astfel incat Romania devine o pagina de scandal in cartea cuprinzatoare a Europei.
De cele mai multe ori, Romania este facuta tandari, criticata, aratata cu degetul, datorita unor stiri care sunt mult prea mediatizate in tara, astfel incat strainii nu reusesc sa retina decat imaginea unei Romanii uitate de lume, in care economia e pe cale sa se prabuseasca, scena politica este o mare agitata, iar pensionarii sau copiii orfani sunt ultimele prioritati ale guvernantilor.
Cele mai frecvente articole din presa internationala, cu privire la Romania, se refera la problemele ei majore, cotidiene: pensiile mici, mizeria din sistemul sanitar, copiii parasiti, abandonul scolar, salarii mici pentru profesori si cadre medicale, coruptia din toate straturile sociale, dar si cazurile de delicventa, care uneori depasesc hotarele tarii.
Catastrofele naturale (inundatii, alunecari de teren, gripa aviara) sau cazurile de boli (SIDA, leucemie, cancer) cu care se confrunta romanii, in care pot interveni organismele internationale (UNICEF, O.N.U., Crucea Rosie), apar si ele ca un mijloc de a cauta ajutor extern. Din pacate, apar generalizari si prejudecati din partea strainilor care, inca o data, innegresc imaginea tarii, alta data respectata pentru bogatia naturala, geografica, turistica. Inca o bila neagra este primita de Romania din cauza emigrantilor romani care ajung adevarati infractori, in spatiul Uniunii Europene, iar vina este indreptata, in mod special, catre guvernantii tarii, care nu ofera integrarea sociala a unor cetateni de alte etnii, locuri de munca, un nivel de trai decent. Este regretabil ca toti romanii sunt considerati hoti, criminali, violatori, traficanti de carne vie, doar din cauza unor persoane care, fie ca vrem sau nu, sunt “cetateni romani”.
Mi-ar placea sa cred ca renumele Romaniei mai este, cateodata, salvat de romani care ajung sa fie respectati in alte tari, ca profesori, medici, informaticieni, chimisti, sportivi, actori, regizori, scriitori, valori contemporane ale Romaniei care apar, cu un nume romanesc (care romanilor nu le-ar spune nimic), suspendat in paginile de sport, educatie sau cultura ale vreunei publicatii straine.
In opinia mea, imaginea Romaniei trebuie indreptata inca din interiorul tarii, pornind de la jurnalistii romani, care ar trebui sa priveasca dincolo de castigurile materiale, sa priveasca obiectiv anumite cazuri, pentru a le reflecta in mod real, nu supradimensionat, doar pentru a obtine asa-numitul “rating”. Incerc sa-mi pastrez optimismul si sa ma simt mandra ca sunt romanca atunci cand un regizor roman primeste cel mai mare premiu la Festivalul de la Cannes, si nu sa plec, umil, capul in fata altui popor (care nu poate fi considerat, nicidecum, mai nevinovat) care se confrunta cu un ucigas, din pacate, roman, incerc sa ma mandresc cu nationalitatea mea, sa imi respect limba, traditiile si cultura, nu sa emigrez intr-un spatiu al globalizarii si al americanizarii.
cam asa arata tema mea la istorie, care consta in exprimarea unei opinii pur subiective despre imaginea Romaniei in presa internationala...
mercredi 7 novembre 2007
matraguna.

Matraguna este acea planta considerata de cea mai mare parte dintre specialisti ca fiind medicinala,
Niciodata cultivata in scopul de a ne oferi noua lapte, branza, carne, benzina, oua
Zarile cu zorile,
Cerul cu-n-norarile,
Pasarea cu-aripele,
Vremile ca clipele...
Aha, da da...
Cantec pentru secolul douazeci:
Lumea cu razboaiele,
Bombe cu puhoaiele,
Cultivand rachetele,
Se distrug planetele...
Aha, da da...
Luna August, anul 1968:
Cehii cu schimbarile,
Rusii cu mustrarile
Unii calca statele,
Altii platim shtatele...
Aha, da da...
Cantec trist despre o si mai trista realitate contemporana:
Schema cu maririle,
Viata cu amagirile,
Banii cu sperantele,
Plata cu chitantele...
Aha, da da...
Cantec foarte trist, cu bataie spre tragic, despre o vesela viata de familie:
Mireasa cu mirele,
Noaptea cu nuntirile,
Patul cu surprizele,
Gara cu valizele...
Socri cu-mpacarile,
Mirii cu mirarile,
Vecinii cu soaptele,
Rudele cu coatele...
Aha, da da...
Un fel de rezolvare:
Tiganci cu descantece,
Babele cu farmece,
Mosul cu granulele,
Fata cu pilulele....
Aha, da da...
Fals tratat de filozofie:
Popii cu confuzia,
Dar...win cu concluzia,
Unii rad cu hohote,
Altii plang cu bocete...
Aha, da da...
Boala cu durerile,
Moartea cu uitarile,
Groapa cu-ngroparile,
Viermii cu testarile...
Aha, da da...
Si sfarsit, pe ton sobru, a-politic:
Pisica si soarecii,
Ca-ntre ei, tovarasii,
Toate-s asa cum le-am zis,
Nu intrebati de ce-s asa de negru de suparare..
( Mircea Bodolan - Matraguna )
mardi 6 novembre 2007
lasa-mi, toamna, pomii verzi.

coase-mi pe trup nervurile frunzelor
roscate, brunete, blonde,
aramiul din palma ta, arunca`mi`l
in calcai,
sa-ti simt respiratia pe un covor
fosnitor,
sa ma prefac moarta, impleteste-mi
mainile
de un gard electric,
sa ma-ncalzesc sub luna agatata
cu vene-ncolacite
de spranceana ta.
caldura ochilor tai sa rasara peste mine
infasoara-ma in galben, rosu, verde,
picteaza-ma in pastelul toamnei
noastre
invarte-ma de aratator
ca pe-o suvita de sange uscata,
pe asfaltul inghetat.
desfa-mi scalpul, si muschii,
si sternul,
asterne-le pe sarma, la uscat,
cu dintii soarelui
sa-mi tai pielea.
priveste-ma, leaga-ma mainile
de spatele pamantului,
ingroapa-ma in nepasari, indiferente,
frustrari peste care calcam
cu bocanci, sandale, tocuri cui,
peste care sarim ca peste garduri ornate
cu frunze.
rastigneste-ma de stomacul tau
ca sa-ti vopsesc fluturii
in rosu.
iti cumpar toamna, in rate,
cu doua doze de morfina, o gura de vodka,
frig si lacrimi.
arunca-mi-o si pleaca.




















