ca sa fac in ciuda vremii de afara. lumina de ieri, duminica dupa-amiaza.
lundi 31 mars 2008
samedi 29 mars 2008
I went to heaven.
jeudi 27 mars 2008
Şcoala noastră cea de toate zilele.
Se vorbeste exagerat de mult despre scoala. Acest concept vag, ambiguu, cu sensuri largi si interpretabile, a ajuns sa fie considerat un cuvant de joasa speta, un neant al degradarii si al raului din societate. Asociat cu etnia “romaneasca”, subiectul este terfelit intr-o mocirla care capata dimensiuni catastrofale, mocirla societatii de care ne ferim cu totii, de parca zilnic am purta o pereche de pantofi noi, neatinsi, nevinovati. Se arata cu degetul catre elevi, catre profesori, de care oameni care uita, uneori, ca sunt… oameni. Scoala este o institutie publica in care misuna zilnic fiinte umane, fiinte inzestrate cu ratiune si abilitati diverse, fiinte condamnate, insa, greselii tipic omenesti, greseala care inghite – ca o gaura din ocean – o intreaga eroare a sistemului de invatamant.
Avand in vedere personajele care apar zilnic pe ecranele de televizor, nu mai putem da din umeri in fata bombardamentului de invinovatire a scolii romanesti, deoarece suntem cu totii martori, uneori pasivi, alteori implicati, in metamorfozarea valorilor si modelelor tinerilor.
Este inutil sa scuzam sau sa incercam sa modernizam scoala romaneasca, cat timp in mintea tuturor este infiltrata, inca de la instaurarea democratiei, o libertate in gandire care este la limita libertinajului si a nepasarii generale, o revolta uniforma impotriva ideii primordiale a invatamantului, care isi pierde astazi utilitatea si sensul, intr-o lume dominata de material si de nevoia de implinire pur materiala, intelectualitatea si valoarea spiritului pierzandu-si stralucirea in fata discursurilor populiste, propagandiste, grandomane si opulente ale celor care isi folosesc notorietatea pentru a castiga un loc nemeritat pe piedestalul unor tineri dezorientati si intrati, fara voie, in vartejul bogatiei, prezentata ca singura modalitate de reusita in viata.
Sistemul de invatamant romanesc se doreste a fi european, la suprafata, dar se dovedeste o forma palida, fara fond, pentru ca acest fond, atat de necesar, se dizolva intr-o substanta otravitoare, o substanta in care pluteste monotonia, nepasarea, orgoliul, ostilitatea si ignoranta ajunsa la cel mai inalt nivel. Europenizarea nu isi gaseste eficienta intr-o mare de pseudodemocratie, deoarece spiritul romanesc, aflat in moarte clinica dupa regimul intunecat, nu se poate resuscita cu doua-trei metode moderne.
Elevii inteleg modernizarea sistemului de invatamant ca un pretext de ciopartire si chiar eliminare a zecilor de pagini inutile de teorie, insa nu o poezie de Eminescu inclusa sau nu intr-un manal trantit in ghiozdan ar face diferenta. Singura speranta a sistemului educational se afla chiar in mainile elevilor, mai exact in atitudinea lor fata de aceasta institutie, comparabila astazi cu o Cenusareasa a societatii romanesti.
Este necesar sa ne trezim, cu totii, din somnul care ne bantuie ca un microb, o stare de asteptare, de blazare, in care critica este mai presus de actiunea propriu-zisa, de dorinta de schimbare si de implicare. Cel mai indicat ar fi ca elevilor sa li se ofere motive coerente si reale de terminare a studiilor, programe atractive, materii aerisite, de actualitate, optiuni variate si stabile de viitor, o perspectiva ampla, deschisa in fata ochilor. Deoarece influenta mass-mediei si a tehnologiei avansate este in plina crestere, este esentiala o filtrare mai atenta a personajelor mioritice, sa se tina cont de bursa valorilor romanesti care nu duce lipsa de personaje cu adevarat reprezentative pentru generatia secolului XXI, modele de comportament si de gandire, care au studiat, odata, in cadrul aceluiasi sistem de invatamant.
Poate exista pericolul ca, in cazul unei modernizari acute a materiei, a programei scolare, sa se ignore detaliile importante si sa se acorde o atentie prea mare lucrurilor nesemnificative, astfel ca elevii sa-si creeze imagini false, distortionate, asupra ierarhiilor din toate planurile societatii. Este necesar sa se tina cont si de interesele, de nevoile, de orizontul de asteptare al elevilor, in realizarea unei programe scolare, sa exista o transparenta in alcatuirea manualelor, a cerintelor, a temelor de lucru oferite elevilor, pentru ca acestia sa se afle in cunostinta de cauza si sa incerce sa mearga dimineata la scoala cu zambetul pe buze, pentru ca invata despre ceea ce ii place, cum ii place si previzualizeaza scopul pentru care invata.
Un alt aspect al atitudinii elevilor fata de scoala este si educatia pe care acestia o primesc in familiile de provenienta. Familia este institutia de baza a societatii, in cadrul careia se formeaza un viitor membru al societatii, caruia trebuie sa i se ofere atat hrana materiala cat si cea spirituala, reprezentata de educatie. Modelele morale oferite de parinti elevilor sunt pastrate de acestia ca niste icoane, deoarece sunt persoanele care ii influenteaza cel mai mult, de aceea, este obligatoriu ca parintii sa le insufle, de mici, copiilor respectul pentru scoala, sa le explice importanta si utilitatea finala a scolii.
Avand in vedere aspectele precizate, exista mai multi factori care stau la baza comportamentului in scoala a elevului si a atitudinii acestuia fata de scoala, in general. Educatia de baza, din familie, influenta mass-mediei, a societatii, a personajelor principale din societate, care constituie modele externe pentru tineri, care invata sa reuseasca in viata prin alte mijloace, in afara scolii, prin mijloace din cele mai josnice si primitive.
Societatea romaneasca se afla in cautare de valori. Se (mai) ofera cineva?
Avand in vedere personajele care apar zilnic pe ecranele de televizor, nu mai putem da din umeri in fata bombardamentului de invinovatire a scolii romanesti, deoarece suntem cu totii martori, uneori pasivi, alteori implicati, in metamorfozarea valorilor si modelelor tinerilor.
Este inutil sa scuzam sau sa incercam sa modernizam scoala romaneasca, cat timp in mintea tuturor este infiltrata, inca de la instaurarea democratiei, o libertate in gandire care este la limita libertinajului si a nepasarii generale, o revolta uniforma impotriva ideii primordiale a invatamantului, care isi pierde astazi utilitatea si sensul, intr-o lume dominata de material si de nevoia de implinire pur materiala, intelectualitatea si valoarea spiritului pierzandu-si stralucirea in fata discursurilor populiste, propagandiste, grandomane si opulente ale celor care isi folosesc notorietatea pentru a castiga un loc nemeritat pe piedestalul unor tineri dezorientati si intrati, fara voie, in vartejul bogatiei, prezentata ca singura modalitate de reusita in viata.
Sistemul de invatamant romanesc se doreste a fi european, la suprafata, dar se dovedeste o forma palida, fara fond, pentru ca acest fond, atat de necesar, se dizolva intr-o substanta otravitoare, o substanta in care pluteste monotonia, nepasarea, orgoliul, ostilitatea si ignoranta ajunsa la cel mai inalt nivel. Europenizarea nu isi gaseste eficienta intr-o mare de pseudodemocratie, deoarece spiritul romanesc, aflat in moarte clinica dupa regimul intunecat, nu se poate resuscita cu doua-trei metode moderne.
Elevii inteleg modernizarea sistemului de invatamant ca un pretext de ciopartire si chiar eliminare a zecilor de pagini inutile de teorie, insa nu o poezie de Eminescu inclusa sau nu intr-un manal trantit in ghiozdan ar face diferenta. Singura speranta a sistemului educational se afla chiar in mainile elevilor, mai exact in atitudinea lor fata de aceasta institutie, comparabila astazi cu o Cenusareasa a societatii romanesti.
Este necesar sa ne trezim, cu totii, din somnul care ne bantuie ca un microb, o stare de asteptare, de blazare, in care critica este mai presus de actiunea propriu-zisa, de dorinta de schimbare si de implicare. Cel mai indicat ar fi ca elevilor sa li se ofere motive coerente si reale de terminare a studiilor, programe atractive, materii aerisite, de actualitate, optiuni variate si stabile de viitor, o perspectiva ampla, deschisa in fata ochilor. Deoarece influenta mass-mediei si a tehnologiei avansate este in plina crestere, este esentiala o filtrare mai atenta a personajelor mioritice, sa se tina cont de bursa valorilor romanesti care nu duce lipsa de personaje cu adevarat reprezentative pentru generatia secolului XXI, modele de comportament si de gandire, care au studiat, odata, in cadrul aceluiasi sistem de invatamant.
Poate exista pericolul ca, in cazul unei modernizari acute a materiei, a programei scolare, sa se ignore detaliile importante si sa se acorde o atentie prea mare lucrurilor nesemnificative, astfel ca elevii sa-si creeze imagini false, distortionate, asupra ierarhiilor din toate planurile societatii. Este necesar sa se tina cont si de interesele, de nevoile, de orizontul de asteptare al elevilor, in realizarea unei programe scolare, sa exista o transparenta in alcatuirea manualelor, a cerintelor, a temelor de lucru oferite elevilor, pentru ca acestia sa se afle in cunostinta de cauza si sa incerce sa mearga dimineata la scoala cu zambetul pe buze, pentru ca invata despre ceea ce ii place, cum ii place si previzualizeaza scopul pentru care invata.
Un alt aspect al atitudinii elevilor fata de scoala este si educatia pe care acestia o primesc in familiile de provenienta. Familia este institutia de baza a societatii, in cadrul careia se formeaza un viitor membru al societatii, caruia trebuie sa i se ofere atat hrana materiala cat si cea spirituala, reprezentata de educatie. Modelele morale oferite de parinti elevilor sunt pastrate de acestia ca niste icoane, deoarece sunt persoanele care ii influenteaza cel mai mult, de aceea, este obligatoriu ca parintii sa le insufle, de mici, copiilor respectul pentru scoala, sa le explice importanta si utilitatea finala a scolii.
Avand in vedere aspectele precizate, exista mai multi factori care stau la baza comportamentului in scoala a elevului si a atitudinii acestuia fata de scoala, in general. Educatia de baza, din familie, influenta mass-mediei, a societatii, a personajelor principale din societate, care constituie modele externe pentru tineri, care invata sa reuseasca in viata prin alte mijloace, in afara scolii, prin mijloace din cele mai josnice si primitive.
Societatea romaneasca se afla in cautare de valori. Se (mai) ofera cineva?
dimanche 23 mars 2008
Doamne-fereste.


Istoria parca ne duce-n burta
si parca a uitat să ne mai nasca,
preafericitii cu privirea scurta
sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
facind spre lucruri zilnic reverente
căci cine stie ce episcop doarme
în polonic, în cosul pentru zdrente,
în tevile acestor triste arme
unde Nebunul isi cloceste crima
si ne omoara fiindca ne iubeste,
când ne e foame deseneaza peste,
când vine frigul aresteaza clima,
opriti Istoria-cobor la prima
opriti la statia Doamne-Fereste[Mircea Dinescu]
samedi 22 mars 2008
lene si pastile.
cred ca s-a instalat astenia de primavara si in mine. a navalit asa, deodata, nici n-a apucat sa bata la usa iar eu n-am vazut-o pe vizor. sunt ataaaat de obosita, zilnic, si ataaat de lenesa cand e soare afara si eu trebuie sa car ghiozdanul acasa in drum spre scoala si sa transpir in ultimul hal. si ataaat de somnoroasa cand ma trezesc, dupa somnul de dupa-amiaza, cu ochi de chinezoaica, si la 5 jumate e inca soare...nu m-am obisnuit cu ziua asta mai lunga, inca. desi imi place.
am impresia ca intru iar intr-o perioada non-profit al intelectului meu, al inspiratiei mele, al activitatii mele pe toate planurile. toata lumea vrea ceva de la mine, toata lumea ma cauta, imi cere foi, imi da foi, imi scrie foi pe care eu trebuie sa le rezolv, la randul meu, toata lumea imi cere sa fac curatenie, sa iau pastile, sa-mi fac ceai, sa mananc mai sanatos. deeee ceeee toata lumea se streseaza atat cu cineva, cand vede ca acel cineva nu are niiiiiiiiciun chef sa fac un anumit lucru? probabil e o placere imensa sa bati la cap pe cineva si acel cineva sa priveasca in jos si sa ofteze sau sa isi roteasca ochii, plini de zeflemea, total nepoliticos. si mai cred ca exista probabil o placere imensa de partea acelui om-stres cand te tinteste in ochi, cu o privire de dur, plina de greata si de oboseala-de-viata, de singuratate si de n-am-ce-face-acasa-si-te-stresez-pe-tine, stricandu-ti chiar un ultim zambet de pe fata.
toata lumea vrea foi, multe, scrise, referate, hartii, hartiute, hartoage, biletele, care, pana la urma, tot ajung intr-un cos de gunoi, pentru ca nimeni nu se chinuieste macar sa le citeasca, sa verifice fiecare virgula si fiecare punct. toata lumea se simte interesanta cand foloseste cuvinte demne de (m)UE, gen "proiect", "studiu de caz", "prezentare in powerpoint", "filmulet" si altele de gen. e frumos sa le pronunti, suna absolut magnific, dar cineva TREBUIE sa le faca. sa-si piarda anumite ore din viata lui, in care ar putea foarte bine sa faca alte lucruri mai folositoare pentru el (gen plimbare in aer liber sau stat cu picioarele goale pe geam- da, astea sunt lucruri mult mai folositoare -).
cred ca a fost, cu siguranta, cea mai obositoare luna din anul asta. si fizic (vreo 3 majorate) si psihic. (prea multa cicaleala si sacaiala si certuri si probleme)
vreau PASTELE. adica VACANTA. mi-e dooor sa pierd timpul doar in folosul MEU.

am impresia ca intru iar intr-o perioada non-profit al intelectului meu, al inspiratiei mele, al activitatii mele pe toate planurile. toata lumea vrea ceva de la mine, toata lumea ma cauta, imi cere foi, imi da foi, imi scrie foi pe care eu trebuie sa le rezolv, la randul meu, toata lumea imi cere sa fac curatenie, sa iau pastile, sa-mi fac ceai, sa mananc mai sanatos. deeee ceeee toata lumea se streseaza atat cu cineva, cand vede ca acel cineva nu are niiiiiiiiciun chef sa fac un anumit lucru? probabil e o placere imensa sa bati la cap pe cineva si acel cineva sa priveasca in jos si sa ofteze sau sa isi roteasca ochii, plini de zeflemea, total nepoliticos. si mai cred ca exista probabil o placere imensa de partea acelui om-stres cand te tinteste in ochi, cu o privire de dur, plina de greata si de oboseala-de-viata, de singuratate si de n-am-ce-face-acasa-si-te-stresez-pe-tine, stricandu-ti chiar un ultim zambet de pe fata.
toata lumea vrea foi, multe, scrise, referate, hartii, hartiute, hartoage, biletele, care, pana la urma, tot ajung intr-un cos de gunoi, pentru ca nimeni nu se chinuieste macar sa le citeasca, sa verifice fiecare virgula si fiecare punct. toata lumea se simte interesanta cand foloseste cuvinte demne de (m)UE, gen "proiect", "studiu de caz", "prezentare in powerpoint", "filmulet" si altele de gen. e frumos sa le pronunti, suna absolut magnific, dar cineva TREBUIE sa le faca. sa-si piarda anumite ore din viata lui, in care ar putea foarte bine sa faca alte lucruri mai folositoare pentru el (gen plimbare in aer liber sau stat cu picioarele goale pe geam- da, astea sunt lucruri mult mai folositoare -).
cred ca a fost, cu siguranta, cea mai obositoare luna din anul asta. si fizic (vreo 3 majorate) si psihic. (prea multa cicaleala si sacaiala si certuri si probleme)
vreau PASTELE. adica VACANTA. mi-e dooor sa pierd timpul doar in folosul MEU.

dimanche 9 mars 2008
Draga mama,
Floarea ta are un boboc abia iesit din pantec. Are 17 centimetri, 17 petale mici si uscate la margini. Nu ti-ai dat seama cand caldura pantecului tau mare s-a inundat de substante gelatinoase, saruri, acizi si membrane reci si subtiri. M-au impachetat intr-un bulgare de nea si m-au lasat prinsa intr-o cutie, fara suflet si fara lacrimi. Strigatul meu, cantec de dimineata de vara, cuprindea in el toata marea. Mi-au disecat pieptul, in primele 60 de secunde ale vietii, si l-au etichetat cu numele tau de familie, mi-au scos sufletul si ti l-au ornat in hartie creponata si ceolofan. A ramas al tau, il tii in geanta ta mare, printre medicamente si hartii.
Sufletul meu e batran, inghite 17 ani din istoria ta. Viata ta merge de mana cu a mea, desi valiza pieptului tau a fost inghitita de faptura mea de un metru si ceva. Cand ochii tai s-au intalnit prima oara cu ochii mei adormiti, a fost primul meu botez - m-ai uns cu incredere, mi-ai dat sa gust din trupul si din sangele tau clocotit.
Curge prin venele mele mov un rau de tristete cristalina, in care iti racoresti talpile si pornesti, in fiecare noapte, sa-mi culegi stele si flori de camp, fluvii si munti, le tii strans la sanii tai calzi, de femeie, si mi le daruiesti in sarutul tau parintesc, sincer, suav.
Nu mi-a placut laptele praf, pentru ca din sanul tau sorbeam toata linistea de sub pamant, din sanul tau m-ai facut, cu coasta ta mi-ai desenat inima si ai stropit-o cu aurul pielii tale. Imi esti cantecul de leagan care ma ameteste si ma ascunde la pieptul tau, ca intr-o icoana sfintita de rugaciunea mea pentru tine.
* 8 martie 2008 *
Sufletul meu e batran, inghite 17 ani din istoria ta. Viata ta merge de mana cu a mea, desi valiza pieptului tau a fost inghitita de faptura mea de un metru si ceva. Cand ochii tai s-au intalnit prima oara cu ochii mei adormiti, a fost primul meu botez - m-ai uns cu incredere, mi-ai dat sa gust din trupul si din sangele tau clocotit.
Curge prin venele mele mov un rau de tristete cristalina, in care iti racoresti talpile si pornesti, in fiecare noapte, sa-mi culegi stele si flori de camp, fluvii si munti, le tii strans la sanii tai calzi, de femeie, si mi le daruiesti in sarutul tau parintesc, sincer, suav.
Nu mi-a placut laptele praf, pentru ca din sanul tau sorbeam toata linistea de sub pamant, din sanul tau m-ai facut, cu coasta ta mi-ai desenat inima si ai stropit-o cu aurul pielii tale. Imi esti cantecul de leagan care ma ameteste si ma ascunde la pieptul tau, ca intr-o icoana sfintita de rugaciunea mea pentru tine.
* 8 martie 2008 *
mercredi 5 mars 2008
fade into you.

poze vechi. ganduri vechi. sentimente vechi, care-s resuscitate zilnic, cu fiecare zi de primavara (sau pseudo-primavara) care ne calca in picioare creierele.trec prin perioada de inactivitate pe toate planurile. da, poate e astenia unei primaveri mult asteptate; da, poate e dorul de el, de noi, de vara, de alcool si de libertate...
va las un cantec pe care s-au nascut primii nostri fiori in doi, intr-o camera invelita de intuneric si cu fum de tigara suflat peste.
de ascultat la 4 dimineata, cu cineva langa, la doua casti impartite la (voi) doi, cu o tigara injumatatita.
va las un cantec pe care s-au nascut primii nostri fiori in doi, intr-o camera invelita de intuneric si cu fum de tigara suflat peste.de ascultat la 4 dimineata, cu cineva langa, la doua casti impartite la (voi) doi, cu o tigara injumatatita.
Inscription à :
Articles (Atom)










