jeudi 27 mars 2008

Şcoala noastră cea de toate zilele.

Se vorbeste exagerat de mult despre scoala. Acest concept vag, ambiguu, cu sensuri largi si interpretabile, a ajuns sa fie considerat un cuvant de joasa speta, un neant al degradarii si al raului din societate. Asociat cu etnia “romaneasca”, subiectul este terfelit intr-o mocirla care capata dimensiuni catastrofale, mocirla societatii de care ne ferim cu totii, de parca zilnic am purta o pereche de pantofi noi, neatinsi, nevinovati. Se arata cu degetul catre elevi, catre profesori, de care oameni care uita, uneori, ca sunt… oameni. Scoala este o institutie publica in care misuna zilnic fiinte umane, fiinte inzestrate cu ratiune si abilitati diverse, fiinte condamnate, insa, greselii tipic omenesti, greseala care inghite – ca o gaura din ocean – o intreaga eroare a sistemului de invatamant.
Avand in vedere personajele care apar zilnic pe ecranele de televizor, nu mai putem da din umeri in fata bombardamentului de invinovatire a scolii romanesti, deoarece suntem cu totii martori, uneori pasivi, alteori implicati, in metamorfozarea valorilor si modelelor tinerilor.
Este inutil sa scuzam sau sa incercam sa modernizam scoala romaneasca, cat timp in mintea tuturor este infiltrata, inca de la instaurarea democratiei, o libertate in gandire care este la limita libertinajului si a nepasarii generale, o revolta uniforma impotriva ideii primordiale a invatamantului, care isi pierde astazi utilitatea si sensul, intr-o lume dominata de material si de nevoia de implinire pur materiala, intelectualitatea si valoarea spiritului pierzandu-si stralucirea in fata discursurilor populiste, propagandiste, grandomane si opulente ale celor care isi folosesc notorietatea pentru a castiga un loc nemeritat pe piedestalul unor tineri dezorientati si intrati, fara voie, in vartejul bogatiei, prezentata ca singura modalitate de reusita in viata.
Sistemul de invatamant romanesc se doreste a fi european, la suprafata, dar se dovedeste o forma palida, fara fond, pentru ca acest fond, atat de necesar, se dizolva intr-o substanta otravitoare, o substanta in care pluteste monotonia, nepasarea, orgoliul, ostilitatea si ignoranta ajunsa la cel mai inalt nivel. Europenizarea nu isi gaseste eficienta intr-o mare de pseudodemocratie, deoarece spiritul romanesc, aflat in moarte clinica dupa regimul intunecat, nu se poate resuscita cu doua-trei metode moderne.
Elevii inteleg modernizarea sistemului de invatamant ca un pretext de ciopartire si chiar eliminare a zecilor de pagini inutile de teorie, insa nu o poezie de Eminescu inclusa sau nu intr-un manal trantit in ghiozdan ar face diferenta. Singura speranta a sistemului educational se afla chiar in mainile elevilor, mai exact in atitudinea lor fata de aceasta institutie, comparabila astazi cu o Cenusareasa a societatii romanesti.
Este necesar sa ne trezim, cu totii, din somnul care ne bantuie ca un microb, o stare de asteptare, de blazare, in care critica este mai presus de actiunea propriu-zisa, de dorinta de schimbare si de implicare. Cel mai indicat ar fi ca elevilor sa li se ofere motive coerente si reale de terminare a studiilor, programe atractive, materii aerisite, de actualitate, optiuni variate si stabile de viitor, o perspectiva ampla, deschisa in fata ochilor. Deoarece influenta mass-mediei si a tehnologiei avansate este in plina crestere, este esentiala o filtrare mai atenta a personajelor mioritice, sa se tina cont de bursa valorilor romanesti care nu duce lipsa de personaje cu adevarat reprezentative pentru generatia secolului XXI, modele de comportament si de gandire, care au studiat, odata, in cadrul aceluiasi sistem de invatamant.
Poate exista pericolul ca, in cazul unei modernizari acute a materiei, a programei scolare, sa se ignore detaliile importante si sa se acorde o atentie prea mare lucrurilor nesemnificative, astfel ca elevii sa-si creeze imagini false, distortionate, asupra ierarhiilor din toate planurile societatii. Este necesar sa se tina cont si de interesele, de nevoile, de orizontul de asteptare al elevilor, in realizarea unei programe scolare, sa exista o transparenta in alcatuirea manualelor, a cerintelor, a temelor de lucru oferite elevilor, pentru ca acestia sa se afle in cunostinta de cauza si sa incerce sa mearga dimineata la scoala cu zambetul pe buze, pentru ca invata despre ceea ce ii place, cum ii place si previzualizeaza scopul pentru care invata.
Un alt aspect al atitudinii elevilor fata de scoala este si educatia pe care acestia o primesc in familiile de provenienta. Familia este institutia de baza a societatii, in cadrul careia se formeaza un viitor membru al societatii, caruia trebuie sa i se ofere atat hrana materiala cat si cea spirituala, reprezentata de educatie. Modelele morale oferite de parinti elevilor sunt pastrate de acestia ca niste icoane, deoarece sunt persoanele care ii influenteaza cel mai mult, de aceea, este obligatoriu ca parintii sa le insufle, de mici, copiilor respectul pentru scoala, sa le explice importanta si utilitatea finala a scolii.
Avand in vedere aspectele precizate, exista mai multi factori care stau la baza comportamentului in scoala a elevului si a atitudinii acestuia fata de scoala, in general. Educatia de baza, din familie, influenta mass-mediei, a societatii, a personajelor principale din societate, care constituie modele externe pentru tineri, care invata sa reuseasca in viata prin alte mijloace, in afara scolii, prin mijloace din cele mai josnice si primitive.
Societatea romaneasca se afla in cautare de valori. Se (mai) ofera cineva?

Aucun commentaire: