jeudi 30 novembre 2006

aujourd'hui.





azi e Sf. Andrei.
am mancat bomboane.
Andreea mi-a dat cafea. dar am uitat sa-i zic "la multi ani",
sunt asa o uituca, uneori...



mercredi 29 novembre 2006

your fingerprints are safe, on me,




imi plac mult reclamele cu mos craciuni de la coca cola; ca si cea de anu asta; imi place atmosfera, clinchetul timid al clopoteilor din surdina, corul ce se aude absolut divin, personajele, povestea, trecerea anilor, constanta barba a mosului, care are niste ochi frumosi si mici, patinoarul, sunetul de "ah!", dupa ce bea o gura de suc, zambetul copiilor.
tin minte ca-mi placea tare mult, acum vreo doi ani, reclama aceea cu tirul lung-lung, cu chipul lui mosu' si mult rosu desenate, care trecea printr-un oarecare orasel ce geme-n monotonia lui si aprinde, pe rand, fiecare bec, fiecare lumina de la casa, fiecare lumanare, fiecare instalatie de brad, multe culori, multe suflete, multi copii, multe patine, multe cadouri...
ioi, ma simt atat de bine cand stiu ca maine-i Sf. Andrei, una din cele mai frumoase sarbatori, cand stiu ca miercurea viitoare e Sf. Nicolae si-o sa trebuiasca sa imi bat capul pentru un cadou special [si tocmai bataia aceea de cap e atat de frumoasa], cand stiu ca...trebuie sa-mi gasesc repede-repede un loc unde sa fac revelionul... de-abia astept sa aprinda cineva luminile colorate-n oras, vineri, de Ziua Nationala a Romaniei... [nu stiu cati dintre voi mai considera inca ziua asta cel mai mare eveniment istoric din cursul Romaniei si nu doar o zi in care se "sta casa"].

in fine, tot vorbind despre reclame, imi mai plac cele cu...pictorul acela, bebelus, care primeste in fiecare zi o noua panza [babetica], pe care sa picteze, pentru care mama "seara, face stelele sa cante",
si cea cu desenele acelea care se misca [mi-e lene sa zic desene animate], un desen de toamna, cu nori si stropi de ploaie sub ei, cu o fetita satena cu pardesiu galben, care recunoaste: "imi place sa alerg prin ploaie si sa sar prin baltoace," :)

dimanche 26 novembre 2006

duminica dupa-amiaza.






cu diana, intotdeauna numar "jmenii" care trec prin bacardi, unii care pun muraturi, unii care vin in trening, altii care ar vrea sa te agate cu "nu-mi faci si mie o poza?", intotdeauna ascultam vreo melodie care sa ne obsedeze pe amandoua [azi a fost ' Varza'], intr-o zona "protejata de pisici" [de treaba pisicile, de altfel], cu multe tigari care sa se stinga exasperant intr-o scrumiera ce nu-i stearsa ca lumea.
bacardi e locul nostru de veci, unde chelneritele [blonde, brune, roscate] nu te-ntreaba daca esti sau nu elev. eu vreau sa ma-nmormanteze pe motocicleta albastra, aici ne-am petrecut multe zile de vara [triste sau...vesele], aici ne-am intalnit cu persoane mai mult sau mai putin placute, bacardi e locul in care lumanarile parfumate ard degeaba, caci fumul de tigara se-ntipareste-n fiecare particica din tine; aici ne-am petrecut 'ziua poponarilor', 'ziua jmenilor', 'ziua bosorogilor', 'ziua muraturilor'.
iar, apoi, pe fiecare canapea [rosie, neagra], ne-am lasat vreo amintire, amintire ce-ncepe cu "F", "A", "S", "D", "L" si nici noi nu mai stim...
bacardi e o amestecatura de ceai-cafea-tigari-mirinda-pepsi-alexandrioncola-holsten si sandvisuri cu branza gretoasa.


aprinde tigara, aprinde si clipa
aproape e seara si n-am fumat nimica..
timpul se-opreste, clipa se dilata,
cu ochii inchisi, ma gandesc la nori de ciocolata...


samedi 25 novembre 2006

sigur,





- Inchide putin jaluzelele alea, te rog! scanci ea invartindu`si o suvita de par in jurul aratatorului.
- Nu...e duminica dimineata.
- Ai facut cafeaua? dar nu il lasa sa raspunda si se repezi spre el, isi agatza mainile in jurul gatului sau, dandu`i parul dupa urechi.
- Cafeaua s-a racit, ceasul a-ntepenit,muzica doar te mai tine treaz, ti-e necaz...iar vine cineva... o fi postasul, ce-o mai vrea? sau n-o fi postasul...cine-o fi?
n-ai cum sa stii...n-ai cum sa... dar nu`l lasa sa termine, nu mai dadea doi bani pe Andriesul ce se auzea din dormitor si il saruta lung si pofticios pe buzele`i murdare de cafea, cu putin lapte suspendat pe buza superioara.
- Nu mai rade, bre.
- Esti murdara! si o sterse rapid cu degetu`i aspru.
- "La li la li lu la..."
- "Li li la li lu lu..."
- Ce-ai visat aseara?
Il priveste lung, cu ochii mari impachetati cu o lacrima sireata... I se face frig si se ascunde din nou in plapuma, se desprinde din bratele`i fierbinti, zgariindu`se in inel.
- Nimic.
- Ce-i cu tine, Aimee?
- Mi-e frica si mi-e frig...
Se arunca peste ea ca un copil ce sare-n parc de nebun, certat de parinti, ca "ies arcurile".
- "Tu crezi c-a fost iubire-adevarata..."
- Nebunie n`a fost, in nici un caz. Stiu ca suntem nebuni, sau poate nu suntem oameni.
- Taci. Te iubesc.
- Si eu nu te las...
- Promiti, da?
- Solemn. Acum... mai dormi!
- Daca nu te mai gasesc cand ma trezesc?
- O sa`mi lipesc tampla de pieptul tau.
Il trase spre ea si incepe sa`i gadile palma, il rasfata ca pe un motan lenes, beat de soare.





jurnalul meu.






patat de raze de soare,
stropit cu miros de zambile,
zambind timid, parasit intr-un colt,
stingher, ca un boboc de clasa intai,
sta prabusit si extenuat
un jurnal
ce nici nu seamana a fi un jurnal.
prafuit de cei 5 ani de viata,
cu privirea spre cer,
jurnalul meu, cel ros la colturi,
subnutrit dar destul de bine facut in sentimentele ce sunt agatate,
ca zilele`n calendar,
intre paginile`i cu cate vreun fluturas, cu cate vreo floare sau cu cate un semn individual,
personal si intim, 'doar intre noi doi', cum ii soptesc eu destul de des,
mirosind a iubire adolescentina, a prietenie, a experiente...placute...sau imbibate-n nervi si emotii.
a tremurat cand am tremurat si eu,
a vibrat la primii pasi spre fericirea din visele mele,
a gustat cate putin din visele mele [pentru ca visele nu i le-am dat de tot...doar asa, ca sa le inmultesc pe zi ce trece si sa le transform in castele de nisip]
si s-a imbatat din mare,
din valurile ce parca luau norii de mana,
pentru ca era si este nelipsit din calatoriile mele... [e atat de firav, jurnalul meu, bietul de el, ca-ncape perfect in rucsac... are si loc rezervat, la clasa-ntai!]
la mare, l-am scapat odata`n nisip,
dar mi-a spus ca nu s-a suparat,
ca a baut un ceai cu o scoica si ca s-a bronzat in amurg.
la munte, l-am acoperit cu frunzele moarte, caci era o zi frumoasa de septembrie.
atunci am si schitat in creion un autoportret...eu trantita pe iarba. intitulat sugestiv 'joie d'automne'
si fluturasii din colturile paginilor zimtate s-au transformat in frunze...agatate cu raze de soare, langa celelalte fotografii ingramadite intre paginile LUI.
da, EL, cu majuscule, pentru ca EL e prietenul meu imaginar,
in loc de Scooby Doo sau de Sailor Moon,
e mai mult decat un prieten,
e viata mea intre pagini colorate, mazgalite sau frumos parfumate,
pentru ca intotdeauna il parfumez inainte sa-l ascund bine in rucsac si sa pornim amandoi, de mana [doar noi stim ca de fapt ne tinem de mana]
prin oras, chicotind la cate`o raza de soare zvarlita pe un chip amuzant,
la cate`un bloc ce sta prea inclinat
sau la doi adulti ce se cearta cu patos...
pentru ca noi... eu si cu EL... noi nu ne certam niciodata.

etoiles de soie,












cu miros de zambile, imi canta luna si se joaca-n parul meu
iar eu,
eu... eterna grimasa: 'nu`mi place... inceteaza!'
uite, vezi steaua aia?
e rotunda
...n-are colturi.
de cand iubesc, nu ma mai inteapa,
norii-s matasosi,
ca panza alba ce`mi acopera trupul,
camasa de noapte cusuta
cu fire de iarba,
din loc in loc stropita cu flori
si cu parti din buzele tale.
si, cand vreau sa zbor,
imi acopar ochii
si strig 'te iubesc'
iar visele mele se transforma-n stropi de ploaie,
camasa`mi se agata de degetele tale,
arse de soarele ce sta intre sanii mei,
iar tu, cu un ochi deschis,
privesti, iti aduci aminte,
te infiori si te prabusesti in patul conjugal,
intre nori,
matasosi, ca si norii mei,
fiindca si tu iubesti,
iar intreg universul e pacifist, cand miroase-a dragoste
si... a portocale.
pielea ta, cu gust de vata de zahar,
se`mbraca cu pielea mea,
care, in fiecare joi, pleaca de`acasa,
fura conuri de brad din padure,
innopteaza pe malul Bistritei, pranzeste cu lacramioarele,
ajunge seara la tine, ca sa te`ncalzeasca,
sa se topeasca la fiecare geamat al tau,
iar dimineata, zgariata de unghiile tale,
patata cu stropi de cafea,
pielea mea... o ia razna, cand vede pe cer,
fotografii cu noi, in alb si negru,
dar fara colturi, inramate de razele de soare
si...
'gata cu visul..' zice luna.
'est-ce que tu vois trente six chandelles?!'

jeudi 23 novembre 2006

doi ochi mai mari.










[cand eram beata, toamna trecuta, scriam:]

Iti ziceam candva,
cand peste ale noastre crestete
ploua mocnit
Ca-mi doresc sa ma hranesti cu o parte din tine,
ca vreau sa-mi iei mana si sa ma duci la Paris,
ca te iubesc albastru, albastru te iubesc,
Sub salcamul vestejit cu tine vreau sa traiesc,
sa numaram fiecare piatra-n parte,
sa inventam un nou soare, apoi sa fugim,
departe, departe, departe...
Acum, e toamna...
carciumarii tristi astepta parca
un impuls
si-apoi.. vor s-o ia la goana.
Spre ceva BINE.
Am febra musculara de trei zile,
presiunea din jurul meu ma otraveste lent.,
dar eu ma gandesc la tine,
as fugi cu tine,
intr-o toamna tarzie,
sa ne-nvelim cu frunze si sa facem o dragoste
Mai mare
Si mai mare
din dragostea noastra cea mare.
Sa facem cu ochiul ingerilor si sa ne sarutam rosii in obraji,
ca doi copii ce-au facut o nazbatie.. din dragoste...
Din dragoste totul.
Din dragoste toamna, din dragoste frunzele,
Din dragoste ploua!
As vrea sa ploua cu TINE, cu tine sa ma ud,
Langa tine sa ma usuc,
Stropiid e ploaie sa-i transformam,
Din dragoste,
in stropi de vin... vin rosu...
Rosu ca umbrelele de ploaie,
rosu ca obrajii tai, ce-i sarut fara oprire,
cu nesimtire... din dragoste.
Acum e toamna...
Lumea fuge-ntr-una, ca nebuna,
Vor un loc calduros... primitor... orbitor de primitor...
Cafenele, podele, jaluzele... roz...
Pub-uri ce duhnesc a tutun, cu tobosari morti de beti,
Ce cauta un cadru favorabil, cu vin rosu si bere din plin..
din dragoste... pentru muzica.
Din dragoste
Pentru tine
Scriu aceste randuri
Ce tremura, ce se taraie pe unshpe carari
De-a lungul a sase sute de kilometri nenorociti
...sau... or fi fost cinci? or fi fost trei?
Nu conteaza, nene, inc-un motiv.. sa bei!
DIN DRAGOSTE!
Pentru.. viata.. viata mea.. TU!

puzzle conceptual;











am fost si eu mica,






si ce amintiri...


[mai demult, scriam]

..toata lumea se gandeste la copilarie, e atat de folosit cuvantul asta, incat nu ma mai impresioneaza cu nimic, nu imi mai transmite nimic. Si eu ma gandesc la copilarie. Si o fac des. Si nu plang, nu oftez, pentru ca sunt inca copil. ma gandesc la copilarie cand aud cuvantul "narcise" [stateam pe Strada Narciselor, numarul 13 - niciodata nu l-am asociat cu vreo superstitie -]. ce culoare are copilaria mea? verde! da, verde crud, cu santuri inguste de pamant ud de ploaie ramase la suprafata, formand un cappuccino urban. delicios. stihurile`i-s dezordonate, neechilibrate, antilogice, nu ilogice [pentru ca ar fi absurd, iar in ludic, in copil nu vietuieste nimic absurd.], versuri albe, cu bomboane sfaramate intre dinti. as mai vrea sa ma duca "tataia" la tuns "chilug", in fiecare saptamana, la o frizerie inghesuita pe o straduta laturalnica, numita "Ciufulici", unde le faceam cu mana piticilor si Albei ca Zapada de pe perete, lupului din "Capra cu trei iezi", astfel incat foarfeca ce-mi ciopartzea incet-incet parul devenea o bagheta magica. mergeam de placere la "Ciufulici", mereu primeam o bomboana cu gust de capsuni, "daca esti cuminte", pe care o daruiam mai departe personajului despre care voi povesti mai jos. in antiteza cu blocul imens, de 10 etaje [dar in ochii mei avea pe putin 20], din beton autentic, cu cate-o rufa intinsa la-ntamplare cu doua carlige colorate, la o fereastra semideschisa, cu doamna B. strigand dupa Ionut [am aflat ca a intrat la puscarie acum 2 ani], cu nesuferitul de A. care arunca cu cartofi in capul trecatorilor [tin minte si acum cand mi-a dat cu mingea de baschet in capul meu de gandac], il si vad pe Nicu, de la blocul de alaturi, aparand ca un urias printre salcii [avea 1.95 ... "omul" - nepotrivita descriere -], strigand dupa A., astfel incat mi se cutremura intreaga fiinta de 1.20 inaltime. imi placea cand ma lua in carca, si tipam "sunt mare!", ma uitam de sus la ceilalti pusti, caci abandonam jocul "ascunselea" imediat ce-l vedeam pe Nicu. era ca un zeu pentru mine, impunator, de la statura pana la vocea-i ragusita, este [pentru ca inca "este"!] fratele mai mare [si mult mai mare] pe care mi l-am dorit mereu. dar nu asta-i personajul de care ziceam..