Affichage des articles dont le libellé est culoare. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est culoare. Afficher tous les articles

samedi 3 novembre 2012

astăzi mi-e dor de Pitica



:( m-am întristat.

lundi 8 novembre 2010

si, totusi, vine toamna...











Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni!...





lundi 23 août 2010

terrible angels I


















Oh if every angel's terrible
Then why do you watch her sleep
You love to hear her sing
And wear purple eyes like rings




terrible angels II







lundi 14 juin 2010

postcards from italy.








Florence and The Machine - Postcards from Italy. si mult soare.
si, in sfarsit, fotografii noi...


samedi 20 février 2010

je suis une enfant.




mai multe pe flickr!

in sfarsit, autoportrete noi. slabe si aproape fara substanta artistica. dar pentru mine au o importanta deosebita, e ca si cum m-as fi regasit, recompusa din mii si mii de pixeli colorati...
a, si, bineinteles, inspiratia mea muzicala, fara de care nu stiu ce m-as face:


Carla Bruni - Je suis une enfant.

lundi 21 septembre 2009

o privire cat un basm.



i-as fi facut mult mai multe fotografii, pentru ca mi-a transmis liniste, prin culoarea ochilor, mainile impreunate si sinceritatea gesturilor. participa la slujba dintr-o biserica mica, alaturi de niste maici. cred ca un copil nici nu trebuie sa spuna prea multe cuvinte pentru a te impresiona si pentru a-ti transmite ceva frumos. curatenia sufletului lor se simte, vibreaza in aer intr-o singura intersectie a privirilor. as vrea ca toti copiii din lumea asta sa zambeasca mereu si sa-si traiasca fiecare nazbatie la timpul ei, fara teama, constrangere, griji, cuvinte si ganduri de om mare.
copiii imi dau mereu o stare de bine si mi-au colorat multe zile in care interiorul meu urla ca viata n-are rost. ce n-as da sa fim toti niste benjamin buttoni, ale caror ceasuri sa mearga inapoi si sa ne nastem batrani, sa intinerim si sa gustam din viata in sens invers, ca si cum am arunca, in fiecare an, o alta lumanare de pe tortul aniversar. si sa uitam, pe zi ce trece, cuvintele.
nici macar nu stiu care ii e numele. ar putea fi Ina, Maria, Mara, Ilinca sau chiar Veronica (pentru ca astea-s numele care imi plac mie mult). mi-ar placea sa ma intalnesc cu toti oamenii necunoscuti pe care i-am fotografiat vreodata si sa le dau fotografiile, sa le poarte in portofel sau in buzunare sau sa le trimita prin posta bunicilor, ca pe niste carti postale. nu se stie niciodata. mi-e draga vorba aceea: "ce mica e lumea!".

lundi 31 août 2009

o altfel de aniversare.




te redescopar, de fiecare data cand ma privesti in ochi. ma intrebai de ce te sarut atat de tare si de apasat. pentru ca m-ai invatat sa iubesc si sa alint. pentru ca as vrea sa te inghit, cu totul, pentru ca ma faci sa am rabufniri aproape carnivore. pentru ca ma-ncalzesti chiar si cand nu te uiti la mine si nu observi ca te privesc constant. si nici nu simteai cum apusul tropaia pe gleznele tale. hai, mai ia-ma in brate si zi-mi /hai sa fumam. iar eu sa ma prind cu bratele de gatul tau ca un urs koala si sa ma pisicesc, cum spui tu, si sa-ti spun stai langa mine/ esti cel mai frumos baiat din lume;
promit (fara degete-ncrucisate!) ca imi iau medicamentul de amintiri in fiecare seara, la ora fixa, ca ma uit la poza cu noi de pe telefon si te alint si nu mai uit niciodata despre ce vorbim si nu ma mai gandesc la gari si iti spun ca te iubesc. de ce? deee... dungi de lumina de august deee pinguini imperiali deeee strugurel si barba si cercel si unghie si petale si de mere de iepuroaice si de canguri mici si deee valize despachetate si de tigari rupte-n doua si de foi albe si de muzica si de milioane si de bilete de tren si de mustati si de papioane si de fundite si de camasi de bumbac de rosii si deee verde de clame colorate de carlige si de axion
de straluciri de cuvinte de ai grija de tine si de la revedere de papucei de casa de calendare si de minute de sms-uri lungi si de boxe si de dinti si de gingii roz si de cel mai mijlociu nas si de cea mai fina piele si de cele mai fermecatoare calcaie si de vene groase si de ora 10:39 PM si de cartarescu de gellu naum cu tot cu apolodor si de mansarde si de cafea slaba de apa plata de salam si de ceai bora bora de fluturi albi de margarete si de zorele de crini de liliac de gandaci mari si negri de piele de balonase de saliva de zmeu de curcubeie multe si mari de ceasuri desteptatoare de paturi sifonate de haine cu dungi deeee ursi panda si caprioare de foca de veverite si de elefanti albastri!
iar eu ma duc sa dansez cu apolodor si sa re-re-recitesc dedicatia de pe prima pagina si sa-ti mai spun o data ca te iubesc /de la cinspe ani/ (si acum am 19, sunt batrana si putin roscata), ca tu esti tortul meu aniversar ornat cu dungi de lumina calduta de sapte seara!
(si nu, n-am mai plans; promit. mai sunt 6 zile si ne vedem iar. de data asta, intr-un cadru mai gri)


// la multi ani mie!

lundi 10 août 2009

nu-i nimic...







ma apuca, uneori, un dor si un chef spontan de facut fotografii. si pozez aproape orice: pe mama, pe tata, pe bunici, cateii, flori, cerul, nori, pietre, maini, degete, fire de iarba mai ciufulite. de-aici a si inceput dragostea mea pentru fotografie: dintr-o joaca. ma tot strambam in fata webcamului si-mi placea sa studiez surse de lumina, unghiuri, sa ma joc cu zoom-ul. pana am primit primul aparat foto, cel cu care am facut cele mai faine chestii, desi era un aparat din-ala, de "calatorie". cred ca am fost si o sa raman mereu asa de mandra si o sa ma incapatanez sa nu urmez niciodata vreun curs foto: in primul rand, pentru ca nu vreau sa devin profesionista si nu vreau sa fac din asta vreo meserie (urat!), iar, apoi, pentru ca eu consider ca o fotografie trebuie sa transmita ceva mai mult decat niste detalii tehnice, moduri de focalizare si timpul de expunere. ma lasa absolut rece si indiferenta toate dezbaterile fotografilor profesionisti despre aparate cat mai performante, cu nu stiu cate setari si proprietati... pentru ce, daca n-ai ochiul format si nu poti sa faci din creier un aparat foto, cel mai performant posibil? pentru ce, daca nu stii sa comunici cu cel pe care-l fotografiezi, sa-l radiografiezi doar dintr-o singura privire si sa-i surprinzi o bucatica de suflet, o bucatica din ce are el mai bun, intr-o imagine? mi-e sila cand vad pitipoance purtand 350D-ul dupa ele, iar fotografi care promit enorm, inca lucrand pe film! (da, da, stiu ca fotografia pe film e cea mai dificila si cea mai frumoasa. si eu o apreciez cel mai mult. dar ei o fac pentru ca nu au posibilitatea de mai mult, de altceva...)
mi-aduc aminte cat de mult imi placea sa fac fotografii la Reconstructia (o fosta fabrica din oras, la 3 minute de blocul meu)... mai trec, uneori, pe langa ea (desi au mai ramas doar bucati mari de ciment din monstrul ce era) si imi aduc aminte de peretii albastri, scrijeliti, de scarile acoperite de var, de metalele ruginite, din care rasareau cateva papadii timide. asa ca am fotografiat ieri cateva flori de-ale mamei, avem o gradina mica-mica in fata casei, in care a pus mai mult suflet ca in orice. cred ca si de-asta florile sunt atat de frumos colorate, pentru ca ii zambesc in fiecare zi. oamenii care iubesc florile si animalele au, intr-adevar, un suflet mare, aerisit si curat.
am fost ieri in cimitir si am gasit un pui de catel, jucaus si dintos, caruia abia ii gaseai putina carne printre oase... m-a emotionat atat de mult privirea lui si mi-era asa de ciuda ca nu port mereu cu mine vreun biscuite sau vreo bucata de paine... l-am lasat acolo, dupa ce i-am dat putina apa si m-am gandit toata noaptea la el. dar azi o sa ma duc inarmata cu o cutiuta de lapte si cu mult pedigree. mi se pare odios sa parasesti intr-un loc pustiu un pui de catel, care e, la urma urmei, un suflet. e ca si cum ai parasi un nou-nascut intr-o ghena. pur si simplu odios... daca as avea multi-multi-multi bani, as face zeci de adaposturi pentru animale si as cumpara tone de saci de mancare pentru ei! de-aia joaca bunica-miu la loto in fiecare duminica, de vreo 20 de ani incoace.
m-am apucat de recitit "Invitatia la vals", de Drumes. e cartea noastra. si mi se pare ca fiecare fraza de dragoste ni se potriveste si seamana, cumva, cu povestea noastra. am subliniat, cu un creion albastru, cam jumatate de carte. chiar si cele mai siropoase declaratii de dragoste mi se par potrivite pentru a deveni aforisme.
m-am indragostit de melodia asta de la Pasarea Colibri. de cum suna vocea Motului, de instrumentatie... imi da un sentiment de aer curat, de libertate, de buze sarate si de dans in asfintit. pe melodia asta am plecat, in penultima seara, de la "Folk you", cu el de mana, dansand si cantand, cu necunoscutii de pe faleza, "dar nu-i nimic, asta e!". ce tanara, libera si iubita m-am simtit atunci!


samedi 27 juin 2009

imagine..


Imagine there's no Heaven
It's easy if you try.
No hell below us,
Above us only sky...
Imagine all the people
Living for today...



John Lennon - Imagine.



mardi 23 juin 2009

hope!



intr-o pauza de ingrasat porcu' in ajun cu invatatul (yeey, azi, primul 10, cea mai nasoala proba!), hai sa mai pun ceva si pe blogul meu, ca plange a singuratate si a negru. :)
multa bafta celor de-a 12-a! (si sa pice "Morometii" la romana, scris *love*)
melodia-i numai buna pentru starea mea... as vrea sa fie iar 1 iunie si sa-mi fac poze in pijamale, in pat, cu discurile mele cu povesti in franceza...




Jack Johnson - Hope.







mardi 9 juin 2009

comptine d'un autre été.

mi-e dor de diminetile de la ora 14-15, de la inceputul vacantelor, de printr-a 10-a, a 11-a, cand stiam ca vin 3 luni in care o sa pot pierde vremea cum vreau EU! acum m-a luat o tristete asa, brusca, nu neaparat fiindca ma simt nepregatita pt. bac, sunt sigura ca n-am fost degeaba pe la scoala 4 ani de zile si ca sunt in stare sa iau niste note onorabile, dar m-a luat o tristete din cauza nesigurantei, din cauza imaginii blurate a viitorului, o tristete imensa, de care-mi vine sa ma ascund sub pat sau intre pete de lumina de pe balcon... sa mai inceapa iar liceul si sa citesc "panza de paianjen" sau "talida" la soare, iar "padurea spanzuratilor" la 3 dimineata, pe racoare, mancand alune.






Yann Tiersen - Comptine d'un autre été.