Affichage des articles dont le libellé est poezie. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est poezie. Afficher tous les articles

jeudi 15 septembre 2011

Concursul literar "Incubatorul de condeie" - editia a II-a - toamna 2011

pe scurt, despre concurs, de pe site-ul oficial:

"AdLittera lansează cea de-a doua ediţie a concursului literar pentru amatori “Incubatorul de condeie”

AdLittera lansează luni, 19 septembrie a.c., cea de-a doua ediţie a concursului literar național “Incubatorul de condeie”, ce se va desfăşura în mediul online în perioada 19 septembrie-19 noiembrie a.c., competiție anuală adresată amatorilor de creație literară.

Concursul este structurat pe două secţiuni – Poezie şi Proză scurtă."

mai multe detalii, dar, si mai important, Regulamentul concursului, gasiti pe

http://idc.adlittera.com/


curaj si inspiratie va doresc!


vendredi 4 février 2011

i like my body when it is with your body



i like my body when it is with your
body. It is so quite a new thing.
Muscles better and nerves more.
i like your body. i like what it does,
i like its hows. i like to feel the spine
of your body and its bones, and the trembling
-firm-smooth ness and which i will
again and again and again
kiss, i like kissing this and that of you,
i like, slowly stroking the, shocking fuzz
of your electric fur, and what-is-it comes
over parting flesh . . . . And eyes big love-crumbs,

and possibly i like the thrill


of under me you quite so new."


(E.E. Cummings, I like my body when it is with yours. Written for
Elaine Thayer. They divorced in December of 1924. The poem was
published Valentine’s Day, 1925.)



atat doar. se apropie aniversarea noastra de 5 ani si astazi reciteam
mesajele vechi de pe telefon si mi-au dat lacrimile.



lundi 8 novembre 2010

si, totusi, vine toamna...











Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni!...





samedi 6 novembre 2010

Dumnezeul salvării.






Adrian Paunescu a fost, pentru mine, mai aproape de sufletul meu decat eminescu, "poetul national". pentru mine, Paunescu e unul din poetii nationali (pe langa Blaga, Arghezi, Nichita), a fost un geniu in materie de cultura, de poezie. nu m-a interesat si n-o sa ma intereseze niciodata omul politic Adrian Paunescu, ci poetul, artistul... a fost idolul unei generatii ("generatia in blugi"), a fost un ROMAN in adevaratul sens al cuvantului, un spirit cum rar mai intalnesti in zilele noastre zbuciumate.
Adrian Paunescu a fost si pentru mine un idol, o personalitate a carei voce si putere nu au cum sa te lase neclintit. si mai cred ca Paunescu a scris cele mai frumoase poezii despre femeie, ne-a ghicit, cu atata delicatete, sufletul intortocheat si complicat.
Dumnezeu sa-l odihneasca... sper sa ii scrie acolo, sus, versuri Tatianei, si ecourile vocilor lor inconfundabile sa ajunga, macar un pic, si pe la noi, muritorii nefericiti...

**

"Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării."

(Adrian Paunescu, Dumnezeul salvarii)

mardi 17 août 2010

te salut, generatie in blugi




inregistrari video din intamplarile cu oameni ale Cenaclului Flacara. sunt absolut impresionante si emotionante! file aurite din patrimoniul nostru national, as spune eu.
numai de m-as fi nascut si eu acum 30 de ani...

de urmarit si celelalte parti: I, II, III, IV, V, VI, VII






(de la minutul 1:48 la 2:14, imagini cu Cenaclul in Piatra Neamt :) )

vendredi 6 août 2010

iubesc luminile de august





stai goala in tabloul mintii mele
o adiere fura draperia

in parul tau infasurata
dormi
esti obosita
ca un inger singur
intre pamant si alt pamant



deosebit de frumoasa-i inca noaptea
cu mainile tale facuta
mainile tale

ce cale eu sa iau atunci


totuna sunt cu soarele
cu luna totuna
cu cerul si cu pamantul
totuna sunt cu lumea
cu moartea totuna
cu linistea si cuvantul


nu ne vom desparti niciodata
am ramas numai noi
sa tinem cerul deasupra

cant
si tu ma iei in brate
iar eu te-nvat indata pe de rost
e bine
ca intr-o veche melodie


cu o barca usoara-ai sa-ajungi
obosita in mintea mea
abia atunci ai sa vezi
ia-ti patinele
ai sa poti patina


o campie femeie
se-ntinde
cand vine dragostea


va fi tarziu cand ne vom aminti
plutirea
doar cerul va mai fi deasupra
dedesubt doar cer




aduna-ma cu tine
asa fac numerele
cand se indragostesc
aduna-ma cu tine
si atat

stai goala in tabloul mintii mele
o adiere fura draperia

in parul tau infasurata
dormi
esti obosita
ca un inger singur
intre pamant si alt pamant


(poezii de Dinu Olarasu, din volumul cumparat de pe faleza din vama..."Vama")



vendredi 9 juillet 2010

two sisters: music and poetry.


pe Ioana si pe Daria le-am cunoscut la licart, anul trecut. sunt surori si sunt din Sighisoara. am petrecut doar vreo 2 zile impreuna, dar, na, probabil ca oamenii frumosi imi intra imediat la suflet, chiar si daca ii vezi o data si-atat. Ioana scrie poezii si mai face si fotografii tare delicate. iar Daria canta (la muzicuta, chitara, pian, percutie.. .de toate!) de-asta am ajuns la concluzia din titlu: muzica si poezia sunt ca doua surori, fix asa cum sunt cele doua fete. acum realizez ca mi-ar fi placut si mie sa am o sora cu care sa creez lucruri faine...
nah, ce bine e sa vorbesti despre oameni talentati si deosebiti. :)



"Dac-ar fi aici Iona,
S-ar minuna de cât de singur şi trist e
momentul acesta.
Nu tu ecou,
nu tu cerc în care să te ascunzi,
să te apere...
Nici măcar umbra nu mai e
cum ar trebui-
şi licăreşte spre stânga,
de parc-ar ţine-o în viaţă un rest de lumânare
(peste care a bătut tare vantul)
S-ar mira, îţi spun eu!
Nici măcar cuvintele nu mai sună
nu se mai au...
Şi totuşi ea se-ncăpăţânează să bată.
Şi bate, şi bate...
Aşa am ajuns
să cred ca iau parte
la un ritual african
de trecere
la singular."

(Ioana - Insingurare)




(Daria - 3 words, cover)

mardi 29 juin 2010

sf.



"ti se pare sf ca moartea
uneori e o chestie care protejeaza cum
deseori singuratatea
e o bomboana de nervi
ceva la care sa rumegi pentru ca
nu ai voce sa urli si chiar daca ai avea-o
si chiar daca ai fi
in cea mai verde padure
teroarea cea mai cruda a mintii
nu iti permite sa urli

mi se pare sf ca in zilele astea ar mai putea fi
dragoste si
caldura
si altcineva decat
fiecare in parte
luat separat
adanc si iremediabil
dinamitat de singuratate."

(Adrian Urmanov)


ma poseda un amalgam ciudat de sentimente: nerabdare, entuziasm, dezgust, mila, ingrijorare, neputinta.. mi se pare incredibil ce se intampla in tara asta. mi se pare de necrezut in ce hal s-au schimbat oamenii. totul e asa nedrept. ma uit la stiri non stop in ultimele zile si pur si simplu nu mai am cuvinte in fata a ceea ce se intampla cu oamenii in tara. inundatiile ii lovesc tot pe aia saraci si neputinciosi, dar parca acum nu mai exista solidaritate, nu mai exista omenie.
e o imagine cumplita cum unii se urca pe casele lor, facute cu chiu cu vai, si romanii "capitalisti" isi schimba banii in valuta (sau invers) sau, si mai hilar, se imbrancesc in supermarketuri ca sa-si faca "provizii", ca s-a marit tva-ul.
este pur si simplu socant.
daca as crede in blesteme, as spune ca poporul asta a fost blestemat. blestemat cu astfel de calamitati naturale (nu spun ca se intampla numai la noi, insa la noi se intervine in ultimul moment...sau deloc), cu o mentalitate absolut bolnava a romanilor care isi aleg conducatorii pe criteriul "cine imi da mai multe galeti sau mai mult ulei si zahar", blestemat cu astfel de jigodii care nu se mai satura de furat atunci cand sunt investiti cu functii publice. nu sunt idealista, peste tot se fura, dar la noi parca ar innebuni toti, pur si simplu, de lacomie, una din cele mai mizerabile boli. blestemat cu astfel de valori care se promoveaza: banul si puterea. sa castigi cat mai mult si cat mai repede. sa furi de la fraierul ala care trage de cinci milioane si caruia ii plang copiii de foame.
eu n-am crezut si nici nu cred ca la noi e criza financiara. eu sunt convinsa ca bani sunt, dar se fura mult mai mult si cu mai multa nesimtire ca inainte. fura asa, pe fata, nu se mai tem de nimic, pentru ca nici justitie nu avem... nu au frica de nimic, cu atat mai putin de Dumnezeu sau de o pedeapsa divina. sunt sigura ca nici Dumnezeu nu au, desi se ingramadesc sa sarute moaste si sa faca bai de multime la inviere. la noi a fost criza mereu, pentru ca, in capitalism, am trait mereu mult mai deplorabil ca alte popoare.
noi ne inecam, putin cate putin, ca oamenii aia nenorociti pe viata, care isi vad casele luate de ape, ne inecam intr-o criza a solidaritatii, o criza a umanitatii. suntem condusi de niste hoti care-si manjesc mainile furandu-ne din buzunare, pana cand ramanem si noi cu buzunarele goale de tot. intotdeauna am incercat sa-mi mentin doza minima de optimism, sa am incredere in tara asta, in poporul asta, sa sper ca tinerii generatiei mele isi doresc cu adevarat o schimbare, am incercat sa ii conving pe cati mai multi ca a pleca din tara nu e singura solutie, ca poti trai si aici, in tara ta. incep sa-mi pierd speranta. nu mai am incredere in nimic; in oameni, cu atat mai putin!
suntem din ce in ce mai singuri.


p.s: entuziasm si nerabdare pentru ca ne mutam impreuna, in mod oficial. dar, despre asta, intr-un post viitor. :)




mercredi 3 février 2010

mitologii amânate.




aş redacta o nouă mitologie

despre dragoste:
ador să-ţi număr hainele dimineaţa

despre război:
să nu ne încurce în pat

despre beţie:
unii scuipă prin cîrciumi
cum ar scuipa în burţile mamelor

ai cunoscut doar bărbaţi care pleacă
nici unul nu şi-a pus pentru tine
sufletul de duminică
n-a fost de partea ta

n-a desenat rochii
în care să arăţi ca o regină polară

chiar şi veştile de la ei spun
doar că nu e uşor
să trăieşti
cu amintirea atîtor taxiuri

trecutul umblă toată ziua pe străzi
sînt multe feluri în care se vede
mereu dai peste cineva de atunci
de parcă timpul ar fi un şir de nimicuri ieftine
dăruite din obligaţie

cred că înfrîngerea sîngelui e o boală
să te rogi într-o limbă pe care n-o ştii
să-ţi lingă mîinile cîinii bătuţi

toţi supravieţuim unui număr
de întîlniri neprevăzute.

(Adrian Suciu)



mardi 26 janvier 2010

cantec de victorie



"Te-am iubit disperat, ortodox si eretic,
Te-am iubit protestant, protestand,
Te-am iubit in cuvinte mai mult ca aievea,
Arzand si arzand si arzand.
Te iubesc, in sfarsit, fara stari delirante,
Inima mea-i un organ anatomic si-atat,
Fara tremurul mistic zvacnind la turnante,
Fara nodul de lacrimi din gat.
Te iubesc deci metodic, egal, eficace,
De la pupa la prova cu tot cu catarg,
Ca matelotul cuminte ce spala puntea pe branci
Fara sa vada in larg.
Ce victorie mare, as zice totala,
Ce era de ucis s-a ucis elegant,
Cum ai sparge in vis un vas cu parfumuri
Rostogolite in neant.
Ce victorie mare, aplaud-o tu,
Pune steagul ei hohotind in feresti,
In vremea asta sufletul meu pompeaza nebun
Sange in versul din care lipsesti.
"


(Ana Blandiana, Victorie)


numai Alifantis putea sa creeze o melodie atat de sensibila pe niste versuri atat de firave si de matasoase ca ale Anei Blandiana. (Doamne, cate poete minunate are tara asta...)






vendredi 14 août 2009

inaltator.


Iulia Mitrea si Titus Constantin
- Se plang de mine ingerii.






absolut superba melodia pe versurile Smarandei Vornicu. am scris-o si eu, mai demult, pe blog. inaltator. asta e cuvantul. nu multi artisti reusesc sa transpuna asa frumos poezia in muzica. ce bine e ca folkul are inca muuulte tinere sperante.

mercredi 28 janvier 2009

viata mea se ilumineaza.



Părul tău e mai decolorat de soare,

regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.


(Nichita Stanescu)















jeudi 8 janvier 2009

noapte de iarna.



Calc pe zapada si spun: da, e albastra,
Ma uit la luna si spun: o sa apuna curand.
Dac-ar fi fost inca treaza dragostea noastra,
N-as fi putut sa rostesc nici un cuvant.


Brazii degeaba isi suna argintul feeric.

Noptile-acestea nu le mai merit acum,

Cand m-am desprins ca o fiara cu umbletul prin intuneric,

Cand nu mai caut sprijinul bratului tau pe drum.


Vai, ce folos ca-i ninsoarea atat de adanca?

Poate pe altii-i mai ninge si-i turbura inca.

Noi odihnim pe coperta povestii in veci,

Ca doua cristale uriase, severe si reci.


***

Gura mea e rece ca zapada,
gura mea, nesarutata...

Ochii mei s-au spulberat prin spatii.
ochii mei nemangaiatii...

Sanii mei de nimenea atinsi,
pasari ninse, faguri ninsi.

Mainile, copiii mei invinsi...


(Nina Cassian)


samedi 27 décembre 2008

lipind un timbru, la posta

hai sa ne spunem te iubesc
dar riscul e mare sa
aflam amandoi
ca n-am invatat degeaba teoria multimilor in scoala
ca ma simt inclus fara sa fiu intrebat
si-apoi exclus fara explicatii
parca in sila
ca ma simt ca un timbru in mainile altora
care vor sa ma lipeasca pe-o scrisoare de
dragoste pe biletul de despartire al sinucigasului
pe faxul trimis de-o blondina pe-o citatie la circ
pe un denunt anonim
dar eu n-am lipici nici cat sa le las
acel gust ciudat dulce-amarui in
gura lor netacuta

ca practic stramosii nostri
n-au facut altceva decat sa se joace
cu baloane de sapun tot niste multimi
care spargandu-se te
nasc ne nasc nu le-ar fi cu noroc
ca multimea sfredelilor se cheama barbati
iar multimea invelisurilor vremelnice se cheama
femei mame madone
ca nu ne apartinem
cu adevarat
ci venim din timpuri atat de stravechi
numite specie
familie arbore genealogic
incat e inutil sa mai inalti cortul
marturiei

mai bine
te scobesti in buric dupa eva din tine
dupa adamul din mine
mai bine



( Gabriel H. Decuble )

mardi 9 décembre 2008

înger rămas.






Daduse iarna-n primavara iar
Si sub un piersic scuturat de floare
Lasase nea de scoici ca un brumar
Si mic un inger inghetat la soare.
Parea, o randunica de clestar
Uitata jos de toamna migratoare —
Cu aripile-n cruce, tainic dar
Cazut din cer si care-n suflet doare.
Avea doi ochi ca boabe de margean,
Pe cap purta un cerc de alba luna.
Ca o icoana dintr-un schit muntean.
Fetita cea mai mica l-a vazut,
Plangand fugi in casa sa le spuna —
Si toti au ras si nimeni n-a crezut.

(Ion Pillat)

dimanche 26 octobre 2008

trecatorul meu trup.



Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea stramt pentru straşnicul suflet
ce-l port.


(...)


Cand as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vanjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frang,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieţi sori
călători
şi poate-aş zambi.

Dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.



(Lucian Blaga)

jeudi 16 octobre 2008

via dolorosa.




"Dar tu mi-ai spus odinioara
Ca ne ucide moartea, nu viata si iubirea
Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodata...
Tu n-ai facut pamantul din mila si iubire,
Iti trebuia loc slobod, intins in cimitire."




(Tudor Arghezi)

jeudi 9 octobre 2008

toamna cu luna anii `60





Toamna cu luna
când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.


(Mircea Cartarescu)




mercredi 8 octobre 2008

din buzunare adanci.




"eu sunt cea care a platit chiria, pranzul, indecizia, increderea, timbrele, curentul, amagirile, asteptarea, intretinerea, biletul de intrare, suspiciunile, taxele inchipuite si taxele reale, impozitul pe credinta si rea-vointa, reparatiile, concediile, reabilitarea, tradarea, darea de seama, riscurile, frizerul, esecurile,


eu sunt cea care plateste parcarea, lenjeria, pasii gresiti, cimentul si caramizile, chitanta la notariat, informatiile necesare, cartile si caietele, biletele de tren si de avion, speranta, bacsisurile, ultima speranta, ratele la televizor, disperarea, frigiderul, nenorocirea, aspiratorul, cosmarul, telefonul, dezertarea, cerneala,


eu sunt cea care va plati hartia de scris si hartia aceea, resemnarea, cadourile, injuraturile, restanta de plata, darul preotului, costumul de botez si masa la restaurant, invidia, darul de nunta, ceasul rau, amintirile, raiul si iadul, vorba buna si capra vecinului cu gard cu tot, eu sunt cea care plateste, din buzunare adanci."


(DANA RANGA)

vendredi 3 octobre 2008

I'm cold as a new razor blade.

Come over to the window, my little darling,
I'd like to try to read your palm.
I used to think I was some kind of Gypsy boy
Before I let you take me home.

Now so long, Marianne, it's time that we began
To laugh and cry and cry and laugh about it all again...

Well you know that I love to live with you,
But you make me forget so very much.
I forget to pray for the angels
And then the angels forget to pray for us.

We met when we were almost young
Deep in the green lilac park.
You held on to me like I was a crucifix,
As we went kneeling through the dark.

Your letters they all say that you're beside me now.
Then why do I feel alone?
I'm standing on a ledge and your fine spider web
Is fastening my ankle to a stone.

For now I need your hidden love.
I'm cold as a new razor blade.
You left when I told you I was curious,
I never said that I was brave.

Oh, you are really such a pretty one.
I see you've gone and changed your name again.
And just when I climbed this whole mountainside,
To wash my eyelids in the rain.

(Leonard Cohen,
So long, Marianne)