noapte de iarna.

Calc pe zapada si spun: da, e albastra,
Ma uit la luna si spun: o sa apuna curand.
Dac-ar fi fost inca treaza dragostea noastra,
N-as fi putut sa rostesc nici un cuvant.
Brazii degeaba isi suna argintul feeric.
Noptile-acestea nu le mai merit acum,
Cand m-am desprins ca o fiara cu umbletul prin intuneric,
Cand nu mai caut sprijinul bratului tau pe drum.
Vai, ce folos ca-i ninsoarea atat de adanca?
Poate pe altii-i mai ninge si-i turbura inca.
Noi odihnim pe coperta povestii in veci,
Ca doua cristale uriase, severe si reci.
***
Gura mea e rece ca zapada,
gura mea, nesarutata...
Ochii mei s-au spulberat prin spatii.
ochii mei nemangaiatii...
Sanii mei de nimenea atinsi,
pasari ninse, faguri ninsi.
Mainile, copiii mei invinsi...
(Nina Cassian)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire