jeudi 8 janvier 2009

noapte de iarna.



Calc pe zapada si spun: da, e albastra,
Ma uit la luna si spun: o sa apuna curand.
Dac-ar fi fost inca treaza dragostea noastra,
N-as fi putut sa rostesc nici un cuvant.


Brazii degeaba isi suna argintul feeric.

Noptile-acestea nu le mai merit acum,

Cand m-am desprins ca o fiara cu umbletul prin intuneric,

Cand nu mai caut sprijinul bratului tau pe drum.


Vai, ce folos ca-i ninsoarea atat de adanca?

Poate pe altii-i mai ninge si-i turbura inca.

Noi odihnim pe coperta povestii in veci,

Ca doua cristale uriase, severe si reci.


***

Gura mea e rece ca zapada,
gura mea, nesarutata...

Ochii mei s-au spulberat prin spatii.
ochii mei nemangaiatii...

Sanii mei de nimenea atinsi,
pasari ninse, faguri ninsi.

Mainile, copiii mei invinsi...


(Nina Cassian)


Aucun commentaire: