dimanche 26 octobre 2008

trecatorul meu trup.



Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea stramt pentru straşnicul suflet
ce-l port.


(...)


Cand as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vanjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frang,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieţi sori
călători
şi poate-aş zambi.

Dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup.



(Lucian Blaga)

autoportret.

imi suna urat cuvantul asta. mi se pare o combinatie de masina (auto) si om, uman, fizionomie (portret). ca o masinarie ciudata, complicata, desfacuta in mii de bucati de un copil de 7 ani. daca m-ar pune cineva sa-mi fac un autoportret in scris, mi-ar fi foarte greu. probabil as folosi cuvintele, simbolurile care mi-s cele mai dragi (si pe care le includ des in ceea ce scrijelesc): Soarele, lumina, marea, pietre, gene, oase, dragoste, toamna, ploaie etc etc. dar cel mai bine ma simt cand imi fac un autoportret in pixeli. adica ma pozez singura. majoritatea spun ca-s narcisista; mereu le-am spus ca se-nseala, dar cam greu cu schimbatul mentalitatii de turma. mie mi-e cel mai la-ndemana sa pun mana pe aparat si sa imortalizez parti din mine, gesturi sau expresii. ma stramb singura, zambesc, ma fac ca plang sau ma uit "in sus", ma chinuiesc singura, fac sute de poze si aleg doar una, doua, nemiscate. pot sa spun ca m-am apropiat de mine insami prin toate fotografiile autoportret, m-am cunoscut mai bine decat sustin unii ca se cunosc uitandu-se-n oglinda (care, oricum, consider ca-i o imagine falsa, distortionata). oricate indicatii i-as da cuiva, care imi pozeaza, nu as reusi sa-l fac sa inteleaga ce vreau exact sa surprind; e greu sa transpui in cuvinte ceea ce gandesti, dar si mai greu e sa reusesti asta printr-un click pe aparat. si, totusi, cu tot narcisismul si egocentrismul (..si ce mai vreti voi..) pe care il dovedesc, vreau sa cred ca prin 'prosteala', joaca mea cu aparatul, am reusit, cateodata, sa fac si ceva frumos, expresiv, amuzant sau, de ce nu, detestabil!













mardi 21 octobre 2008

dimanche 19 octobre 2008

jeudi 16 octobre 2008

via dolorosa.




"Dar tu mi-ai spus odinioara
Ca ne ucide moartea, nu viata si iubirea
Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodata...
Tu n-ai facut pamantul din mila si iubire,
Iti trebuia loc slobod, intins in cimitire."




(Tudor Arghezi)

mardi 14 octobre 2008

colturi din natura.













bucuriile simple ale vietii, daruri mici pe care le primim zilnic de la natura.

lundi 13 octobre 2008

suflete fara glas.












cei mai sinceri si mai fideli prieteni.


dimanche 12 octobre 2008

nevinovatie.



o caisa si-un cais
alergau prin paradis
ea nu pealca,
eu nu pelc,
nu de flica, da' ne calca,
eu nu pelc,
nici ea nu pealca...

si-oamenii dintai, buimacii,
le-au facut semne cu macii...



Tudor Gheorghe - Nevinovatie

samedi 11 octobre 2008

ars poetica.

să te sărut cu ochii
aş vrea
scriindu-ţi cuvinte de frică,
de boală, de plânsete
pe lobul urechii stângi.
morfem cu margine de-argint
aş face
din pieptul tău zgâriat de
soldaţii stropi de apă.
palmele mele umede
ar stropi
tăcerea ta cu o catifea ruginită
sub toamnă.
împreunându-ţi mâinile, gleznele,
unghiile piciorului stâng,
te-aş înghite
ca să te nasc a doua oară,
botezându-te cu sângele
arterelor sparte de stavilopozi.
despărţindu-ţi corpul
în silabe
ţi-aş purta
umerii în buzunar
inima-n păr
şi buzele pe gât.
să-ţi scriu un stih pe vene
m-aş face
baudelaire pentru o eternitate,
să stau s-ascult unduirea,
rima
împerecherii noastre.
pereţii camerei
s-ar dărâma
şi timpul e scrum de mult,
iar eu aş scrie, aş scrie,
aş scrie
cu ploaia de vară, cu raze
şi limfe, fire de iarbă, pietre şi
valuri,
până în suflet
te-aş târî,
prăbuşindu-mă în poezia trupului tău
într-un vers alb.


developari interioare.



incepand de astazi imi sunt mama, imi sunt tata, imi sunt matusa si unchi

si verisoara. imi sunt cea mai buna prietena, imi sunt iubita la nevoie
si iubit. imi sunt sfetnic, avocat, imi sunt muza si mentor, imi sunt zana buna
si filantrop. imi sunt piedica si solutie, paznic si hot, tradator si erou. hartie,
cuvant si creion imi sunt, respiratie si privire, vector al formarii si deformarii,
buricul propriului meu univers, implinit prin castiguri si pierderi.
imi sunt calau si osandit, mare furtunoasa si pescar pierdut, sunt aici

in picioare, infruntand gravitatia, printre valuri. ma despart de mama, de tata,
de matusa si unchi si verisoara, de cea mai buna prietena, de iubit, de mentor,
si marele preot, de icoane si iconologie, de atributul sacrificiului, de teoria
comunicatiei si a explicatiei, de dorinte amanate sau negate, de speranta
ca viata adevarata va incepe maine, de punctul de sosire si timpul de sosire,
de fundamente, siguranta si de ceea ce ar fi trebuit sa reprezint pentru a fi
bine privita, de nevoia de a fi privita si de cuvantul potrivit. sunt aici.

Examen de admitere.


[Dana Ranga]






jeudi 9 octobre 2008

a mai trecut o zi..

azi-noapte a plouat mai mult ca niciodata. fulgerele luminau cana de cafea, neagra.
pe geamuri ploaia se spanzura cu funii groase.
n-am avut asternuturi, doar noroi pe papuci.
zori de zi in paturi straine. dureri de cap spre dimineata.
venele deveneau albastre, genunchii imi erau ca in copilarie, zgariati si plini de vanatai. imi cojeam ranile. nepasarea sangera.
orasul era mai frumos ca oricand, plin de balti si faruri pe asfaltul spalat de oricare urme de pasi.
ma simt rau si tigarile mi se intorc inapoi, in gat.



(6 septembrie 2007)







oare cate nopti am stat sa te astept,
tot sperand ca ai sa vii, vreodata?
...

toamna cu luna anii `60





Toamna cu luna
când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.


(Mircea Cartarescu)




mercredi 8 octobre 2008

din buzunare adanci.




"eu sunt cea care a platit chiria, pranzul, indecizia, increderea, timbrele, curentul, amagirile, asteptarea, intretinerea, biletul de intrare, suspiciunile, taxele inchipuite si taxele reale, impozitul pe credinta si rea-vointa, reparatiile, concediile, reabilitarea, tradarea, darea de seama, riscurile, frizerul, esecurile,


eu sunt cea care plateste parcarea, lenjeria, pasii gresiti, cimentul si caramizile, chitanta la notariat, informatiile necesare, cartile si caietele, biletele de tren si de avion, speranta, bacsisurile, ultima speranta, ratele la televizor, disperarea, frigiderul, nenorocirea, aspiratorul, cosmarul, telefonul, dezertarea, cerneala,


eu sunt cea care va plati hartia de scris si hartia aceea, resemnarea, cadourile, injuraturile, restanta de plata, darul preotului, costumul de botez si masa la restaurant, invidia, darul de nunta, ceasul rau, amintirile, raiul si iadul, vorba buna si capra vecinului cu gard cu tot, eu sunt cea care plateste, din buzunare adanci."


(DANA RANGA)

Daca..

Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd
Şi tot pe tine te- vinovăţesc,
Dacă încrederea în tine nu-ţi slăbeşte când toţi în juru-ţi se-ndoiesc,
Dacă până şi îndoiala lor tu ştii s-o stăpâneşti;
Dacă, neostenind de-ndelungată aşteptare, ştii încă să aştepţi,
Sau, de minciună-nconjurat, minciuna nu o foloseşti
- Fără să vrei să pari prea bun sau prea înţelepţeşte să vorbeşti –
Dacă ştii să visezi astfel ca visul să nu te robească,
Dacă ştii să gândeşti fără ca singur gândul ţel să-ţi fie,
Dacă şti să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul
Şi pe-aceste două mari amăgitoare cu-aceeaşi ochi să le priveşti,
Dacă poţi îndura ca adevăruri ce-ai rostit, răstălmăcite de mişei, laţ pentru proşti s-ajungă
Sau lucrurile cărora le-ai închinat o viaţă zdrobite să le vezi , şi din nimic, din nou să le zideşti
Dacă din tot ce-ai dobândit, poţi face o singură grămadă
Pe care s-o arunci din nou în joc, şi, dintr-o dată
Dacă pierzi, să ştii s-o iei iar de la capăt:
Inimă, nervi şi simţuri dacă ştii să le cruţi
Ca să-ţi poată sluji şi-atunci când vor slăbi
Şi-astfel să faci ca ele să dureze şi-atunci când nu vei fi
Decât doar o voinţă care să le ordone: Rezistaţi !
De poţi să te-ntovărăşeşti cu regi şi să rămâi curat,
De poţi vorbi mulţimilor fără a fi-ngânfat,
De nu te pot răni duşmanii şi nici prea iubitorii tăi prieteni,
De se pot bizui pe tine toţi, dar nu prea mult doar unul,
Dacă minutul ne-ndurător în şaizeci de secunde preţioase-l poţi schimba,
Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine
Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.


(Rudyard Kipling)




tin minte ca am gasit prima oara scrierea asta pe-o foaie veche, imbotita, ingalbenita in timp, cu un colt indoit, cu scrisul buclat, ondulat, rotund al mamei mele. mi-a placut asa mult, imi placeau cuvintele, asezarea lor, ca vroiam sa invat pe de rost. cum nu sunt buna la memorat poezii, daramite fraze atat de ample si de complexe, am renuntat. dar imi aduc aminte cu drag de mine la vreo 10 ani, chinuindu-ma sa citesc. cred ca de-abia acum am inteles si am constientizat cam ce scrie acolo, ar trebui sa fie un fel de lectie pentru fiecare din noi.

lundi 6 octobre 2008

ne(r)voza.

in ultimele ore, ma enerveaza aproape totul in jur. ma enerveaza ca iese bunica-mea la geam cand eu stau si vorbesc cu cineva jos, ma enerveaza ca maica-mea e tot ciufuta si obosita chiar si de cand are un serviciu in care nu face nimic toata ziua, ma enerveaza taica-miu ca e in concediu de nu stiu cate saptamani si ma streseaza zilnic cu intrebarile lui stupide si idioate, ma enerveaza oamenii care-mi mananca dulciurile, ma enerveaza ca mi se ingrasa parul asa repede, ma enerveaza ca nu am bani, ca sa-mi iau cercei si haine, ma enerveaza ca se apropie balul bobocilor si ma gandesc ca e ultimul, ma enerveaza ca nu-mi merge netul tocmai atunci cand chiar am nevoie de el, ma enerveaza ca astia de la jurnalul national nu se gandesc sa scoata un cd cu edith piaf sau cu joe dassin, ma enerveaza boxele mele care bazaie fix cand melodia ajunge la refren, ma enerveaza sa car sacose grele, cand facem cumparaturile saptamanale, ma enerveaza ca trebuie sa-mi impaturesc hainele ca sa nu stea sifonate, ma enerveaza unele colege exasperante, ma enerveaza profa de romana care e incoerenta si prea visatoare, ma enerveaza copiii prosti care se dau smecheri fiindca-s boboci de liceu si rad in fundul salii de festivitati cand tu te chinuiesti sa iti sustii o prezentare cat de cat interesanta, ma enerveaza cand dorm dupa-amiaza si ma trezeste vreun telefon/interfon/o voce, ca ma simt ametita, buimaca si cu capul spart, ma mai enerveaza si ca uneori am prea mult timp liber si nu stiu de unde sa incep, sa ma organizez, sa fac ceva practic, ma enerveaza vecinul de la 2 care alunga cateii vagabonzi din fata blocului, ma enerveaza vocea andreei esca si costumele ei idioate, ieftine, ma enerveaza enorm de mult ca 'blog'-ul a ajuns subiect de stiri si ca e utilizat de orice taranus, ma enerveaza 'blogger'-ii care transforma din conceptul de blog un domeniu de pupincurism, aere de jurnalist sau politician semidoct, ma enerveaza ca blog-ul in sine se transforma intr-un monstru total paralel cu ceea ce ar trebui sa fie, adica un jurnal, care sa implice si personalizare, si sentimente, ma enerveaza ca nu mai am tic tac cu portocale, ma enerveaza maica-mea (inca o data) ca ma trezeste cu un sfert de ora inainte sa plec la scoala, pe motiv ca n-a mers ceasul, ma enerveaza ca revista esquire e 100 de mii si, cum am mai spus, nu am bani, ma enerveaza copiatorii, ma enerveaza cretinele si foanfele care considera ca daca 'ai corp', adica te-nfometezi, esti foarte 'cool' si esti 'perfecta', ma enerveaza ziarele mari, ca mi-e greu sa le citesc in pat, ma enerveaza madonna si michael jackson, ma enerveaza subiectul asta cu criza economica, preluat, evident, de taranusii-bloggerasi de mai sus, ma enerveaza moaca de mutant a lui adomnitei, ma enerveaza cand o fata se joaca in parul meu/pe spatele meu/cu bluza mea/pe piciorul meu(!), ma enerveaza chivu si vocea lui basescu, ma enerveaza un anume tip de la o federatie, spiru haret, nistor, parca, care are cea mai enervanta(!) voce posibila, ma enerveaza travestitii, revista bravo girl si sucul de ananas, ma enerveaza ca emisiunea lui badea e asa scurta duminica, ma enerveaza noul fundal de la stirile realitatea si ma mai enerveaza ca nu-mi gasesc bluza mea preferata. dar cel mai mult ma enerveaza ca mi-e asa de tare dor de el.






photograph by Alexandre Inácio

samedi 4 octobre 2008

vendredi 3 octobre 2008

I'm cold as a new razor blade.

Come over to the window, my little darling,
I'd like to try to read your palm.
I used to think I was some kind of Gypsy boy
Before I let you take me home.

Now so long, Marianne, it's time that we began
To laugh and cry and cry and laugh about it all again...

Well you know that I love to live with you,
But you make me forget so very much.
I forget to pray for the angels
And then the angels forget to pray for us.

We met when we were almost young
Deep in the green lilac park.
You held on to me like I was a crucifix,
As we went kneeling through the dark.

Your letters they all say that you're beside me now.
Then why do I feel alone?
I'm standing on a ledge and your fine spider web
Is fastening my ankle to a stone.

For now I need your hidden love.
I'm cold as a new razor blade.
You left when I told you I was curious,
I never said that I was brave.

Oh, you are really such a pretty one.
I see you've gone and changed your name again.
And just when I climbed this whole mountainside,
To wash my eyelids in the rain.

(Leonard Cohen,
So long, Marianne)





jeudi 2 octobre 2008

daca va fi...




Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.

Dacă va fi să furi, fură o sărutare.

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...


(Pablo Neruda)




no bine. am o obsesie cu "no bine" in ultimele zile. pot sa spun ca am intrat in ritmul clasei a XII-a. nu neaparat ca m-am apucat de invatat pentru bac, pentru ca aici inca mai am lucruri de lamurit mie insami. dar asa, in general, imi place la scoala. imi place fiindca lumea nu se streseaza (si nu te streseaza) inca, asa cum faceau in duminica dinaintea inceperii, imi place ca se rade colectiv pe unele teme/cuvinte (non)sexuale, ca se face misto de profi, ca fac misto de unii dintre colegii mei si pana acum nu s-au suparat decat vreo doi, si toata buna dispozitia si relaxarea si nepasarea asta care zace-n atmosfera imi face bine si-mi da energie. pe langa zecile de pahare maro de plastic de cafele adunate-n gunoi pana acum. si chistoace de tigari aruncate pe asfalt. si azi mi-a placut mult la scoala. pentru ca am descoperit o materie care imi place in totalitate (ignorand profesorul), este exact ceea ce mi-am dorit si imi doresc sa fac: studii sociale, unde am vorbit despre democratie si despre responsabilitatea cetateanului.
si-mi place acum ca n-am teme, pentru ca mi-am scris cu o zi inainte, iar gandul asta e foarte comfortabil si caldut, ca o cana de ceai in maini reci. ma simt lipsita de griji, ma uit la fotografii frumoase ale unor oameni frumosi, citesc citate filosofice si poezii de Neruda, beau o gura de cafea fara sa ma vada mama, si imi tot probez cerceii. stiu, suna stupid, dar mai am astfel de obiceiuri, pe langa probat hainele de vara in mijlocul toamnei, rujat pe la 2 noaptea sau facut unghii pentru doar cateva ore. se apropie si balul bobocilor si (probabil) ultima excursie cu clasa... deocamdata e bine. e chiar bine. am trei de 10 in catalog si toate la dispozitie ca sa ma apuc (singura) de invatat pentru marele "examen national". mai am de facut pace cu mine insami si de scos panica din stomac. dar e chiar bine.