jeudi 30 décembre 2010

optimism.



2010 a fost un an rau...un an cu putine bucurii si mai multe motive de tristete... un an al bolii.
de aceea, pentru anul care vine imi doresc un singur lucru: sanatate pentru toti cei dragi mie, pentru familia mea si pentru mine.
sanatatea chiar e cel mai important lucru pe care ni-l putem dori, pentru ca nu poti face absolut nimic daca te roade in fiecare zi o boala cumplita...
pe plan profesional, nu-mi doresc nimic special, sunt multumita de cum evolueaza lucrurile, si sper sa fie la fel de bine si in 2011.
iar pe plan sentimental, tot asa gandesc: imi doresc sa fie la fel de bine ca pana acum. poate doar in privinta mea ar trebui sa se schimbe cateva lucruri: sa fiu mai putin cicalitoare, mai toleranta, sa am mai multa rabdare. si sa daruiesc la fel de multa dragoste ca pana acum, fara sa regret nimic.

va doresc tuturor un an nou mai bun, cu ganduri mai optimiste si cu multa, multa sanatate!





jeudi 2 décembre 2010

Christmas lights.




A group of candles on me are flickering
Oh they flicker and they flow
And I am up here holding on to all those chandeliers of hope
And like some drunken in this city
I am go singing out of tune
Singing how I always loved you darling
And how I always will

But when your still waiting for the snowfall
Doesn’t really feel like Christmas at all
Still waiting for the snow to fall
It doesn’t really feel like Christmas at all


Those Christmas Lights
Light up the street
Down where the sea and city meet
May all your troubles soon be gone
Ohh Christmas Lights keep shining on...


**

foarte faina melodia noua de la coldplay... si videoclipul e de poveste!
mai lipseste doar sa ninga si-n Bucuresti ca sa intru in atmosfera de sarbatoare a lunii mele preferate din an. :)

mercredi 1 décembre 2010

scrisorica pentru Romania.



Draga Romania,

In primul rand: "La multi ani!", ca-ti scriu de ziua ta. Vreau sa-ti multumesc pentru lucrurile faine pe care ni le daruiesti, dar sa iti spun si ca ma enervezi rau de tot, de multe ori... Dar nu tu, neaparat, ci bipezii care te conduc si locuiesc pe teritoriul tau, respirandu-ti aerul.
Cu toate astea, nu cred c-am spus vreodata ca mi-e rusine ca-s romanca sau ca mi-e rusine de cum arata tara mea. Sunt sigura ca sunt altele si mai rele, iar tu ai fost doar o nefericita a sortii (deh, turcii astia, au stat cam mult pe-aici).
Romania, iti multumesc pentru poetii tai, pentru poeziile tale, pentru actorii si filmele tale, pentru muzica minunata, pentru toate geniile din fizica/informatica/matematica, pe care ni le fura americanii sau francezii, pentru mancarea buna, pentru orasele tale mici si cochete, pentru peisajele minunate pe care le-am descoperit sau pe care-mi doresc sa le admir... Pentru ca sunt o multime, chiar daca nu prea avem drumuri ca s-ajungem la ele (da' mergem pe jos, nu-i bai).
Nu are rost sa-mi exprim frustrarile in legatura cu neajunsurile tale (ca sunt si din-astea muuulte), pentru ca e ziua ta, totusi, si imi doresc tot ce-i mai bine pentru tine si, implicit, pentru noi, copiii tai... Si sa stii ca eu nu vreau sa plec in alta tara; mi-am cam pierdut puterea argumentelor pro pentru a ramane aici, dar ma incurajez singura... Pentru ca aici e totul: familie, prieteni, oameni frumosi si amintiri. Enorm de multe amintiri. In, cu si despre Romania.
Inca o data, La multi ani frumosi si prosperi!!!

Cu drag,

Ioana (m-ai adoptat acum 20 de ani).

P.S: Am uitat sa-ti spun si ca azi, de ziua ta, eu n-am mancat fasole si carnati impartite de nu stiu care primarie de sector, ci am calatorit... tot prin Romania, cu Caile Ferate Romane. :)

lundi 22 novembre 2010

o medalie de onoare.












in sfarsit un film romanesc care trateaza un subiect ascuns parca in colturile istoriei si societatii noastre... pentru ca asta-i adevarul: cine se mai gandeste astazi la veteranii de razboi? sunt si ei niste pensionari, ca multi alti batrani, anonimi in multime.
"Medalia de onoare" este un film care mie mi-a adus aminte de bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, si el veteran, care a prins pe viu ambele razboaie mondiale. pentru ca filmul asta nu e o poveste al unui individ, Ion I. Ion, de pe Bulevardul Biruintei, ci este o poveste al multor batrani, poate chiar bunici de-ai nostri, carora le aratam recunostinta cand e prea tarziu...
mi s-a parut un film extrem de sincer, cu o poveste care curge frumos, nici prea melodramatic, nici prea superficial. a fost exact asa cum trebuie sa fie o poveste cu si despre batrani speciali. cred ca domnul regizor a vrut sa ne insufle un sentiment de vinovatie, ca si popor, ca si tineri care vindem istoria si experientele celor intelepti pe lucruri materiale. eu una m-am simtit vinovata de faptul ca poporul asta roman uita repede, e nerecunoscator si sfidator fata de valori, fata de istorie...
o replica taioasa din film mi-a ramas in minte, cea a functionarei acre de la ministerul apararii: "dom'le, n-auzi sa-mi aduci medalia inapoi, ca o am pe inventar si tre' s-o dau altcuiva?"
pana si ONOAREA, concretizata intr-o bucata mica de metal, e trecuta de statul roman pe inventar. pana si acest gest minuscul de recunostinta fata de eroii razboiului are in spate cifre, calcule, bucati, adica lucruri materiale, echivalate in bani si ascunse prin dulapuri prafuite.
povestea are mult mai multe valente, mult mai multe intrigi si un deznodamant absolut frustrant (pentru mine, ca roman, conational cu Ion I. Ion) si infiorator de trist. nu vreau sa dezvalui mai mult din actiunea filmului, e un film pe care trebuie sa-l traiesti "pe viu", sa te lasi purtat de cursul evenimentelor, sa simti, la un moment dat, noduri in gat.
am ras cam mult la filmul asta, adica l-am privit initial cam "la suprafata", am gustat din portia aia pentru omu' care se uita la filme ca sa rada si sa faca misto. si nu trebuia. ma simt vinovata pana si pentru asta. dar o sa-mi indrept greseala si o sa-l revad cu siguranta.
dupa umila mea parere de simplu spectator, consider ca "Medalia de onoare" surclaseaza cu multa gratie si demnitate "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", Eu cand vreau sa fluier, fluier" sau "Politist adjectiv", adica filmele romanesti super-mediatizate si super-premiate (si "Medalia de onoare" are, totusi, premii importante). evident, sunt subiectiva pentru ca ma impresioneaza enorm batranii, intelepciunea lor si povestile lor de viata, iar biografiile astea transpuse pe marele ecran sunt o comoara, o lectie pentru mine.
si un ultim lucru pe care trebuie sa-l reafirm: Victor Rebengiuc este cel mai mare actor roman. punct.

P.S: in unele scene, Ion I. Ion m-a trimis instantaneu cu gandul la Ilie Moromete. (vezi poza 3) da, e oarecum logic, intrucat e acelasi actor, insa parca nu s-au scurs anii peste umerii lui Victor Rebengiuc si exista cumva un fir invizibil care leaga experientele...





dimanche 14 novembre 2010

si, totusi, vine toamna... -II-













O zi mi-nu-na-taaaa la Gradina Botanica din Bucuresti. daca vreti liniste, multe culori si relaxare, mergeti acolo.



mercredi 10 novembre 2010

ziua limbajului.



de obicei nu prea cred in horoscop, in previziuni, mi se potrivesc doar caracteristicile alea generale ale zodiei Fecioara. daaar am primit o chestie interesanta pe mail (multumesc parintilor mei internauti, ca-mi trimit zilnic chestii dragute), care enumera niste trasaturi de caracter, niste profile, in functie de ziua de nastere, din zodia fiecaruia.
cred ca mi-a atras atentia pentru ca imi spune chestii ce imi place sa le aud, haha. asta e adevarul, cand ne place ce auzim, cand simtim cum ne creste ego-ul ca aluatul, deschidem laaarg urechile si ii dam dreptate cu gura pan' la urechi.


Fecioara, Douazeci si opt august - Ziua limbajului

Persoanele nascute pe 28 august sunt experte in utilizarea limbajului si a tehnicii. In mod normal, cuvantul „limbaj” se refera la folosirea cuvintelor scrise sau vorbite. Intr-adevar, nativii sunt foarte priceputi in aceasta privinta. In mod frecvent, nativii care nu vorbesc prea mult stapanesc foarte bine datele tehnice ale meseriei pe care o au. Ei sunt preocupati de ceea ce fac pana la cel mai mic detaliu. In plus, cei nascuti in aceasta zi sunt foarte convingatori. Ei stiu cum sa ii faca pe cei din jurul lor sa se gandeasca la un anume lucru, sa il admire si poate chiar sa fie de acord cu el.

Nativii zilei de 28 august sunt foarte buni negociatori. Pe langa faptul ca sunt adeptii discutiilor, ei stiu cum sa manipuleze anumite concepte. Argumentele lor pot fi comparate cu un sistem invulnerabil si, din aceasta cauza, pot fi foarte greu combatute.

Persoanele nascute pe data de 28 august pot fi foarte convingatoare. Ele ii vor cuceri pe ceilalti cu ajutorul unor idei si cunostinte vaste si foarte sigure. De asemenea, nativii pot retrage ceea ce au spus cu ajutorul unor argumente solide. De cele mai multe ori, cei nascuti in aceasta zi sunt atat de convinsi ca ceea ce spun si gandesc ei este cel mai bine, incat neglijeaza nevoile si dorintele auditoriului. Astfel, familia, prietenii si publicul s-ar putea sa fie de acord cu ceea ce spun nativii. Insa, vor face acest lucru doar in momentul discutiei pentru ca stiu ca, mai tarziu, nativii s-ar putea sa isi schimbe parerea sau chiar sa uite ceea ce au spus.

Exista persoane nascute pe data de 28 august care nu sunt constiente de puterea lor intelectuala. Acest lucru se datoreaza alegerii premature sau gresite a carierei. Cu ajutorul studiului si lecturii, nativii ar putea sa isi puna in valoare talentul legat de folosirea limbajului si a ideilor. Multi dintre cei nascuti in aceasta zi au o atractie deosebita pentru limbile straine.

Nativii acestei zile au un succes deosebit in calitate de consilieri, preoti, asistenti sociali, politicieni si in alte meserii asemanatoare cu acestea. In aceasta situatie, este normal ca familia si prietenii sa le ceara sfaturi. Pentru persoanele nascute pe 28 august, responsabilitatile sociale si familiale sunt foarte importante. Din aceasta cauza, ar trebui sa fie foarte atenti atunci cand ofera sfaturi pentru ca acestea ar putea influenta vietile celorlalti. Pe de cealalta parte, cei nascuti in aceasta zi pot fi indivizi lipsiti de scrupule. Vor fi foarte priceputi atunci cand va trebui sa minta, sa insele sau sa se prefaca. Deci, pot fi foarte convingatori si in mod distructiv.

Este important ca nativii zilei de 28 august sa aplice si ei sfaturile pe care le ofera altora. Ei trebuie sa fie atenti sa nu devina puritani. Nu trebuie sa condamne orice fel de distractie si placere din cauza unui sistem de valori rigid si intolerant. Persoanele nascute in aceasta zi ar trebui sa invete sa fie mai flexibile si mai receptive la sentimentele celorlalti.

SFATURI: Nu mai fi atat de sigur ca ceea ce spui si crezi tu este singurul raspuns bun si corect. Invata sa asculti si alte puncte de vedere. Incearca sa nu ii sufoci pe cei din jurul tau cu explicatii si cu exemple. Nu pierde din vedere imaginea de ansamblu. Incearca sa alegi drumul bun si sa il urmezi.

PUNCTE FORTE:
Convingator
Intelectual
Distins

PUNCTE SLABE:
Inflexibil
Puritan
Intolerant


P.S: deci: sunt experta in utilizarea limbajului (vorbit/scris), sunt persuasiva, manipulatoare, ii seduc pe oameni cu ideile mele si ii fac sa ma urmeze, pot influenta viata altora... mai e nevoie de vreo dovada ca sunt mai mult decat potrivita pt. meseria de politician?

nu inteleg de ce a fi puritan (adica sa ai moralitate) e considerat un punct slab? atata timp cat nu se transforma in fanatism... eu spun ca e chiar de dorit sa ai o moralitate de neclintit, mai ales in vremurile astea scarboase.

lundi 8 novembre 2010

si, totusi, vine toamna...











Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni!...





samedi 6 novembre 2010

Dumnezeul salvării.






Adrian Paunescu a fost, pentru mine, mai aproape de sufletul meu decat eminescu, "poetul national". pentru mine, Paunescu e unul din poetii nationali (pe langa Blaga, Arghezi, Nichita), a fost un geniu in materie de cultura, de poezie. nu m-a interesat si n-o sa ma intereseze niciodata omul politic Adrian Paunescu, ci poetul, artistul... a fost idolul unei generatii ("generatia in blugi"), a fost un ROMAN in adevaratul sens al cuvantului, un spirit cum rar mai intalnesti in zilele noastre zbuciumate.
Adrian Paunescu a fost si pentru mine un idol, o personalitate a carei voce si putere nu au cum sa te lase neclintit. si mai cred ca Paunescu a scris cele mai frumoase poezii despre femeie, ne-a ghicit, cu atata delicatete, sufletul intortocheat si complicat.
Dumnezeu sa-l odihneasca... sper sa ii scrie acolo, sus, versuri Tatianei, si ecourile vocilor lor inconfundabile sa ajunga, macar un pic, si pe la noi, muritorii nefericiti...

**

"Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării."

(Adrian Paunescu, Dumnezeul salvarii)

lundi 18 octobre 2010

i can't cry when it hurts me so...






o melodie care imi va ramane vesnic in suflet. impreuna cu o serie de autoportrete (pe vremea cand ma jucam cu aparatul foto zilnic - ma doare sa vorbesc la timpul trecut, dar cred ca nu mai reusesc sa recreez stari si momente pentru fotografii frumoase...sau poate e doar o pauza mai lunga...); stiu, stiu, sunt o narcisista si o egocentrica. ei, asta e, sper sa puteti sa traiti si cu acest gand :)

astazi sunt trista

si ploua, ploua, ploua ca o paranoia. mi-a intrat frigul in oase.

mercredi 13 octobre 2010

pentru ca unele lucruri trebuie spuse.




am primit pe mail urmatoarele randuri, o "scrisoare deschisa catre presedintele Romaniei, traian basescu", care i-a fost atribuita initial lui C.T. Popescu, insa acesta a negat ca i-ar apartine.
oricum, sunt randuri dureros de realiste si de bine scrise, sunt ca niste cuie ruginite in carnea cruda a romanului.
pentru ca unele lucruri trebuie spuse, odata pentru totdeauna!



"Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua."

jeudi 7 octobre 2010

Undesired, by Walter Astrada.

via Ioana Birdu.

e o realitate trista, dar interesanta. asa mai vedem si noi cam care e locul femeii in societatile de prin alte colturi ale lumii.


In India, all women must confront the cultural pressure to bear a son. The consequences of this preference is a disregard for the lives of women and girls. From birth until death they face a constant threat of violence. See the project at http://mediastorm.com/publication/undesired

vendredi 1 octobre 2010

Filmul de Piatra & new obsession.



Your pictures and fotos in a slideshow on MySpace, eBay, Facebook or your website!view all pictures of this slideshow


s-a terminat si mini editia Filmul de Piatra, unde s-a lansat si entry call-ul pentru editia a 2-a, din ianuarie 2011! (asa ca puneti mana pe camera video/aparatul foto sau chiar pe telefonul mobil si incercati-va talentul de regizori de scurt metraje pentru competitia din iarna!)
am fost asa bucuroasa pe parcursul festivalului, ca am vazut lume energica, agitatie, ca s-a intamplat ceva in Piatra Neamt, ca si-asa ne plangeam de mila, eu si Alina, ca ne plictiseam. si le multumeeesc mult de tot organizatorilor, in primul rand, apoi oamenilor care s-au ocupat de proiectii, de scena, de sunet, de tot ce e necesar pentru organizarea si buna vizionare a unui festival de film (tot respectul pentru munca voastra). anul asta, Filmul de Piatra ne-a adus si teatru, dar si muzica; piesele de teatru jucate de liceeni (cele mai faine de la editia a 5-a a festivalului de teatru tanar Ideo Ideis) au fost foarte apreciate, semn ca adolescentii au din ce in ce mai multa deschidere si interes pentru arta teatrului... muzica: The Amsterdams si Sophisticated Lemons, pe care am topait putin si ne-am mai incalzit (a fost frig rau la Piatra, in special in varful muntelui. haha, si eu venisem din Bucuresti, ca o floricica, in tricou si puloveras subtire =)) ).
programul de filme m-a atins la inima... filmele castigatoare la editia 1 (care mi-au revigorat multe amintiri si intamplari din ianuarie 2009), filme de animatie (va recomand sa cautati "Post!" sau "Black peeing dog" sau "Mei Ling", sunt suuuperrr!), filme islandeze! (aici va recomand "Magician" sau "The Last Farm") si un film surpriza, in ultima seara, "Sigur Ros - Heima"... un film special, ca si muzica celor de la Sigur Ros, cu imagini extraordinare, la vizionarea caruia au ramas, totusi, vreo 20 de oameni, in mod surprinzator! dupa ce am vizionat filmul, am spus si imi tot repet: daca nu vad Islanda macar o data in viata asta, sunt un om pierdut!
darrr ce mi-a placut cel mai mult din surprizele festivalului a fost Spectacolul multimedia "Zona Libera", realizat de Matze, la care efectiv nu mai aveai loc sa te misti, fiindca platforma se umpluse de oameni si se si misca la un moment dat, din cauza tropaielilor :)); de mentionat faptul ca mai erau oameni care s-au asezat pe scaune in jurul platformei, de unde se vedea la fel de misto. genial Matze. imi imaginez cata munca implica un "colaj" de doar 5 minute...brrr! pot sa spun ca in timpul proiectiilor lui, am si uitat de frig si de foame si de tot...
ma bucur ca am intalnit oameni faini si sociabili si voluntari harnici ca niste furnicute, care m-au inveselit cu povestile lor de liceu (mi s-a facut asa de dor ca am si fost, dupa festival, la fostul meu liceu... :) ), cu entuziasmul si bucuria de a participa, intr-un fel, la o astfel de intamplare "culturala".
Piatra Neamt-ul chiar are nevoie de festivalul asta. tinerii din Piatra au nevoie de arta, in general, de film, muzica, teatru etc. si daca tot e un oras asa de special, in care poti respira si poti vedea proiectii de film chiar si pe padure (s-a intamplat asta, in varful muntelui), e pacat sa nu fie sustinut un astfel de eveniment...sper ca autoritatile locale sa se trezeasca odata si sa sustina IN MOD REAL un festival tanar, organizat de doi tineri: Andrei Dascalescu si Alina Manolache, doi pietreni talentati.





mercredi 22 septembre 2010

Hachiko: a dog's story.



am primit primul meu catel cand aveam 10 ani. il am de 10 ani... nici nu-mi vine sa cred cat de mult a trecut! prima oara cand ne-am intalnit, statea ascunsa sub canapea, la fosta ei stapana, si latra la noi. parca ne spunea ca nu vrea sa plece de langa frate-su. am luat-o in brate, pana la urma, si m-a muscat de nas. n-a fost un inceput bun, dar am stiut ca pe ea o vreau!
n-o sa uit cate discutii erau in familia mea, opozitii din partea bunicilor "ceee?! un caine?? in casa?? in niciun caz!" si reticenta si din partea mamei...iar acum toata lumea o iubeste, mai ales bunicii, cu care si doarme mai mult decat cu mine, care o alinta excesiv. :)
nu ai cum sa inteleg cum te poti atasa de un animalut, care nu poate sa vorbeasca, dar isi exprima sentimentele in alte feluri decat oamenii, decat daca ai avut sansa sa ai unul, sa fii langa el zi de zi, sa te bucuri alaturi de el, sa te astepte in fata usii cand vii acasa, sa stea la picioarele tale, in pat, sa iti transmita caldura lui, sa iti pupe mana in semn de multumire ca i-ai dat apa sau ceva bun de mancare, sa se uite in ochii tai cand plangi, sa nu spuna nimic ce te-ar putea rani, doar sa fie acolo, langa tine, cu ochii lui nevinovati si nasul mereu umed..
animalele (si in special cainii) sunt, intr-adevar, prietenii nostri cei mai buni! eu m-am convins de asta, ma conving in fiecare zi, cand aud/vad/citesc povesti despre ei (cum ar fi asta, pe care am citit-o chiar astazi). pe langa Pitica, cea care sta cu noi in casa, mai am 5 catei si 4 pisoi mici la tara; stiu, stiu, o sa spuneti "another crazy cat/dog lady", dar chiar nu-mi pasa.. eu chiar prefer sa fac o fapta buna cu un animalut nevinovat, sa-i iau ceva de mancare, sa-i dau o bucatica din mancarea mea, decat cu un tigan care cerseste bani pentru tigari sau bautura si care, culmea, te mai si fura!
inca o poveste emotionanta despre legatura speciala dintre caini si oameni am regasit-o in filmul "Hachiko: a Dog's story"... un film care NU are cum sa nu se joace cu emotiile, cu trairile tale. recunosc, n-am mai plans de mult la un film, cu tot cu pielea facuta gaina. faptul ca filmul este facut dupa o poveste reala (cititi aici sau aici) face toata intamplarea mai impresionanta, cu adevarat... o minune! e un film care ii va face sa reflecteze pe cei care afirma ca animalele-s proaste, ca n-au minte, ca nu pot simti, ca sunt inutile...
va recomand filmul din toata inima, ca de la iubitor de animalute la alti iubitori de animalute! :)





jeudi 16 septembre 2010

Filmul de Piatra, editia 1.5, Piatra Neamt, 24-26 septembrie!


am fost voluntar la prima editie a festivalului de film Filmul de Piatra si m-am simtit extraordinar, am intalnit oameni talentati, frumosi, si am facut parte dintr-o echipa tare energica si sociabila. Filmul de Piatra m-a facut sa iubesc si mai mult filmul, scurt-metrajele, si am realizat ca si in oraselul nostru mic, Piatra Neamt, se pot organiza evenimente de care sa se vorbeasca dupa aceea cu admiratie :)

acum are loc o "mini editie", in aer liber, la Turnul lui Stefan si pe varful muntelui Cozla (deci locuri cu adevarat speciale!); multe filme scurte; concerte in aer liber, unplugged (The Amsterdams), muzica clasica, plimbari cu renumita telegondola (gratuite pe timpul festivalului!), spectacole multimedia si petreceri all night long! 3 zile petrecute intr-un oras mic, care va fi cu siguranta energizat de atmosfera festivalului!

cei care sunt din Piatra Neamt se pot implica, oferindu-se ca voluntari; accesati pagina de facebook destinata acestora!
iar pentru cei care sunt de prin alte colturi ale tarii: puteti castiga casa si masa pe perioada festivalului, participand la un CONCURS cu adevarat inedit! gasiti toate informatiile pe pagina de facebook a festivalului.

eu va invit, cu drag, in primul rand sa vizitati orasul, daca nu ati facut-o pana acum, apoi sa cunoasteti oameni talentati si sa socializati, si, nu in ultimul rand, sa ne bucuram de multe FILME! scurte. :)

mercredi 1 septembre 2010

Hugh Laurie.




pur si simplu genial, si ca actor, si ca muzician! :) abia astept albumul lui de blues...
inca una, nu ma pot abtine, hehe:



lundi 30 août 2010

20.













am si eu 20 de ani, gata, am intrat in rand cu lumea. nu, nu mi-am aniversat ziua in club si nici n-am facut petrecere unde s-ascult "20 de ani" de la voltaj de zeci de ori. mi-am dorit sa nu fie o zi obositoare, ci sa ma relaxez si sa ma simt pur si simplu bine, fara agitatie, fara muzica tare, fara bautura si mahmureala dupa (desi tot am baut o bere si, la 00:00, tipam prin parc, la turn, "e ziua mea, e ziua mea").
am ajuns la punctul in care cred cu tarie ca in mijlocul familiei este cel mai bine. ei imi sunt cei mai buni prieteni, cu ei pot sa impartasesc orice, in ei gasesc intotdeauna o farama de speranta si de curaj, ei imi sunt alaturi neconditionat si imi dau cele mai bune sfaturi. mi-a fost si el alaturi...de 4 aniversari incoace, asta e cadoul meu cel mai frumos! (anul asta si cu felicitarea din poza de mai sus, care e geniala, desi putiiin misogina; si cu vinilurile cu Vali Sterian!!! si Compact!!!, pentru ca avem pick up in casa noua :) )
si, dupa cum se vede in poze, am avut invitati de seama: cateii mei blanzi si sinceri, copilasi galagiosi, energici, ce s-au jucat intruna "ascunselea", dar si pisoii mei mici, impiedicati si jucausi.
si cred ca, odata cu ziua mea, s-a terminat si vara. pentru ca, de a doua zi, ploua, batea vantul si oamenii erau imbracati cu geci.. sper sa nu fie semn rau ca prima zi "ca la 20 de ani" a fost pe fondul asta gri. dar stiu ca ploaia e semn de belsug, hehe.
ma simt fericita la 20 de ani. (desi aveam o frica de varsta asta, habar n-am de ce. poate din cauza c-am schimbat prefixul..)
siiii multumesc tuturor pentru mesajele si urarile minunate!