mercredi 22 septembre 2010
Hachiko: a dog's story.
am primit primul meu catel cand aveam 10 ani. il am de 10 ani... nici nu-mi vine sa cred cat de mult a trecut! prima oara cand ne-am intalnit, statea ascunsa sub canapea, la fosta ei stapana, si latra la noi. parca ne spunea ca nu vrea sa plece de langa frate-su. am luat-o in brate, pana la urma, si m-a muscat de nas. n-a fost un inceput bun, dar am stiut ca pe ea o vreau!
n-o sa uit cate discutii erau in familia mea, opozitii din partea bunicilor "ceee?! un caine?? in casa?? in niciun caz!" si reticenta si din partea mamei...iar acum toata lumea o iubeste, mai ales bunicii, cu care si doarme mai mult decat cu mine, care o alinta excesiv. :)
nu ai cum sa inteleg cum te poti atasa de un animalut, care nu poate sa vorbeasca, dar isi exprima sentimentele in alte feluri decat oamenii, decat daca ai avut sansa sa ai unul, sa fii langa el zi de zi, sa te bucuri alaturi de el, sa te astepte in fata usii cand vii acasa, sa stea la picioarele tale, in pat, sa iti transmita caldura lui, sa iti pupe mana in semn de multumire ca i-ai dat apa sau ceva bun de mancare, sa se uite in ochii tai cand plangi, sa nu spuna nimic ce te-ar putea rani, doar sa fie acolo, langa tine, cu ochii lui nevinovati si nasul mereu umed..
animalele (si in special cainii) sunt, intr-adevar, prietenii nostri cei mai buni! eu m-am convins de asta, ma conving in fiecare zi, cand aud/vad/citesc povesti despre ei (cum ar fi asta, pe care am citit-o chiar astazi). pe langa Pitica, cea care sta cu noi in casa, mai am 5 catei si 4 pisoi mici la tara; stiu, stiu, o sa spuneti "another crazy cat/dog lady", dar chiar nu-mi pasa.. eu chiar prefer sa fac o fapta buna cu un animalut nevinovat, sa-i iau ceva de mancare, sa-i dau o bucatica din mancarea mea, decat cu un tigan care cerseste bani pentru tigari sau bautura si care, culmea, te mai si fura!
inca o poveste emotionanta despre legatura speciala dintre caini si oameni am regasit-o in filmul "Hachiko: a Dog's story"... un film care NU are cum sa nu se joace cu emotiile, cu trairile tale. recunosc, n-am mai plans de mult la un film, cu tot cu pielea facuta gaina. faptul ca filmul este facut dupa o poveste reala (cititi aici sau aici) face toata intamplarea mai impresionanta, cu adevarat... o minune! e un film care ii va face sa reflecteze pe cei care afirma ca animalele-s proaste, ca n-au minte, ca nu pot simti, ca sunt inutile...
va recomand filmul din toata inima, ca de la iubitor de animalute la alti iubitori de animalute! :)
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire