1. Principala mea trăsătură
Responsabilitatea. Uneori, devin paranoica din cauza asta. Imi place sa fiu punctuala, sa termin lucrurile la timp (poate chiar mai repede) si cat mai bine posibil. (aproape perfectionista)
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat
Bunul simt. Sa fie bine crescut, sa ma respecte si sa fie tolerant.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie
Decenta. Sa nu iasa in evidenta prin vulgaritate, prost gust, stridenta.
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
Receptivitatea. Sa imi ofere putin din timpul lor atunci cand am nevoie de ajutor, sa-mi fie sprijin moral, spiritual, material.
5. Principalul meu defect
Uneori, sunt prea incisiva si vorbesc in ironii si cu mult sarcasm; risc sa fiu prost inteleasa.
6. Îndeletnicirea mea preferată
Sa scriu, sa fotografiez, sa stau in aer liber si sa ma joc cu animalutele.
7. Fericirea pe care mi-o visez
Un serviciu stabil si care sa-mi aduca putina satisfactie, linistea unui camin, buna intelegere cu cei dragi, respectul celor din jur.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Sa raman singura pe lume, sa ma pierd pana si pe mine insami.
9. Locul unde aş vrea să trăiesc
Intr-o casa mica, mica, albastra, in varful muntelui.
10. Culoarea mea preferată
(nonculoarea) Negru.
11. Floarea care-mi place
Zambilele. Si trandafirii. Si ghioceii. Si freziile.
12. Pasărea mea preferată
Vrabiutele alea mici si gri, pe care le vezi la tot pasul.
13. Prozatorii mei preferaţi
Mrcea Eliade, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu, Nicolae Manolescu, Milan Kundera.
14. Poeţii mei preferaţi
Ion Pillat, Ion Barbu, Nichita Stanescu, Nina Cassian, Emil Brumaru, Mircea Cartarescu, Charles Baudelaire..
15. Eroii mei preferaţi din literatură
Ilie Moromete, care imi inspira cele mai frumoase sentimente ale unui barbat.
16. Eroinele mele preferate din literatură
Maitreyi a lui Eliade si Diana, din Panza de paianjen, de Cella Serghi.
17. Compozitorii mei preferaţi
Liszt. Beethoven. Andries. Alifantis.
18. Pictorii mei preferaţi
Picasso, Frida Kahlo, Klimt, Salvador Dali.
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
Bunicii. Toti medicii cardiologi si neurologi.
20. Ce urăsc cel mai mult
Ignoranta, tupeul, indiferenta.
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere
Talent la pictura sau muzica.
22. Cum aş vrea să mor
La vreo 70 de ani, subit, sa fiu inca senina si lucida.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Greselile copiilor, atunci cand rastoarna lucruri prin casa sau imi mazgalesc vreun caiet.
24. Deviza mea
Ce nu te omoara, te face mai puternic.
(preluat de la Simona Tache )
vendredi 29 mai 2009
dimanche 24 mai 2009
"Copilaria este inima tuturor varstelor"
"Copilaria este inima tuturor varstelor"
(Lucian Blaga)
sa fii copil inseamna sa descoperi. intreaga varsta a copilariei se bazeaza pe procesul cautarii, al cautarii unei identitati, al cautarii adevarului si a linistii, al realizarii deosebirii dintre bine si rau, intre corect si incorect. mainile unui copil tind mereu sa atinga, cu un deget, infinitul, siguranta, fericirea. sufletul lui este ca un burete ce atrage cele mai ciudate si noi sentimente si trairi, ce se maturizeaza si se cristalizeaza in caracterul ce si-l formeaza, ce ii va influenta fiecare gest si fiecare actiune.
cand nu ai mai mult de sapte ani, ai impresia ca "vesnicia" s-a nascut nu la sat, cum scria Blaga, ci ca "vesnicia" se naste in fiecare zi, in tine, ca o porti cu tine si ca vei trai cel putin trei vieti, ca personajele din basme. perioada copilariei este asemenea unui arc, iar tu esti sageata din el, pregatita pentru a fi lansata. mainile care tin arcul si care iti controleaza zborul sunt fie ale lui Dumnezeu, fie ale parintilor, fauritorii destinului tau, cei care pun pietrele temeliei "persoanei" demne, responsabile, cu buletin, ce vei deveni peste cativa ani.
copilaria este lansarea in ceata si frigul adolescentei, in grijile si duritatea lumii adultilor, in linistea si seninatatea batranetii. inima care bate mai tare cu fiecare cazatura in genunchi, cu fiecare extemporal sau examen, inima care tresare la starea civila si care se va stinge intr-un corp batran si obosit, dar o inima ce poarta in ea glasul tau gingas de copil, visele si aminitirile de-o viata.


o zi misto.
sambata: la gratar cu inca 7 colegi. ca, deh, se termina liceul si noi n-am iesit inca la un gratar, o padure, o expeditie in afara orasului. (multumim, horia, pentru locatia draguta, in care Soarele si-a facut de cap. rezultat: aproape toti ne-am ales cu insolatie.)
dintai au venit niste vacute fomiste si pline de lapte, de care ne-am speriat putin. dup-aia i-am dat o tigara si coniac ciobanului si ne-a scapat de priveliste..

...apoi am inceput maratonul meu de poze, care ii exaspereaza pe toti :)

...apoi era timpul sa trecem la treaba (unii), la arta culinara...pentru ca foamea urla deja in noi...

...dupa ce-am mancat, am ras (unii si-au descoperit noi stiluri de a rade), am ras, am ras (...dureri de burta...), am baut, am dansat, ne-am strambat, ne-am piscat....

...am organizat 'fara varf'-uri spontane, ce-au lasat dureri adanci de spate si oase...
...am jucat mima, "ratele si vanatorii", "matele-ncurcate", ne-am gandit vreo 5 minute cum sa facem o poza cu corpurile noastre in forma literei "F", dar am renuntat, am baut din greseala apa din bistrita si ne-am speriat ca ne-am contaminat, am dezbatut pe tema "unde-i soarele mai puternic: la mare/munte?", ne-am uns cu lotiune bronzanta mult prea tarziu, ca eram deja rosii ca racii (inca ma ustura pielea)..dar bine ca am depasit ploaia de dimineata si am avut parte de vreme misto, de buna dispozitie si ca am fost impreuna, cel mai important lucru.
mercredi 20 mai 2009
toas as ruas do amor.
iubesc Portugalia, mai ales din punct de vedere lingvistic; mi se pare fascinanta, la fel ca si tara si frumusetea oamenilor, mi se par spontani, vulcanici si veseli (ca toti latinii, de altfel). stiu ca aveam vreo 4-5 ani cand ma inregistra un vecin spunand ca vreau sa merg in Portugalia, sa culeg portocale si sa port rochite colorate. ai mei avusesera chiar ocazia sa se mute definitiv acolo, probabil acum viata mea ar fi stat cu totul altfel. si as fi putut canta melodia de mai jos fara sa ma incurc in pronuntie. e o melodie faina, de vara, de relaxare si de dansat duminica dimineata, la cafea. desi e comerciala (deh, a participat la eurovision), mie imi place la nebunie si cred ca ritmul ma caracterizeaza in momentele cand sunt si eu vesela si energica, chiar ma regasesc in ce spune solista acolo. si ma simt pe plajaaa, la juma de metru de mare!
Beija o mar o vento e a lua,
Sou um sol em neve nua,
Em todas as ruas
Do amor
Serás meu e eu serei tua..
(Flor-de-lis, Todas as ruas do amor)
dimanche 10 mai 2009
despre copii.
in cadrul Campaniei Globale pentru Educatie, organizatia Salvati copiii coordoneaza aceasta actiune la nivel national. marti, 12 mai, la Biblioteca Centrala Universitara, va avea loc "Lectia de citire" (precum si in multe scoli din Romania). este un semnal de alarma in vederea reducerii analfabetismului, care a atins valori ingrijoratoare in Romania, peste 500.000 de oameni fiind analfabeti.. este mai mult o intalnire la care isi aduc contributia si elevii, cei care au avut sansa unei educatii corespunzatoare, care au beneficiat de invatamant, de o carte si de o familie care sa-i sustina, prin povestile lor. despre copii care nu au fost la fel de norocosi, despre lectura, despre educatie, despre litere, despre ce-au vrut ei sa scrie. am scris si eu, mai demult, propria mea poveste , incercand sa gandesc si sa vad asa cum, probabil, o fac multi copii cu o soarta nefericita, neglijati, uitati si inchisi intr-un cerc metalic, ruginit. am scris povestea asta cu mult suflet si am vazut ca a fost receptata de oameni cu suflet. pana si mie imi tremura vocea cand o citeam in fata colegilor si a profei de romana.
daca ar fi sa ma gandesc la niste mesaje pentru autoritati (sa speram ca isi vor da interesul si vor fi prezenti), as spune doar ca niciunul dintre noi nu am fi ajuns acolo unde suntem (la un Guvern, la o Primarie, la un liceu sau in fata computerului, scriind o pagina de blog) daca n-am fi invatat sa citim si sa scriem, daca n-am fi avut norocul de a ne naste intr-o atmosfera familiala calda si incurajatoare. de aceea nu trebuie sa uitam de unde plecam si de ce lasam in urma; sa dam la o parte egoismul, problemele "mari", generalitati ce ni se par esentiale. esential este ca, in unele sate din Romania, pentru unii copii, a fost, este si va fi intotdeauna o criza financiara, morala, spirituala. o criza pentru care nu se ingrijoreaza nimeni. sunt copii care muncesc din greu, in loc sa invete literele de pe planse colorate, copii care au vointa de a invata si se chinuiesc sa citeasca la lumina lumanarii, copii carora nici zapada si nici kilometrii ce-i au de parcurs nu-i impiedica sa-si urmeze visul si sa invete, pentru ca stiu, in adancul sufletului, ca vor avea, si ei, o viata "mai buna". (pe care si-o vor construi ei, daca tot nu-i ajuta nimeni)
toti spun ca educatia este baza societatii, ca elevii de astazi sunt viitorul Romaniei, dar cuvintele astea sunt mult prea mari si goale pentru cei care nu vad nimic altceva decat un camp, o sapa si o saracie devoratoare. daca doar ne prefacem ca suntem europeni si ca dam importanta sistemului educational, n-o sa le rezolvam situatia si ne vom scufunda din ce in ce mai puternic in analfabetism, nestiinta, nepasare, abandon scolar, delincventa, abuzuri, exploatare. iar profesionistii, specialistii, politicienii, conducatorii, profesorii, medicii de maine vor trebui importati, daca nu plantam de acum semintele unei Romanii mai educate si mai demne.
mardi 5 mai 2009
criza unui elev.
se face ca mama m-a nascut in Romania. n-am ales, nu m-a intrebat nimeni nimic, dar aici am facut ochi si aici voi inchide, cel mai probabil, ochii. Romania cea fascinanta, colorata ca un carnaval, fara autostrazi, fara curent electric sau gaz in unele catune, dar cu politicieni bogati, da' bogati rau! (si, totusi, nu de asta vreau sa intru in politica) nu prea mi-a placut mie economia, e cam greu cu cifrele astea si procentele, dar o viziune am si eu, totusi. tin minte luna octombrie a anului trecut, cand incepuse lumea sa vorbeasca de criza economica mondiala, ca nu stiu ce banca a dat faliment si ramane tot mapamondu' fara banuti, in termeni mai prozaici. il auzeam pe barbatul fatal de plictisitor, nenea Tariceanu, aratandu-le batul adversarilor, spunandu-le ca nu sunt bani pentru salarii marite cu 50%, ca vine criza si ne papa economia. eu radeam, ca-mi cam placeau pumnii astia politici, da' tata imi zicea ca va fi nasol si pentru noi, ca vine un an dificil. (ce sa zic, de parca n-ar fi fost deja dificil pentru mine, cu un bac si o admitere! mare branza!) asa ca, toate lunile astea, am tacut, nu am comentat, am privit involutia situatiei (ca de evolutie in Romania nu prea poti vorbi, in 99% din domenii), am inghitit in sec cand am vazut noul Guvern avertizand, "populatia tre' sa stranga centura", cum zicea primul ministru, ala de se "bataie" si se ridica pe varfuri pe la conferinte internationale, am strans si eu cureaua si nici nu mai tin minte de cand n-am mai facut shopping pentru mine, mi-am refulat si eu si ai mei dorintele, dar ei, astia de ne conduc, despotii, nu prea au curea: cheltuieli mai mari cu nu stiu cat la suta ale Parlamentului, masini noi (!!!) pentru ministri, cheltuieli mai mari pentru transport (!!!) pentru "Tatuca" Basescu (ca doar vine campania electorala si nu poate omu' sa mearga 6 ore nenorocite cu un microbuz de doi lei pe niste drumuri care arata ca dupa bombardament), ministere noi pt. Udrea si Ridzi (au prestat, saracele, munca de partid, din greu) si, cea mai misto decizie, un imprumut extern de milioane de euro, pe care le vom plati tot noi, adica parintii nostri, in unele cazuri, si bugetari; zicea bine mama ca vom ajunge din nou la cozi ca pe vremea lu' raposatu' pentru o bucata de salam...
dar m-a apucat si pe mine criza, pe fond nervos, cand am auzit sindicalistii din educatie vorbind de greve si de boicotarea examenelor nationale. acum chiar simt, mai puternic, criza asta economica. aici exista vreo 3 parti ale problemei: politicienii care au promis orbeste si extrem de siguri pe ei, desi stiau ce va veni, care acum fac pe obositii, plangaciosii, care se vaita, ofteaza si zambesc amar (vezi Androneasca, care mi se pare un ministru MAI PROST decat Adomnitei), in loc sa-si dea toti, in cor, DEMISIA! (lucru ce nu se va intampla nici cand vor reveni dinozaurii pe pamant) partea a doua sunt profesorii, care au dreptate (aia cu 5-6-7 milioane salariu, bataie de joc), DAR cand ii aud pe ipocritii de sindicalisti atat de vocali si atat de revoltati, da' cu un BMW sau nu stiu ce masini scumpe, care au bani de bubuie si sunt siguri pe posturile lor, cum se zbat ei pentru soarta profesorilor, asta chiar ma dezgusta! si ultima parte, elevii, adica si subsemnata, care sunt singurii care au de suferit din situatia asta incerta de greva/boicotare/amanare etc. ce rezolvati, frate, cu greva asta? bani nu va dau in plus, v-au spus clar, tot ce rezolvati e sa lasati niste elevi cu mediile neincheiate in ULTIMA LUNA de scoala, sa nu sustineti bacu', pentru care au invatat si au muncit 4 ani de zile, sa ii inecati in frustrari si in dezgust pentru toti profesorii, sa ii determinati sa se urce cu prima ocazie intr-un avion si sa dea dracului Romania. si atunci, sa vedem cu cine vor face profesorii ore. haha!
eu n-am cunostinte de economie, stiu doar cateva notiuni rudimentare, gen PIB, cifra de afaceri, profit, costuri, economie de piata etc, dar, daca as avea eu o bagheta magica, asa as face: as lua 10% din salariile tuturor parlamentarilor, guvernantilor, angajatilor de la agentiile guvernamentale si i-as baga in bugetul pentru educatie, as desfiinta ministerul turismului, pentru ca nu vine nimeni in an de criza, fix in Romania, s-o viziteze, iar melodia lui moga (dupa ce ca e scumpa) e penibila, la fel ca Udrea cu pantaloni albi urcandu-se pe cal, as desfiinta ministerul tineretului si sportului, ca in categoria profilor intra si aia de sport, deci vor fi si ei platiti ca sa faca sport cu elevii, as taia cheltuielile pentru transport ale TUTUROR guvernantilor, n-au decat sa-si plateasca din salariu calatoriile si vizitele electorale, as lua banii pentru investitii in infrastructura ai ministerului turismului pentru ca am vazut ce se face cu ei, in 20 de ani de democratie, adica NIMIC (sa se faca dintai, concret, drumuri, autostrazi, si apoi BANII JOS) si as impozita prostituatele si manelistii (mai ales).
ia uite cum apar banii.. doamna Udrea este rugata sa se dea jos de pe cal iar politicienii sunt rugati sa-si dea demisia, toti aia ce-au votat legea de majorare a salariilor profesorilor, si profesorii sunt rugati sa se prezinte la tezele cu subiect unic si la BAC, ca n-are chef nimeni sa mai stea un an pe tusa, din vina unui sistem bolnav.
multumesc pentru atentie!
un elev revoltat din sistemul de invatamant romanesc.
dimanche 3 mai 2009
natural impressions,
tigara de sambata,

02.05.2009 - o imbinare de stropi de ploaie cu fum albastru de tigara. ma fascineaza fumul care iese din tigara, imi place totdeauna sa-l urmaresc pana se izbeste de nori sau de fereastra, cerculetele ce le formeaza si mirosul ce nu mi se pare deloc insuportabil. tigarile "home alone" sunt cele mai bune. sunt chiar mai bune decat acelea de suparare, cand iesi singura dintr-un bar si fumezi intr-o scara de bloc, cand te ascunzi de ploaie si te ineci in balti si intr-o ultima tigara, cand esti nervos si te razbuni pe mucul de tigara, pe care-l zdrobesti sub talpa.. e atmosfera aceea de intimitate si de oprit timpul in loc doar pentru tine, ca si cum in scrum s-ar alinia si ar arde toate gandurile negre. tigara are un gust perfect atunci cand afara e frig-caldut si miroase a ploaie.
vendredi 1 mai 2009
poezia trupului tau.
joia sunt intr-a 10-a,

30.04.2009 - pornind de la o discutie cu cativa colegi, la scoala, in care ne sfatuiam de vom face sau nu curs festiv si ce anume vom spune acolo, am dat o fuga prin amintirile cu ei inca dintr-a 9-a. si am ales fotografiile astea ca amintiri insorite si copilaresti; era o zi de-a 10-a, obisnuita, in care ne plictiseam ingrozitor si asteptam pauzele, ca sa lenevim la soare.. probabil ca se apropia si o vacanta, pentru ca lenea si miserupismul, la scoala, sunt cu atat mai puternice cu cat se apropie o vacanta. mi-e dor de momentele alea pentru ca nu venea niciun bac si nicio despartire. mi-e dor sa mai astept luna iunie, in care profii deja nu mai trec pe la ore sau incheie mediile. mi-e dor sa chiulim si sa facem cheta pentru o apa plata, pentru ca banii i-am dat deja pe tigari. dar o sa ne continuam povestea in Bucuresti (daca va fi sa fie) :)
amintirea de miercuri,
29.04.2009 - am decis sa continui procesul de revigorare sau de compunere a unei amintiri in pixeli pe zi, pana o sa gasesc ceva mai bun si mai interesant de scris.
asta e amintirea de miercuri, adica cel mai frumos tablou pe care il am in camera, alcatuit si el din cateva momente care mi-au infrumusetat viata si care ma inveselesc atunci cand le revad, zilnic. si peste toate, Soarele, mai puternic si mai rosu, de dupa-amiaza..
merge si o melodie, pentru o atmosfera de poveste.
Inscription à :
Articles (Atom)









