jeudi 20 septembre 2007

Cu pasi mici prin lucruri mari..

astazi, la literatura, am citit compozitiile despre vacanta. multe scolaresti, cu 'am fost la bunici' sau 'am vazut nu stiu ce' sau 'am facut cumparaturi'. oricum.. asta e singura care mi-a placut, din cele auzite. pentru ca e altfel. pentru ca are suflu. pentru ca e optimista. pentru ca ma face sa zambesc. pentru ca are idei interesante si pentru ca i se potriveste atat de bine, autoarei. si-i multumesc, ei, ca m-a lasat s-o postez pe blog.



O furtuna intr-un pahar cu apa, o lume prea agitata pentru cat ar merita de fapt. Norocul de a fi invatat din greseli, dorinta de a scapa din abisul ce a existat mereu, au dus la un rasarit si un apus, petrecute in aceeasi clipa.
Cand doua maini se intalnesc, impletesc sperante. Cand doua fulgere se unesc, starnesc teama. Tot ceea ce te face sa crez iin viitor, te va incerca mai devreme sau mai tarziu, daca meriti sa-ti duci visele mai departe, sa-ti implinesti dorinte. In puterea de a depasi greutati, sta priceperea de a folosi bucuriile, de a fi fericit.
Si totul porneste din noi... Ce-ar costa un plus de ingaduinta, bunatate..? Nu cumva, fara lucrurile rele, n-am mai sti care sunt cele bune? Aici vroiam sa ajung. Dar nimeni nu vrea sa inteleaga ca TOT RAUL E SPRE BINE!
Acesta e castigul meu; daca am fost trista, am invatat sa sper, daca m-a durut, am invatat sa vindec, daca am pierdut, am invatat sa ma pazesc, daca am plans, am pretuit apoi mai mult un zambet...
Cu fiecare vorba, o poveste in plus; cu fiecare privire, un tablou in suflet; cu fiecare pas, un lucru nou descoperit..



[Camelia C.]



1 commentaire:

Anonyme a dit…

multumesc ioana:) cred ca acum va trebui sa dau un copy-paste :)) (nu stiu daca eu o mai am)