mercredi 8 août 2007

Cantece de bivuac...


FLORIAN "MOŢU" PITTIŞ

(4 octombrie 1943 - 5 august 2007)


Iata, iata - stropi de ingeri cad in fum,
Iata, iata - lupii ies la drum,
Iata, iata - aripi grele trec in scrum,
Iata, iata - te tocesti de-acum.

Cheama-ti cainii langa tine
Lupii vin in cercuri line
Lupii cresc in noptile tiptile
Nu te-ntoarce-acum

Urca-aripi de fiare arse
Vreamea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum

Cheama-ti cainii - se-mpletesc soapte de lut,
Culca-ti pasii - lupii calca mut,
Iata-ti cainii - prin gropi calde se invart,
Lasa-ti cainii - boturi vechi se-ascut.

Inveleste-ti rasu-n umbre,
Prea-s in drum doar coturi strambe -
Gheara stie lin sa umble,
Uita ce si cum,

Lin pe cale urca-ti urma,
Musuroaiele-si tin gura,
Urma-n urma scapa turma,
Primul, la ce bun?

Iata, iata - spini de panda ard pe crang,
Iata, iata - sopate arse curg,
Iata, iata - caluseii-n joc se frang,
Iata, iata - aerul ti-e stramt.

Dimineata nu-i senina,
Lupii semnul si-l anina,
Peste zare din colina,
Printre ochi de fum,

Lupii-si flutura iar goana,
Haita-ntreaga-si line rana,
Haita lung isi suna spaima,
Nu te-opri acum!


[Pasarea Colibri, Ce de lupi se inconjoara]

___

mi-e imposibil sa scriu despre moartea unui om. moartea trupeasca. spiritul lui liber, nonconformist, sclipitor, o sa ne inconjoare pe cei ce l-am iubit si i-am respectat activitatea, totdeauna. este imposibil sa-i uiti vocea, este imposibil sa-i uiti pletele carunte [eu asa l-am vazut prima oara], este imposibil sa ignoram tot ce-a facut pentru muzica romaneasca si cum a stat neclintit in fata curentelor de joasa speta.
Florian Pittis... personalitatea, omul, vocea, figura. copilaria mea a-nceput cu 'Hei, tramvai', iar firul adolescentei se va intinde pe respectul ce i-l port si pe invatamintele pe care le-am insusit de la un om cu adevarat valoros, care a trait discret si a murit la fel de discret.
ar trebui sa ne bucuram la moartea cuiva, mai ales la moartea unui om cu adevarat sufletist si simplu, ca Motzu Pittis! ar trebui sa cantam cu totii "tine minte: sfarsitul nu-i aici!" sau macar sa-l invidiem pentru c-a ajuns intr-o lume mai buna... probabil alaturi de idolii lui, cei patru beatlesi, de hendrix, janis, syd.. iar acum..
o tigara carpati, fara filtru, se stinge-ntre degetele lui de actor.


mercredi 1 août 2007

trei zile din acel iulie.




linii de cale ferata scartaind
sunt noptile noastre de dragoste. unind
muntele cu marea, fara puncte cardinale,
ore, ticait de ceas.
trupurile noastre, in sarbatoare, asculta
ritmul unei stele clipind in carul mic.
ochii tai, arsura din cerul de opt seara,
strabat lacrima din mine, scoica mica din "c"-ul
"te iubesc"-ului.
ne iubeam la 536, masini trecand, faruri reflectand obrazul
stang, zdruncinand peretii, tragand de draperii
de culoarea cafelei, bauta in pahare, albe,
de plastic.
mi-am lipit fruntea de pieptul tau, in partea stanga;
acum, bataile inimii tale s-au mutat,
coboara si urca, pe scarile trupului meu.
ai topit sarea in saliva ta, am inghitit amandoi
- o noapte -
intre cele doua sarutari de la rasarituri,
cel de luna,
cel de soare.
m-ai furat intre genele tale,
o mana mi-ai ascuns-o in bagajul tau, intre
gat si genunchi, de-a lungul izvorului de apa
vie.
ne-am imbratisat, cu coaste, oase, tesuturi, sange,
ti-am daruit simtirea-mi, intreaga,
mi-ai lasat doua farame,
simfonii in "a" si in "u".
iti simt si acum rasuflarea in ceafa, invartindu-ma,
cu tot,
cu pat, cearsaf si podea,
ti-am auzit strigatul, incruntat,
vegheai rasaritul dintre doua trupuri goale.
ne-am iubit in camere de hotel, plina de bagaje,
nu ne gandeam la gari, asteptari, batiste.
scartaiau fotoliile, a dorinta,
blocau
usi, despartiri.
ma dezbracam de tine, ma lipeam toata
de niste bucati maro de gresie.
marea era pixelata, cerneam algele, nisipul,
fiecare scoica era o soapta de noaptea trecuta;
nisipul ud avea loc doar pentru
patru pasi.
iti jur ca rasaritul e pentru noi doi,
iti jur ca marea e a noastra,
iti jur pe nisipul pe care am calcat,
ma-mbat cu zatul bronzului tau.
la
536
ne-am iubit cat
pentru toate lunile cu paturi reci,
monosilabice.
nu mint,
f
e
r
i
c
i
r
e
a

e
bipolara;
n-am ajuns inca la cei doi poli, mi-ar albi
parul.
ne-am invartit in jurul unui stavilopod,
am atins marea cu varful degetelor mari.
am plutit deasupra,
ne-ntepa un val.
parul tau, ochii mei, nasul tau, gura mea,
gatul tau, pieptul meu, buricul tau, coapsele tale,
genunchiul meu stang, genunchiul tau drept,
glezna mea stanga, glezna ta dreapta,
talpa ta, talpa mea, unghiile noastre, lipite.
i
u
b
i
n
d
u -ne
in marea cea mare.

dimanche 29 juillet 2007

ramuri de lumina.




Iţi mai aduci aminte marea aflatã pururea de gardã
Iţi mai aduci aminte plopii tremurãtori din ţãrmul ei,
Iţi mai aduci aminte zorii când soarele-ncepea sã ardã
Dezmeticindu-ne ce suntem, sau ochii tãi, sau ochii mei?


Iţi mai aduci aminte noaptea ca o hipnozã peste creier,
Iţi mai aduci aminte felul în care ne copilãream,
Iţi mai aduci aminte rolul de somnifer al unui greier,
Iţi mai aduci aminte sarea ce se cristaliza pe geam?


Iţi mai aduci aminte totul, tãceri urmate de cuvinte,
Iţi mai aduci aminte plânsul locomotivelor în gãri,
Iţi mai aduci aminte faptul cã eu nu-mi mai aduc aminte,
Iţi mai aduci aminte moartea cu-nfãţişarea unei mãri?

Eu am uitat de-atâta noapte întregul vis ce mã-mbãtase
Senzaţiile ei în creier mi le usuc ca pe idei,
Si cer sã vinã gunoierii s-o ia şi-n pace sã mã lase,
Ca sã-mi aduc aminte munţii din toate-adâncurile ei.



[Adrian Paunescu]


samedi 28 juillet 2007

rasaritul din ochii tai.

"Unde s-ar putea scurge o mana de ani mici decat in aortele a doua inimi legate cu ata, ca un lantisor de aur "accidentat"? Fireste, nu`i nimic mai placut pe lumea asta decat a fi indragostit, cu un zambet tamp crescand din ce in ce mai mult cu fiecare zi ce trece din rasarit pana in apus. Si noaptea cand trec orele cu greu, transpirate, amortite, minutele gemand de placere si lovindu-se cu buzele mici de peretii cojiti, ca niste fluturi ce vor sa scape din incendiul noptii.
Mi-era drag sa o vad cocolosindu-se in bratele mele pe fotoliul incomod, starnind gelozia bratelor de lemn ale fotoliului, cu zambetul ei de copil (prea copila uneori) fericit. Unde s-ar mai putea scurge inca doi ani mici daca nu in inimile noastre legate cu ata?

nisip, soare, mare, alge, scoici, pestisori, tipete, sarutari, piele cojita, dusuri prea fierbinti, balon in forma de inima, dig, rasarit, bascalie, panarama, galagie, karaoke, cantec, cocktail, bancuri seci, bomboane, fotoliu in usa, cearsafuri, dupa-amiezi, transpiratie, valuri mici, semne, unghii, lene, soare, soare... te iubesc... si eu te iubesc... mare. dragoste.

Si... atat. nu m-ati intelege si nici nu v-as cere intelegere, doar liniste."

[El]





**

Noros cer
[Mircea Vintila]

Dar pe vremea aia dulce, cand ne tulburam cu "zarea",
Ne plimbam ades pe plaja si-ascultam cum muge marea.
Noaptea, dupa chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: -Cecer, draguta, care-i visul vietii tale?
Ea-si punea pe umar fruntea, alintandu-se de dor.

Numai tu aveai stiinta sa ma mangai pe la tample
Si sa imi prevezi tot raul ce avea sa mi se-ntample,
Numai tu stiai pe lume sa spui "-Da!" atat de rea
Si sa imi aduci devreme, dimineata, dimineata o cafea.


mercredi 25 juillet 2007

ma lasi prea singur[a] daca vei pleca.



...zgomotul din stradă-ncoace vine
ca nisipul palid dintr-un val
azi aud cum dormi chiar lîngă mine,
da' mîine ştiu că vei fi în alt punct cardinal..

in nord şi-n vest, în locul tău,

dac-aş pleca, mi-ar pare rău,
si-n est am auzit că-i tot aşa,
mai bine stai aici în sud
să-ţi mişti în soare părul ud:
mă laşi prea singur dacă vei pleca!




__________

ca in melodia lui Chilian, "zece" zile au trecut absurde... si nici eu nu stiu cum, nu stiu pe unde. a fost frumos, am fost zambareata, lenesa, nepasatoare, somnoroasa, iubareata, pupacioasa, energica datorita lui, cred ca mi-a reincarcat bateriile pentru inca o luna, cand o sa-l vad iar. marea ne astepta cu drag, am fugit pana la mal, m-am impiedicat de nisip, doar s-o anunt ca am sosit, asa cum promisesem cu un an in urma. de data asta, insotita, de sufletul meu, de el...
cele mai frumoase nopti pe care le-am prins cu ochii pe jumatate inchisi, carul mic in ochiul drept si genele lui gadilindu-mi pleoapa stanga, maini impreunate intre 4-5 tigari stinse rapid intr-o scrumiera prea plina, galagie pe hol, in camera de langa noi, liniste intre inimile noastre. liniste scrumata apoi intre cearsafuri. albe si imbotite, exact cum visam. in ultimele doua zile, ne-am spus ca ne iubim de peste 20 de ori... amintirea asta e inca vie. ii simt tonul, intensitatea vocii soptindu-mi-o in ureche. sau rotunjirea buzelor, cand interupea un sarut.
si daca vorbeam de cele mai frumoase nopti, trebuie sa spun ca am prins si cel mai frumos rasarit, punctul acela rosu ce-noata seara in mare, ca sa iasa dimineata, pe la 6, se marea cu fiecare strangere in brate, cu fiecare fir ce se ciufulea in bataia brizei. punctul acela rosu, insotit de "sunrise" a lui Norah Jones in urechile noastre ne-au infometat si mai mult fluturii mari, verzi, din stomac, ca sa ne putem iubi mai intens, pana soarele ajunge, pe la amiaza, deasupra nisipului.
il cunosc mai bine acum, invelit in intuneric, ii cunosc expresiile fetei, gesturile, ii anticipez miscarile si ii domin carnea, oasele si formele. am simtit ca e al meu si inca ii port mirosul pe colturi de piele, cutele buzelor lui s-au mutat pe buzele mele.

nisip, soare, mare, alge, scoici, pestisori, tipete, sarutari, piele cojita, dusuri prea fierbinti, balon in forma de inima, dig, rasarit, bascalie, panarama, galagie, karaoke, cantec, cocktail, bancuri seci, bomboane, fotoliu in usa, cearsafuri, dupa-amiezi, transpiratie, valuri mici, semne, unghii, lene, soare, soare... te iubesc... si eu te iubesc... mare. dragoste.