jeudi 15 mai 2008

noir.

Des fleurs carbonisées, dans un océan de noir…

Des cercueils et brûlés, de plomb,

Des vêtements sombres de charbon,

Noir profond, un océan de noir…



Des étincelles tremblaient… un océan de noir;

Carbonisé, l’amour exhalait

Un parfum de plumes brûlées – il pleuvait…

Noir, un immense océan de noir…



pentru ca-l iubesc pe Bacovia si-n franceza.


metamorfoze.

metamorfoza vremii de afara. metamorfoza fiintelor (inclusiv a mea). metamorfoza vietii.
si o scriere mai veche...


te-am prins de aripi şi te-am azvârlit
într-un buzunar.
îţi scuturai aripile neliniştit,
când spuneam minciuni, când păşeam în iad.
te-am întins pe aşternut,
între cutele coastelor. te-au găsit zdrobit
sub piciorul patului,
te-nşelasem cu noaptea.
am vrut să te spânzur de-o stea; ai luat drumul
Golgotei, înapoi,
erai un Iisus cu o stea în spate.
zidit într-un vârf de creion, gemeai la atingerea
cuvintelor mele.
scriam scrisori altora, şi te-ai tocit.
învârtit într-un rotocol de fum, te-am condus
până la filtrul ţigării.
mi-ai ars buzele, să nu te-arunc,
să nu-ţi pierd urma, printre firimituri;
ţi-era frică de înălţime.
te-am ascuns sub mine, te ţineam de palme, gambe,
te trăgeam de păr, fugeai,
mă atingeai şi mă-ntrebai unde sunt.
nu mă recunoşteai.
te-am lăsat să arzi sub pământ,
iulie te-a făcut cenuşă - te-am aruncat,
în mare,
te-ai ridicat prins de-o ancoră, tu te-ntrupaseşi din
stâncile munţilor.
te-am ciopârţit în jumătate, ca să-mi fii ochi,
mi se zbătea ochiul drept şi te-am
îngropat sub stern.
îmi mestecai inima, o scuipai şi o vopseai
cu smoală.
nu puteai să-mi fii umbră, erai născut lumină, din
lumină.
ţi-am dăruit clavicula, omoplatul, femurul, tibia şi
le-ai respins. mă aveai deja


cu totul.



lundi 12 mai 2008

file de poveste.

zilele astea incerc sa ma privesc cu alti ochi. sau sa fiu altfel. nu ma simt prea bine in propria piele si parca orice privire din jur ma inteapa. vreau sa fac alte poze, sa ascult alta muzica, vreau sa ma imbrac altfel, vreau sa mananc cu totul alte lucruri, sa ies cu alti oameni si sa vorbesc alte lucruri, vreau sa ma tund altfel si poate sa ma si vopsesc.
pana una alta, zac in pielea mea, pe scaunul meu ros pe margine si mancand bomboane colorate. si gandindu-ma la mare.
as vrea sa am camera mea de hotel, balconul meu, sa fiu singura cu o sticla de vin si cu un pachet de tigari mentolate. dati-mi astea doua puncte si va rastorn Universul.
cand sunt antisociala, blazata si melancolica, ma gandesc la mare. astazi am avut iar cateva flashback-uri: gust de snitel vienez de la spring time, miros de faleza noaptea, miros de prosop ud pe nisip, gustul primei tigari de pe balconul camerei de hotel.. tigara de la mare nu are acelasi gust cu tigara din pauza mare. tigara de pe scarile unei scari de bloc nu are acelasi gust cu tigara pe care o ascunzi in nisip dupa ce o termini. tigara cu gust de cuba libre intr-o seara racoroasa nu are acelasi gust cu tigara fumata in parcuri unde-ti intra soarele in ochi. asa cum nici soarele ce se naste din mare si se-mbraca si el in costum de baie nu te pocneste cu aceeasi caldura ca soarele ce iese de dupa acoperisuri de bloc.
povestea continua...

si noua mea obsesie muzicala:

samedi 10 mai 2008

de cara a la pared.





comptine..


nu sunt in stare de nimic, ma doare capul, desi am dormit foarte mult. am visat multi multi caini, de diferite rase. ce-as vrea sa am mai multi caini. l-am visat si pe Plushenko, desi nu stiu ce cauta si el prin zona.
acum zac, ascult Yann Tiersen si as vrea sa mai ploua tare, sa ascult ploaia lovindu-mi geamurile.
ieri am suflat in multe papadii pentru un viitor film al unei bune prietene. a inceput ploaia si stateam sub un balcon de bloc. era atat de liniste si padurea imi transmitea calmul si armonia ei. era ca o orchestra de viori, acordeon, flaut, contrabas, pian.
in momentul in care scriu mi-e dor de foarte multe lucruri. imi curg doua trei lacrimi pe 'comptine d'un autre ete'. intotdeauna ma face sa plang melodia asta. poate ca nu am un motiv, intotdeauna; nu gasesc plansul ca pe un efect ce are, evident, cauze. plansul e un lucru greu de deslusit, atunci cand e sincer. mi se pare mai sincer plansul cuiva dupa ce-a ras doua zile in sir decat o fiinta patetica si lacrimogena, care face asta ca un mijloc de a impresiona.
trec printr-o criza de personalitate si discutiile purtate zilele astea la orele de romana m-au facut sa ma gandesc la multe tampenii. am nevoie sa ma regasesc, sa strang cioburile de oglinda sparta de pe jos si sa-mi pilesc unele parti. uneori ma gandesc daca nu cumva e mai bine sa fii nesigur de ceva decat sa fii sigur doar la suprafata, dar in sufletul tau sa fie un mare gol?
mi-e dor de soare de mai prin cafenele de cartier, de ceai de portocale servit rece, de anumiti prieteni plecati pe la facultati, mi-e dor de libertate si tigari fumate una fara alta, fara pachete cu scris odios negru, de fumul ala amestecat cu bautura si de vodka bauta din alte pahare.
si vremea de afara ma face sa reiau 'comptine d'un autre ete'...