
m-am nascut ieri si voi muri maine. am la dispozitie douazeci si patru de ore ca sa traiesc, sa iubesc si sa fiu fericita cat pentru saptezeci si ceva de ani. lumea mi-o strang, ca pe un cearsaf plic, o agat in cui si raman singura cu un ceas si o cana de cafea. laitmotivul vietii mele, Soarele, imi pazeste talpile picioarelor si ma incalzeste cat pentru o eternitate; Soarele, cel care m-a purtat de mana chiar si prin cele mai orbitoare, ascutite zapezi, imi va incinera trupul, iar vantul imi va imprastia cenusa in mare.
toate amintirile se dizolva ca zaharul in afea. un amestec de zambet dulce-amarui si o lacrima de pelin inunda intreaga camera, iar eu incerc sa ajung la mal, mereu, sa pot privi ceasul si sa cronometrez eu secundele finale ale existentei mele, ce alearga ca psihopatii. cand iau o gura de aer, incerc sa-l inghit, sa-l tin prizonier in gatul si in plamanii mei negri, sa ating, prin el, toate locurile unde am respirat, tot geamatul naturii, toata iarba pe care am mirosit-o si tot aburul de vin fiert pe care l-am cuprins intr-o deschidere de gura. marginea canii de cafea miroase a tigari, a buze, a sare din mare si a mandarine.
ninge in camera patrata ca o cutie, chiar la mijlocul lui iunie, ca si cum anotimpurile s-ar succeda cu fiecare ora ce trece, prinsa in plasa palmelor mele ca si fluturii. ninge si imi simt parul ud, ca in prima zi a anului, ca la prima ninsoare cu brate impreunate, imi ating nasul si il simt rece, inghetat, topit sub caldura striatiilor buzelor uscate.
marea imi este aproape, o aud cand asez capul pe podea; am trupul fragil ca un castel de nisip si oasele-mi sunt scoici cu forme neregulate. ma oglindesc pe suprafata cafelei amare, imi curge tot sangele din trup si cafeaua imi coloreaza gatul si pieptul. toate simturile innebunesc si se amesteca, imaginile se contopesc si toata viata mea de douazeci si patru de ore devine o electrocardiograma. liniile subtiri ce-mi contureaza trairile se aliniaza, asemenea unor copii spanzurati, orbi, surdomuti. inima se opreste odata cu ultima bataie de ceas, explodeaza in miliarde de cioburi, dar inca traiesc... beau ultimul strop de cafea si privesc zambind filmul vietii mele, care se opreste la cea mai inalta creasta. am murit fericita.