vendredi 15 août 2008
lundi 11 août 2008
jeudi 7 août 2008
cartea noastra.
"- Dor, nu vreau sa aud din gura ta decat doua, numai doua cuvinte... Stii care sunt?- Cum sa nu? "Te iubesc!"
A incuviintat din cap: ghicisem. Apoi a spus:
- Nu m-as satura sa le aud toata viata. Hai, spune-mi-le! Cat mi-ar fi placut sa porneasca de la tine, fara nici un indemn...
- Doamne, ce capricioasa esti, Aimee... Ca o fetita!
- NU, nu-i deloc capriciu. Iti dai anevoie seama de un lucru daca nu-l spui pe nume. Dupa ce l-ai spus pe nume ti se pare ca l-ai definit, il vezi mai bine, il simti chiar.
As fi putut s-o refuz? Timp de o ora si jumatate i-am soptit incontinuu, cu pauze mici ca intre bataile inimii, cele doua cuvinte magice care rasuna in toate limbile si pe toate meridianele. De cate ori le-am repetat in acest timp? Pe putin de trei mii de ori. [...]"
***
"Iubirea e nesatioasa , de un egoism salbatic , vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera . Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau . De aici a pornit greseala , de la acest schimb in aparenta just . Dar ce experienta aveam eu , de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala , ca balanta atarna cand intr-o parte cand intr-alta dupa variabile de care foarte greu ne dam seama . In cazul nostru balanta atarna in favoara ta . Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele ."
***
"Iubirile cele mai mari sunt tocmai cele de care te indoiesti mai mult."
***
"Ai crezut si poate inca mai crezi ca sunt proasta. Ah, e foarte firesc sa judeci asa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decat ai fi avut nevoie, si nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul."
***
"Vreau să-ţi intru în sânge..."
[Mihail Drumes, Invitatia la vals]
sea on the wall.
ma simt bine vazand toate fotografiile astea cand ma trezesc, cand imi beau cafeaua, cand pur si simplu oftez, plang sau merg la culcare. trandafirul alb l-am primit in Gara de Nord, intr-o zi de aprilie, cand ma-ntorceam cu un tren scarbos dintr-un oras "fumuriu", el asteptandu-ma cu un zambet timid, iar cel rosu la aniversarea mea de 16 ani, care a avut un final foarte placut; vioara e al doilea instrument muzical primit de la acelasi el, iar portretul - unul din cele mai frumoase cadouri - de Anul Nou..
ce-mi place sa asociez obiecte cu momente si sentimente. simt un fluture mare zbatandu-se in stomac, ca prima oara cand l-am asteptat pe un peron de gara..
de ascultat
Emeric Imre - Ramuri de lumina
lundi 4 août 2008
linistea tunetului.












am denumit post-ul asa pentru ca poti gasi linistea in orice. chiar si intr-un tunet sosit pe neasteptate, intr-o zi cu cer mat, albastru orbitor, cu Soare nervos. nu se spune degeaba ca in natura iti reincarci bateriile, asta se aplica perfect in cazul meu. mi-e de ajuns sa vad marea intr-o zi ca sa zambesc sincer sau sa ma simt usoara ca o duminica dimineata, imi ajunge doar sa pasesc de doua ori in nisip ca sa prind putere si sa alerg vesela, mi-e de ajuns sa aud valurile izbindu-se de un dig ca sa ma simt libera, implinita si iubita. marea este cel mai frumos lucru pentru mine. dupa ea, vine padurea. padurea e, pentru mine, o casuta fara acoperis, din lemn, cu scaune mici, de lemn, cu frunze pe post de scrumiera si cu perdele verzi, vaporoase, prin care isi fac loc Soarele si vantul..
a fost o zi asa calda ieri. lumina frumoasa si limpede peste tot.. frunze, chipuri, impreunata cu fum de tigara, copaci, scanduri, hartii de pe jos. aproape ca-mi venea sa plang de fericire si de bucuria simpla, dar imensa, oferita de o banala zi de duminica, de o padure aproape schingiuita de langa oras. ma gandesc serios sa fac o serie de fotografii cu padurea in fiecare anotimp. cu siguranta va iesi ceva inedit, pentru ca micile daruri, ascunse, pe care ar trebui sa le cautam mai des, se gasesc in natura si sunt de-ajuns pentru fiecare dintre noi, daca avem sufletul deschis sa le primim.
Inscription à :
Articles (Atom)








