mercredi 8 octobre 2008

Daca..

Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd
Şi tot pe tine te- vinovăţesc,
Dacă încrederea în tine nu-ţi slăbeşte când toţi în juru-ţi se-ndoiesc,
Dacă până şi îndoiala lor tu ştii s-o stăpâneşti;
Dacă, neostenind de-ndelungată aşteptare, ştii încă să aştepţi,
Sau, de minciună-nconjurat, minciuna nu o foloseşti
- Fără să vrei să pari prea bun sau prea înţelepţeşte să vorbeşti –
Dacă ştii să visezi astfel ca visul să nu te robească,
Dacă ştii să gândeşti fără ca singur gândul ţel să-ţi fie,
Dacă şti să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul
Şi pe-aceste două mari amăgitoare cu-aceeaşi ochi să le priveşti,
Dacă poţi îndura ca adevăruri ce-ai rostit, răstălmăcite de mişei, laţ pentru proşti s-ajungă
Sau lucrurile cărora le-ai închinat o viaţă zdrobite să le vezi , şi din nimic, din nou să le zideşti
Dacă din tot ce-ai dobândit, poţi face o singură grămadă
Pe care s-o arunci din nou în joc, şi, dintr-o dată
Dacă pierzi, să ştii s-o iei iar de la capăt:
Inimă, nervi şi simţuri dacă ştii să le cruţi
Ca să-ţi poată sluji şi-atunci când vor slăbi
Şi-astfel să faci ca ele să dureze şi-atunci când nu vei fi
Decât doar o voinţă care să le ordone: Rezistaţi !
De poţi să te-ntovărăşeşti cu regi şi să rămâi curat,
De poţi vorbi mulţimilor fără a fi-ngânfat,
De nu te pot răni duşmanii şi nici prea iubitorii tăi prieteni,
De se pot bizui pe tine toţi, dar nu prea mult doar unul,
Dacă minutul ne-ndurător în şaizeci de secunde preţioase-l poţi schimba,
Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine
Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.


(Rudyard Kipling)




tin minte ca am gasit prima oara scrierea asta pe-o foaie veche, imbotita, ingalbenita in timp, cu un colt indoit, cu scrisul buclat, ondulat, rotund al mamei mele. mi-a placut asa mult, imi placeau cuvintele, asezarea lor, ca vroiam sa invat pe de rost. cum nu sunt buna la memorat poezii, daramite fraze atat de ample si de complexe, am renuntat. dar imi aduc aminte cu drag de mine la vreo 10 ani, chinuindu-ma sa citesc. cred ca de-abia acum am inteles si am constientizat cam ce scrie acolo, ar trebui sa fie un fel de lectie pentru fiecare din noi.

lundi 6 octobre 2008

ne(r)voza.

in ultimele ore, ma enerveaza aproape totul in jur. ma enerveaza ca iese bunica-mea la geam cand eu stau si vorbesc cu cineva jos, ma enerveaza ca maica-mea e tot ciufuta si obosita chiar si de cand are un serviciu in care nu face nimic toata ziua, ma enerveaza taica-miu ca e in concediu de nu stiu cate saptamani si ma streseaza zilnic cu intrebarile lui stupide si idioate, ma enerveaza oamenii care-mi mananca dulciurile, ma enerveaza ca mi se ingrasa parul asa repede, ma enerveaza ca nu am bani, ca sa-mi iau cercei si haine, ma enerveaza ca se apropie balul bobocilor si ma gandesc ca e ultimul, ma enerveaza ca nu-mi merge netul tocmai atunci cand chiar am nevoie de el, ma enerveaza ca astia de la jurnalul national nu se gandesc sa scoata un cd cu edith piaf sau cu joe dassin, ma enerveaza boxele mele care bazaie fix cand melodia ajunge la refren, ma enerveaza sa car sacose grele, cand facem cumparaturile saptamanale, ma enerveaza ca trebuie sa-mi impaturesc hainele ca sa nu stea sifonate, ma enerveaza unele colege exasperante, ma enerveaza profa de romana care e incoerenta si prea visatoare, ma enerveaza copiii prosti care se dau smecheri fiindca-s boboci de liceu si rad in fundul salii de festivitati cand tu te chinuiesti sa iti sustii o prezentare cat de cat interesanta, ma enerveaza cand dorm dupa-amiaza si ma trezeste vreun telefon/interfon/o voce, ca ma simt ametita, buimaca si cu capul spart, ma mai enerveaza si ca uneori am prea mult timp liber si nu stiu de unde sa incep, sa ma organizez, sa fac ceva practic, ma enerveaza vecinul de la 2 care alunga cateii vagabonzi din fata blocului, ma enerveaza vocea andreei esca si costumele ei idioate, ieftine, ma enerveaza enorm de mult ca 'blog'-ul a ajuns subiect de stiri si ca e utilizat de orice taranus, ma enerveaza 'blogger'-ii care transforma din conceptul de blog un domeniu de pupincurism, aere de jurnalist sau politician semidoct, ma enerveaza ca blog-ul in sine se transforma intr-un monstru total paralel cu ceea ce ar trebui sa fie, adica un jurnal, care sa implice si personalizare, si sentimente, ma enerveaza ca nu mai am tic tac cu portocale, ma enerveaza maica-mea (inca o data) ca ma trezeste cu un sfert de ora inainte sa plec la scoala, pe motiv ca n-a mers ceasul, ma enerveaza ca revista esquire e 100 de mii si, cum am mai spus, nu am bani, ma enerveaza copiatorii, ma enerveaza cretinele si foanfele care considera ca daca 'ai corp', adica te-nfometezi, esti foarte 'cool' si esti 'perfecta', ma enerveaza ziarele mari, ca mi-e greu sa le citesc in pat, ma enerveaza madonna si michael jackson, ma enerveaza subiectul asta cu criza economica, preluat, evident, de taranusii-bloggerasi de mai sus, ma enerveaza moaca de mutant a lui adomnitei, ma enerveaza cand o fata se joaca in parul meu/pe spatele meu/cu bluza mea/pe piciorul meu(!), ma enerveaza chivu si vocea lui basescu, ma enerveaza un anume tip de la o federatie, spiru haret, nistor, parca, care are cea mai enervanta(!) voce posibila, ma enerveaza travestitii, revista bravo girl si sucul de ananas, ma enerveaza ca emisiunea lui badea e asa scurta duminica, ma enerveaza noul fundal de la stirile realitatea si ma mai enerveaza ca nu-mi gasesc bluza mea preferata. dar cel mai mult ma enerveaza ca mi-e asa de tare dor de el.






photograph by Alexandre Inácio

samedi 4 octobre 2008

vendredi 3 octobre 2008

I'm cold as a new razor blade.

Come over to the window, my little darling,
I'd like to try to read your palm.
I used to think I was some kind of Gypsy boy
Before I let you take me home.

Now so long, Marianne, it's time that we began
To laugh and cry and cry and laugh about it all again...

Well you know that I love to live with you,
But you make me forget so very much.
I forget to pray for the angels
And then the angels forget to pray for us.

We met when we were almost young
Deep in the green lilac park.
You held on to me like I was a crucifix,
As we went kneeling through the dark.

Your letters they all say that you're beside me now.
Then why do I feel alone?
I'm standing on a ledge and your fine spider web
Is fastening my ankle to a stone.

For now I need your hidden love.
I'm cold as a new razor blade.
You left when I told you I was curious,
I never said that I was brave.

Oh, you are really such a pretty one.
I see you've gone and changed your name again.
And just when I climbed this whole mountainside,
To wash my eyelids in the rain.

(Leonard Cohen,
So long, Marianne)





jeudi 2 octobre 2008

daca va fi...




Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.

Dacă va fi să furi, fură o sărutare.

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...


(Pablo Neruda)




no bine. am o obsesie cu "no bine" in ultimele zile. pot sa spun ca am intrat in ritmul clasei a XII-a. nu neaparat ca m-am apucat de invatat pentru bac, pentru ca aici inca mai am lucruri de lamurit mie insami. dar asa, in general, imi place la scoala. imi place fiindca lumea nu se streseaza (si nu te streseaza) inca, asa cum faceau in duminica dinaintea inceperii, imi place ca se rade colectiv pe unele teme/cuvinte (non)sexuale, ca se face misto de profi, ca fac misto de unii dintre colegii mei si pana acum nu s-au suparat decat vreo doi, si toata buna dispozitia si relaxarea si nepasarea asta care zace-n atmosfera imi face bine si-mi da energie. pe langa zecile de pahare maro de plastic de cafele adunate-n gunoi pana acum. si chistoace de tigari aruncate pe asfalt. si azi mi-a placut mult la scoala. pentru ca am descoperit o materie care imi place in totalitate (ignorand profesorul), este exact ceea ce mi-am dorit si imi doresc sa fac: studii sociale, unde am vorbit despre democratie si despre responsabilitatea cetateanului.
si-mi place acum ca n-am teme, pentru ca mi-am scris cu o zi inainte, iar gandul asta e foarte comfortabil si caldut, ca o cana de ceai in maini reci. ma simt lipsita de griji, ma uit la fotografii frumoase ale unor oameni frumosi, citesc citate filosofice si poezii de Neruda, beau o gura de cafea fara sa ma vada mama, si imi tot probez cerceii. stiu, suna stupid, dar mai am astfel de obiceiuri, pe langa probat hainele de vara in mijlocul toamnei, rujat pe la 2 noaptea sau facut unghii pentru doar cateva ore. se apropie si balul bobocilor si (probabil) ultima excursie cu clasa... deocamdata e bine. e chiar bine. am trei de 10 in catalog si toate la dispozitie ca sa ma apuc (singura) de invatat pentru marele "examen national". mai am de facut pace cu mine insami si de scos panica din stomac. dar e chiar bine.