jeudi 11 juin 2009

sympathique.




Ma chambre a la forme d'une cage
Le soleil passe son bras par la fenêtre
Les chasseurs à ma porte
Comme les p'tits soldats
Qui veulent me prendre

Je ne veux pas travailler
Je ne veux pas déjeuner
Je veux seulement l'oublier
Et puis je fume...


Pink Martini - Sympathique.


mardi 9 juin 2009

comptine d'un autre été.

mi-e dor de diminetile de la ora 14-15, de la inceputul vacantelor, de printr-a 10-a, a 11-a, cand stiam ca vin 3 luni in care o sa pot pierde vremea cum vreau EU! acum m-a luat o tristete asa, brusca, nu neaparat fiindca ma simt nepregatita pt. bac, sunt sigura ca n-am fost degeaba pe la scoala 4 ani de zile si ca sunt in stare sa iau niste note onorabile, dar m-a luat o tristete din cauza nesigurantei, din cauza imaginii blurate a viitorului, o tristete imensa, de care-mi vine sa ma ascund sub pat sau intre pete de lumina de pe balcon... sa mai inceapa iar liceul si sa citesc "panza de paianjen" sau "talida" la soare, iar "padurea spanzuratilor" la 3 dimineata, pe racoare, mancand alune.






Yann Tiersen - Comptine d'un autre été.


lundi 8 juin 2009

c'est sexy le ciel de Californie.

de azi incep sa postez niste fotografii vechi, dar foarte dragi mie, autoportrete sau nu, insotite de cate-o melodie care li se potriveste foarte bine..






Sex appeal, c'est Sunset
C'est Marlboro qui me sourit
Mon amour, mon moi, je
Sais qu'il existe
La chaleur de l'abandon
C'est comme une symphonie

C'est sexy le ciel de Californie
Sous ma peau j'ai L.A. en overdose
So sexy le spleen d'un road movie
Dans l'rétro ma vie qui s'anamorphose..


(Mylene Farmer - California)



samedi 6 juin 2009

souvenirs.


mai e un pic si se termina si liceul. n-o sa fiu ipocrita sa spun ca o sa-mi fie dor enorm de toooti colegii mei, dar de unii - cu siguranta. ma linisteste doar gandul ca o sa ne reintalnim in bucuresti si o sa ne vizitam unii pe altii (pe la camine, pe la garsoniere, la baute etc). cu siguranta a fost o perioada foarte zbuciumata din viata mea, pentru ca resimt, acum, schimbari in gandire, in prioritatile mele in viata, in felul cum socializez si empatizez cu ceilalti, in sensibilitatea mea acuta, care parca-parca s-a mai atenuat (ceea ce-i bine! e bine ca nu ma mai consum pentru toate vorbele si privirile sictirite pentru care luam foc, inainte).
o sa-mi fie dor de fluu-buburuza-zuzu-alinahemoglobina-cinemadot-manolache-manolash-seduquetor, de pregatirea noastra pt. CAE, de toate injuraturile in engleza pt. afisele electorale, de cel mai nasol si mohorat 8 martie pe care l-am experimentat impreuna, cu noroi pe papuci si pe pantaloni, de sangria bauta la foc automat, de sesiunea spontana de shopping de la iasi, de discutiile noastre despre cum-vom-fi-peste-10-ani, de glumele infantile la care, probabil, n-ar rade nimeni altcineva. o sa-mi lipseasca putinele ore la care am stat in aceeasi banca, la care inventam porecle pentru profi, dar dupa care aveam crize de ras, de nu mai stiam unde sa ma ascund.
o sa-mi lipseasca si flavius-flaviu-huma-microbistus-geographicus-winners, pe care il cunosc probabil mai bine decat pe ceilalti, omul care reuseste sa ma faca sa-mi smulg paru' din cap pentru ca ma contrazice (aproape) la fiecare afirmatie, o sa-mi lipseasca berile din bacardi sau mariachi, meciul ala la care-am fost impreuna si la care-am stat pentru prima oara in galeria stelista, discutiile luuungi de pe cozla, tigarile impartite la cibi, dansul popular pe care i l-am furat la majoratul lui, omul cu care am ras in fata calculatorului de cadeam de pe scaun, o sa-mi lipseasca raspunsurile identice, in acelasi timp, comentariile politice si oteviste, o sa-mi lipseasca pana si refuzurile lui categorice de a-l poza.. ce sa mai, asta-i omul cu cele mai tari glume, chiar si cele facute pe seama mea, la care ma mai supar ("nu mi se pare corect").
o sa-mi fie dor si de horia. pentru muzica misto pe care-o asculta si melodiile pe care mi le mai trimite din cand in cand, pentru pofta lui de viata si energia inepuizabila de pe la petreceri, o sa-mi fie dor de vizionarile de la filmuldepiatra si comentariile "profesioniste" pe care le faceam impreuna, o sa-mi fie dor de el si pentru ca e omul care m-a imprumutat mereu cu bani, o sa duc dorul jocului cu "ce preferi...?" si de imaginatia lui fantastica, de melodiile misto din masina lui sau de pe telefon, ascultate printr-o ora de engleza, de poeziile despre orca, de epopeea compusa, de desenele lui cretine, dar ale naibii de amuzante, de micile deplasari cu scuterul lui si de casca lui de nazi (the best), o sa-mi lipseasca pana si minciunile lui mici despre aventurile din vacanta, dansurile nebunesti de la majoratul alinei, cand ne izbeam de pereti, sedintele foto spontane de pe la scoala si compunerile lui de la ora de romana, care mi-au smuls zambet dupa zambet.

ce sa mai... liceul a fost tare, cu exceptia unor vremuri mai "tensionate" de printr-a 10-a (nu din cauza colegilor, ci din cauza altei individe). dar, per total, nu regret absolut nimic. mi-a placut la scoala, niciodata nu mi-am pus problema "cum ar fi fost sa fi ales alt liceu/profil?" sau sa-mi fi dorit sa-mi schimb colegii, dar cele mai tari amintiri sunt, clar, din afara liceului, pentru ca atunci iti dai seama, de fapt, cum sunt unii oameni, care poate in clasa imi pareau incruntati, inchistati, antisociali. stiu sigur ca in prima luna de facultate o sa citesc post-ul asta si o sa plang ore-n sir, tocmai pentru ca iti dai seama de ce-a insemnat un lucru abia dupa ce-l pierzi. asta e vorba care s-a aplicat, intotdeauna, in cazul meu.


lundi 1 juin 2009

in graba.

imi place sa traversez strada prin locuri nepermise si sa ma claxoneze, isteric, un burtos rosu in obraji, care se sterge cu podul mainii de transpiratie. vad, uneori, oameni grabiti, spanzurati de sacose din plastic, mergand pe langa poduri fara sa se priveasca in apa, calcand papadiile in picioare. ieri, vedeam cum lumea trece prin fata mea cu vreo 50 de kilometri pe ora si o batrana se odihnea pe o banca. nu o voi cunoaste niciodata, dar mi-a transmis suvoaie de liniste si de seninatate.
ploaia se grabeste si ea, loveste pamantul cu mangaieri bolnave, face tumbe pe parbrizele masinilor. de ce oamenii se roaga, din cand in cand, pentru ploaie? de ce altii injura ploaia de cruci si de morti? ploaia are si ea crucea ei, poate si morti. poate un batran s-a stins pe o poteca plina de balti sau poate ploaia a sarutat, pentru ultima oara, fruntea unei copile moarte, cu o cununa de flori pe cap.
vad muncitori fumandu-si tigarile in graba. zambesc amar, isi mai scurteaza viata cu cateva secunde. plamanii li se innegresc, iar degetele murdare de pamant cald, uscat, picteaza mucurile de tigara. de ce se grabeste lumea, in biserica? de ce saruta incruntati icoanele, de ce nu-l saluta pe Dumnezeu la intrare? eram in curtea unei manastiri si o fetita imbujorata era imbracata in haine frumoase, traditionale: baticul ei rosu stralucea in lumina Soarelui de vara, obrajii ei urlau a puritate si a credinta sincera, naiva, de copil neatins de rautatea unora. simteam ca timpul s-a oprit acolo, de parca cineva mai sus de noi se coborase acolo, intre flori, de parca eram cu totii o mare familie, eram impreuna.
copacii simt singuratatea mai intens decat oamenii. se acopera unii pe altii, in bataia vantului, dar plang, urla, au cosmaruri, vor imbratisarile razelor de Soare. nu-mi place sa vad oameni singuri plimbandu-se cu umbrelele prin frig. simt greutatea stropilor de ploaie si sunetul cazaturii lor pe umerii acoperiti, ma intreb daca pe ei ii asteapta cineva cu un ceai cald acasa. octavian paler spunea ca singuratatea inseamna sa dai buna seara cand intri pe usa si sa se lase tacerea.
in timp ce scriu randurile astea, nu mai ploua, dar imi simt sufletul greoi cand imi dau seama ca e 1 iunie si ca nu prea imi mai spune nimeni 'la multi ani', cand creste distanta dintre eu de azi, inconjurata de variante, carti si manuale de filosofie, si eu de ieri, cu pantalonii gauriti, cu genunchii plini de zgarieturi si de sange, jucand sotron sau tara tara vrem ostasi. degeaba incercam sa prindem autobuzele din fuga, degeaba ne bagam inaintea altuia la coada, degeaba ne inghesuim intr-un lift ca sa ajungem mai repede, degeaba calcam plini de dusmanie ca sa alungam vrabiile de pe asfalt, oricat de repede am alerga, timpul va fi, intotdeauna, inaintea noastra, intorcandu-si privirea dupa noi.