
"dincolo de orice vama,
dincolo de da sau nu,
dincolo de toata lumea...
folk you!"
am avut norocul sa ajung anul asta la Festivalul de folk "Florian Pittis". mi-am dorit asta inca de la prima editie, tin minte ca vanam dvd-urile ce apareau cateva luni mai tarziu, sa vad ce s-a intamplat acolo macar inregistrat... insa nu se compara cu emotia de a sta pe plaja si de a canta in cor cu lumea ce asculta muzica asta divina, cu oameni simpli care mai citesc, din cand in cand, cate-un vers sau cate-o carte. a meritat totul festivalul asta...frigul, raceala de dupa, nasul infundat si pastilele de acum...
sa scriu putin despre Vama. Vama Veche. am ajuns la concluzia ca locul asta are o reputatie prea proasta pentru ceea ce este... intr-adevar, sunt multi ciudati (ca peste tot), betivi si drogati (la fel), insa macar sunt betivi simpatici, nu cocalari de mamaia care zac pe sezlonguri cu ochelarii de soare 'de firma'. imi place in vama ca-s multi catei pe plaja, care vin la tine si asteapta sa-i mangai, care se aseaza pe prosopul tau, imi place ca lumea e linistita si se vede ca se simte libera si poate putin mai tanara, imi place ca faleza e foarte animata toata noaptea, imi place tot curcubeul de culori, hainele si cerceii. am ramas cu cateva amintiri palpabile foarte frumoase... o rochie foarte hippie si doua perechi de cercei. mi-a placut ca nu e obositoare, ca alte statiuni, ca nu e muzica ce bubuie pe plaja... pacat doar ca sub apa sunt (aproape) numai pietre maaari si putin nisip. calcaiele mele au suferit putin.. dar, per total, chiar e frumos in vama...pentru ca nu m-a deranjat nimeni, pentru ca am vazut oameni frumosi si zambitori... si mi-a mai placut la rasarit, cand vedeam grupuri-grupuri dormind unii pe altii sau bandu-si ultimii bani, mi-a placut ca am dansat pe "lost song" de la cat empire si ca am asteptat Soarele somnoros pe "alegria" de la cirque du soleil, m-am simtit mica mica, energica si vesela ca atunci cand m-am dat intr-un carusel pentru prima oara.
ce m-a impresionat cel mai mult la "Folk you" sau festivalul "Florian Pittis"? pauzele dintre artisti, cand lumina se stingea si doar un scaun gol era luminat pe scena. cand Motu Pittis era acolo si ne invita sa cantam cu el "Vinovatii fara vina" sau "Vanare de vant", cand ne mai recita "Sunt tanar, doamna, tanar", cand toata lumea se ridica in picioare si aplauda la nesfarsit. chiar simteam ca stelele se misca odata cu acel cor de palme, ca versurile sunt coborate de dincolo de nori. nu m-am mai simtit de mult atat de libera, atat de linistita, departe de orice gand negru, ascultand si cantand, alaturi de el, melodiile ce ne-au legat mai mult si mai mult.. il tineam in brate si parca ne cantam unul altuia, parca existam doar noi doi, unul pentru altul, cu marea in stanga, nisipul in jurul nostru si voci de ingeri in urechi..
mi-a placut mult de tot Stefan Hrusca, cred ca toata lumea l-a asteptat; a fost incredibil cum toata lumea era extaziata de cantece precum "Treceti, batalioane romane, Carpatii" sau "Tu, Ardeal". mi-a mai placut (ca intotdeauna) Emeric Imre, un artist ce l-am descoperit acum...2-3 ani, dar ale carui melodii imi dau intotdeauna o stare speciala, de dans si de ameteala placuta. mi-a mai placut Tatiana Stepa, care a impresionat pe toata lumea prin puterea ei de a merge mai departe, calcand parca in picioare norii de furtuna ce se adunasera pe cer... ea chiar a reusit sa alunge furtuna, cum bine a zis Maria Gheorghiu! pe Alifantis si pe Seicaru am dansat cel mai mult, pe melodiile lui Ducu Bertzi am ragusit... iar Iris... chiar au fost o surpriza extraordinara pentru toti! desi a fost un festival de folk, cu siguranta au fost cei mai aplaudati! dar si Baniciu, cu melodiile celebre de la Phoenix... la fel si Andries, care a uitat strofa a doua de la un cantec :)) si a amuzat pe toata lumea cu cantecelele lui scurte-scurte, dar si Ada Milea, care a facut misto, foarte subtil, de Hrusca.
nu mi-a placut ca Dinu Olarasu a cantat atat de putin... si ca n-a fost trecut pe afis! noroc ca a compus el imnul si l-am auzit in fiecare seara, ca as fi fost si mai dezamagita... la fel si Maria Gheorghiu. ca n-a chemat-o lumea la bis. nu prea mi-a placut repertoriul ales de Tudor Gheorghe, desi el a fost ironic si savuros ca de obicei. nu stiu de ce, dar nu am simtit ca s-au potrivit doinele cu atmosfera aceea... (dar poate eram eu prea exasperata de cocalarii din fata mea care il injurau)
in ochii mei, festivalul asta a insemnat liniste, muzica buna, versuri, poezie, chitara, cantat pana la 3 dimineata, armonie, echilibru... chiar m-am simtit mai bine decat la orice alt concert la care am avut sansa sa particip. poate pentru ca majoritatea oamenilor din "public" erau ca o mare de prieteni care isi zambeau si vorbeau aceeasi limba, pe acorduri de chitara. poate si pentru ca marea cea draga mie era atat de aproape... si el ma tinea in brate. si am putut sa ne reactualizam amintirile comune si sa ne cantam unul altuia, soptit, la ureche..
pana la anul,
tine minte: sfarsitul nu-i aici!