jeudi 24 décembre 2009
mardi 22 décembre 2009
ninge brusc, in trei dimensiuni.
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Şi zidarii morţi din univers,
Ca şi cum ar fi printre străini
Către ţara unde s-au născut,
Macină şi tot trimit lumini!
Vor să-şi facă poate case noi
Din bănuţii câştigaţi în cer
Unde au zidit şi-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren..
III. Ninge ca-ntr-un spaţiu aberant,
Trei dimensiuni în sus şi-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet şi culoare şi miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toţi zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren..
Tudor Gheorghe-Sufletele fostilor zidari
ciripituri.
ce senzatie misto sa mananci iepurasi de ciocolata si sa astepti sa-nceapa 'in gura presei'... perfect!
in Romania, unii cumpara pufarine multicolore, altii cumpara copii. gust amar. (21 aprilie)
m-am hotarat ca, dupa ce ma mut in bucuresti, sa incep sa scriu un roman cu ce vad/aud in metrou. e fascinant.
astazi am fotografiat apusul cu ochii. o prima zi de mai fara zgomot de oras si joaca in aer liber, cu vreo 4 catei.
plaja, Neptun, dig, noapte, lichior, banane, libertate, valuri, ameteala.. deocamdata, doar amintiri.
detest oamenii care isi asuma merite pe umerii altora!
mi-e foarte foarte cald. si am mai castigat un premiu pt. o poezie. :)
cu toate ca a plouat, noi tot mergem la plaja. :))
abia astept sa scap de tot de a priori si a posteriori! nenea kant, te iubim! (not)
nu mai sunt in stare de nimic dupa noaptea trecuta. nebunie, lacrimi, dans, imbratisari. ultimele clipe cu toti colegii.
s-a terminat si cu bac-ul! media 10 :)
twitterul e un fel de album foto cu mini-texte in loc de poze.
cat de minunat e sa vezi oameni reintalnindu-se in aeroporturi.
plec la mareee. :)
politica romaneasca e ca un film de actiune: afaceri, frati, camatari, anchete, armament, explozibil, vapoare, firme. ce misto.
sunt fericitaaaaa! atat, pentru moment.
cat de frumos mi se pare sa-ti spuna cineva: "you made my day!"
in curte, ascultand folk cu ai mei... such a lovely september evening.
calcatul hainelor mi se pare absolut inutil.. mie imi plac hainele sifonate!!
mi-a cautat cineva blogul pe google: "ioana pe fundal de yann tiersen". ce frumooos!
daca as avea multi multi bani, as construi milioane de adaposturi pentru animalele strazii..
cand se despart de iubiti, fetele isi sterg albume de pe hi5 si uploadeaza autoportrete in alb si negru.
cemaBUCURcaESTI. acum e chiar bine..
bucataresc cu domnul stefandinca. adica eu twitteresc si el gateste. :D yupi.
ma simt ca in liceu: scriu teme de mana... (mi-e dor de liceu!)
abia astept sa am mai multi bani in portofel ca sa-ncep sa caut cadouri de craciun..
iiiiiiii, zapadaaaa. :)
e ca o poveste fara sens.
dar mie imi plac lucrurile fara sens, fara reguli si cat mai dezordonate. :)
samedi 19 décembre 2009
zapadaaa.
mardi 15 décembre 2009
libertatea se castiga mereu.
ma impresioneaza si ma infioreaza, totodata, povestile oamenilor care au trait in comunism. in special povestile despre tinerete, despre lipsuri, dar si despre impliniri, despre frustrari, dar si despre chefurile studentesti. desti povestile mamei mele sunt cele mai frumoase pentru mine, am mai descoperit un proiect interesant, realizat de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, numit Sarbatoarea libertatii, proiect in care scriitori/gazetari/publicisti, persoane publice, au fost invitati sa-si expuna cate un obiect personal care le aminteste, cumva, de vremea comunista. un obiect pe care l-au iubit sau l-au urat, un obiect pe care l-au cautat sau l-au asteptat in van, obiecte simbol pentru ceea ce a insemnat comunismul pentru oamenii simpli.
cel mai mult mi-a placut scrierea lui Teodor Baconsky, intitulata Libertatea se castiga mereu. cititi-o. chiar avem ce invata din ea! (si intrebati-va mai des parintii cum era pe atunci... numai ei ne pot indruma spre a nu repeta greselile istoriei.)
"În 1989, decembrie 21, am ieşit la Piaţa Universităţii din Bucureşti şi am strigat ore în şir ”Jos comunismul”. Aveam 26 de ani. A fost cel mai exaltant moment al vieţii mele: acela cînd un om se eliberează de frică şi îşi recapătă demnitatea personală. Am trăit si mineriada din 13-15 iunie ‘90. Şi tot ce a urmat. Celor care s-au născut după 1990 – şi au devenit acum studenţi ai Universităţii ieşene – le pot spune că prăbuşirea comunismului este ŞI PENTRU EI cel mai de seama eveniment istoric. Fără cei care au murit pentru libertate, împuşcaţi înainte şi după fuga lui Ceauşescu, ei ar fi trăit poate şi astăzi în lanţuri. Să nu mi se spună că dictatura comunistă s-ar fi prăbuşit oricum. Da, ăsta era sensul istoriei. Desigur că, fără URSS, comunismul european nu putea rezista. Dar fără jertfa tinerilor, în ‘89, democraţia ar fi fost doar un cadou din cer, neînţeles şi nemeritat. Democraţia se merită. A te lupta civic pentru drepturile şi libertăţile tale ca om – şi nu ca element într-o masă manipulată – este miza fiecărei zile, a fiecărui gest, a fiecărei vieţi demne de acest nume. Mă bucură că faceţi această celebrare a libertăţii, după 20 de ani. Nu am cum să vă trimit un ”obiect” din comunism – sticla de Pepsi sau sul de hartie igienică, două mărfuri la fel de rare în anii respectivi. Ţin doar să le spun studenţilor ieşeni că, în ordinea statului de drept, nimic nu e dat, nimic nu e ireversibil, nimic subînţeles. Cînd e vorba de libertate, nu trebuie să negociem. Nici să ne îmbătăm cu surogate, falsuri televizuale, sloganuri şi clişee mentale induse prin hipnoză colectivă. Poţi să te îmbuibi cu mărfuri, fără să-ţi aparţii cu adevarat. Eşti liber doar atunci cînd mintea ta răspunde simţului critic, bunului simţ şi SENTIMENTULUI libertăţii. Libertatea nu poate fi trucată. O posezi şi o aperi ca pe bunul cel mai de preţ, sau o pierzi. Nu căutaţi a treia cale spre ea, pentru că veţi călca în vid."
(Teodor Baconsky)





