desi e o atmosfera ca de asteptare a ploii, cantecul asta imi face picioarele sa danseze pe sub birou, in slapii de vara. si abia astept sa merg la gala de inchidere a EuropaFest, yupi. some jazz for me, please. :) in rest, toate bune si frumoase. imi curge nasul si ma tot straduiesc sa uit ca mai sunt 3 saptamani pana incepe sesiunea. yaaawn.
Avionul de aur ma duce din casa, Unde ma iubea mama De unde am fugit mireasa Copilaria pierduta s-a ascuns printre stele Eu vreau sa o ating, Dar sunt scurte mainile mele Eu.. stiu, amintirea nu moare Vantul vietii mi-a furat iubirea mamei Acum zbor in aer, in avionul de aur Zbor spre visul meu Constelatia super-taur
Avionul de aur ma duce inspre casa Unde imi zicea mama: "Copila duioasa"... Inima fetitei mele salta-n sus Atinge stele.. Ma bucur sa o prind cand seara cade obosita in mainile mele Eu.. stiu, fericirea nu doarme Vantul vietii mi-a adus fericirea mamei Acum zbor in aer, in avionul de aur Zbor spre visul meu Constelatïa super-taur..."
daca sarbatoarea Craciunului ma duce cu gandul la copilarie, la cadouri, la bucurie si la cele mai frumoase si optimiste colinde, la inceputuri, la "nastere", sarbatoarea de Pasti este dramatica, emotionanta prin evenimentele biblice pe care le marcheaza. este saptamana "luminata", in care se spune ca ar trebui sa ne deschidem sufletele si sa primim lumina invierii, insa e si o saptamana in care trebuie sa privim cu maturitate viata si sa constientizam cat de scurta e ea. sa ne intrebam, singuri, daca nu cumva suntem prea egoisti, prea rai unii cu altii, prea invidiosi sau sa dam mai multa importanta fiecarei clipe alaturi de cei dragi, mai multa importanta fiecarui moment, oricat de nesemnificativ ni s-ar parea... poate ca ar fi bine sa nu mai fim atat de superficiali si sa ne ingrijim de aparente, de materialitati, de "distractii" trecatoare. si nu, nu propovaduiesc chestii biblice si bisericoase; nu sunt un om bisericos si nici superstitios, ma depasesc traditiile astea multicolore, dar simt ca sunt un om religios, in sensul in care privea Eliade lucrurile. este ceva in mine care nu e deloc imun si insensibil la sarbatorile crestine. am spus-o intotdeauna si sustin ca slujba Prohodului, de maine, este una din cele mai emotionante din toata traditia ortodoxa, pentru ca marcheaza un moment extrem de dramatic, al degradarii dar si al inaltarii, totodata. si imi aminteste, de fiecare data, ca exista o lumina, ascunsa undeva in sufletul nostru, pe care trebuie s-o eliberam, prin puterea si credinta fiecaruia in sine, si care sa ne indrume pasii pamanteni. poate ca zilele astea sfinte ne vom ingriji mai mult de sufletul nostru, dar ne vom ingriji si de comportamentul fata de cei care ne iubesc si pe care ii ranim, fara sa vrem, uneori. si, ca sa inchei acest post "profund", las aici o parte din sufletul meu compus din cantitati incomensurabile de lucruri mici mici, un spectacol (Lord of the Dance, condus de Michael Flatley) pe care il urmaream cu sufletul la gura cand eram mica si se gandea televiziunea romana sa-l mai difuzeze, la vreo sarbatoare, iar muzica aceea, muzica pasilor, alaturi de muzica irlandeza, imi trezeau fluturi si fiori prin corp. (poate ar trebui sa ma apuc de step, cine stie? :) )
sa aveti sarbatori luminate, alaturi de cei dragi! (stiu ca suna ca un cliseu... dar multi oameni chiar nu realizeaza cat de important este sa ai sansa sa ai parte de o familie, sa existe macar UN OM alaturi de tine, care sa te cuprinda cu toata caldura sufletului sau..)