mercredi 17 octobre 2012

un an în fotografii


pentru că întotdeauna o imagine face cât o mie de cuvinte, las imaginile din ultimul an să coloreze realitatea şi spaţiul gol de pe blog. fiecare părticică din acest colaj înseamnă ceva pentru mine: de la un Revelion cu El acasă la Piatra la primul somn împreuna al pisicilor în acelaşi pătuţ. de la Piteşti şi simfonia lalelelor până la Nessebar, în marea cea agitată. de la primul tort făcut de mine pentru El, de 15 martie, până la primirea medaliei de şefă de promoţie. de la conferinţe şi dezbateri la Senat până la o călătorie veselă cu trenul spre Buşteni.
şi aşa mai departe, amintiri care mai colorate (pentru mine) şi banale (pentru alţii).

resuscitare.

nu am murit - deşi de multe ori am simţit că leşin sau că nu mai pot de dureri de cap -, nu m-am măritat, nu am rămas gravidă, nu am fost arestată, n-am ajuns nici macar o dată la urgenţă, n-am avut nicio restanţă în 3 ani de facultate, nu m-am despărţit de El, nu m-am stabilit în ţări străine, nu am dat foc bucătăriei încercând să gătesc, nu mi-am rupt nicio mână, nu am pierdut bani la bursă -de fapt, nu am jucat la bursă-, nu m-am lăsat de fumat, nu am citit câte cărţi mi-aş fi dorit, nu am întâlnit atâţia prieteni dragi pe cât am plănuit, nu mi-am ars limba cu cafea fierbinte - pentru că o beau călduţă, aproape rece -, nu am stat decât 2 nopţi la cămin, în anul I - când eu şi mama ne-am despărţit plângând; de fapt, a fost şi prima oară când am văzut-o plângând -, nu am fost în cluburi bucureştene decât de maxim 5 ori - uneori, pe timpul zilei -, nu mi-am mai făcut analize medicale de ani buni, nu am mers decât pe două magistrale ale metroului, nu mi-am schimbat telefonul  de la începutul liceului, nu am mai păstrat mesaje vechi pe el (cum făceam înainte), nu am ajuns la concertul Rammstein pe care mi l-am dorit de când eram într-a 8-a şi purtam la şcoală tricouri largi cu chipurile lor, nu am mai scris poezie de când am intrat la facultate, nu am mai făcut cadouri mici oamenilor dragi - din lipsă de bani sau chef sau inspiraţie -, nu am vizitat atâtea locuri câte mi-ar fi plăcut, nu am mâncat sănătos, nu m-am apucat de sport sau sală, nu am fost nici măcar la o manichiură sau pedichiură, nu am mai fost la mare în Vamă, nu m-am angajat, nu am scos nicio carte, nu am mai făcut fotografii bune şi niciun autoportret reuşit.

în schimb, am decis să-mi resuscitez blogul, mi s-a făcut dor să scriu tot ce simt sau vad sau îmi trece prin cap, m-am mutat de două ori de când stau în Bucureşti, am împlinit şase ani de relaţie şi 3 ani de când stăm împreună zi de zi, noapte de noapte, am terminat facultatea şefă de promoţie (şi, din câte se vede, mi-am mai pierdut şi din modestie), am umblat prin spitale mai mult, mi-a murit cel mai drag bunic din lume (şi, totodată, m-a maturizat mai mult decât orice experienţa asta - poate voi scrie detaliat despre asta într-un post viitor), au apărut două pisici la Bucureşti, un motănel la bloc în Piatra (şi încă 2 pisici şi 5 câini la ţară - acum văd ochii daţi peste cap ai celor care nu suportă animalele, dar ar fi mai bine să părăsiţi blogul dacă faceţi parte din categoria asta), am fost pentru prima oară în Bulgaria, la mare, m-am îngrăşat vreo opt kilograme de când mănânc tâmpenii la ore nebune (şi nu mă roade conştiinţa pentru asta), am văzut multe filme la cinematografele de pe Magheru, am învăţat să apreciez mai mult lucrurile mici şi banale din viaţă, cum ar fi prânzul luat în familia completă de cinci (din care am rămas patru), duminică, la ora 13, la mamaia acasă la Piatra, am reuşit să-mi înving teama de înălţime şi am fost de patru ori cu telegondola, am băut puţin alcool şi foarte multă cafea în anii de studenţie, mi-am făcut prieteni noi şi buni dintre colegi, am fost de cel puţin cincizeci de ori la Happy Pub (e foarte fain, căutaţi-l dacă sunteţi în Bucureşti), am plâns mai mult şi mai des, m-am dat mai des cu rimel şi luciu de buze, am făcut multe drumuri cu trenul dintre acasă 1 şi acasă 2, am jucat de multe ori mima, am învăţat să reglez perfuzii şi să măsor tensiunea, mi-am cumpărat lucruri mici şi scumpe, pe care nu le voi folosi poate niciodată dar care m-au obsedat - de exemplu, un jurnal în formă de matrioşkă de la Cărtureşti -, am citit multe cărţi şi articole în engleză pentru facultate (de-aia nici n-am mai avut timp să citesc ce mi-aş fi dorit eu...), am scris multe articole şi lucrări academice pe care le resimt acum ca fiind inutile, am mers mai des la biserică şi, cel mai dureros, la cimitir.

bineînţeles, s-au întâmplat multe şi marunte (sau importante) de pe 17 septembrie 2011, de când datează ultimul post de pe blog, până pe 17 octombrie 2012, lucruri care rămân gravate în sufletul meu şi agăţate de creierul meu, pe care sper să le transpun în cuvinte aici, pe blogul meu drag, pe care-l vizitam zilnic, ca pe un muzeu al amintirilor şi mă umpleam de ciudă şi nervi pe mine însămi, că nu l-am mai şters de praf, că l-am lăsat în paragină ca pe o clădire veche...
iată că, pe 17 octombrie 2012, am decis să-l resuscitez. sper ca starea lui să fie stabilă, de acum încolo. am nevoie de el, e confidentul meu, deşi sunt câteva perechi de ochi care citesc... şi pe care le salut, dacă decid să mă urmărească în continuare :)

samedi 17 septembre 2011

pockets full of stones



lay me down, let the only sound be the overflow,
pockets full of stones.

(...) and the bargain must be made, but oh, my love, don't forget me
but I let the water take me...


noua melodie Florence + The Machine - What the water gave me, este geniala tocmai pentru ca este simbolica, coplesitoare, cu o greutate aparte, cu "buzunarele pline de pietre". si pentru referintele subtile si foarte potrivite la viata si, mai ales, la sinuciderea Virginiei Woolf:



(scena din filmul The Hours, 2002)

dar si prin titlul inspirat din tabloul Fridei Kahlo, Lo Que el Agua Me Dio (1938):


ce poate fi mai frumos decat o solista/compozitoare talentata, speciala, care imbina povesti, arte, forme de expresie, dar preia si ecoul unor personalitati unice, precum Virginia Woolf sau Frida Kahlo... arte care se imbina.
genial
, cum am spus.



jeudi 15 septembre 2011

Concursul literar "Incubatorul de condeie" - editia a II-a - toamna 2011

pe scurt, despre concurs, de pe site-ul oficial:

"AdLittera lansează cea de-a doua ediţie a concursului literar pentru amatori “Incubatorul de condeie”

AdLittera lansează luni, 19 septembrie a.c., cea de-a doua ediţie a concursului literar național “Incubatorul de condeie”, ce se va desfăşura în mediul online în perioada 19 septembrie-19 noiembrie a.c., competiție anuală adresată amatorilor de creație literară.

Concursul este structurat pe două secţiuni – Poezie şi Proză scurtă."

mai multe detalii, dar, si mai important, Regulamentul concursului, gasiti pe

http://idc.adlittera.com/


curaj si inspiratie va doresc!


jeudi 1 septembre 2011

long time, no see :)

nu ne-am mai citit/vazut de mult, insa de data asta am nevoie de ajutorul vostru, intr-o problema cat se poate de importanta :)
eu si Stefan (partenerul meu de viata si de locuinta :P) avem o noua chiriasa: o pisica (cea din poza), pe care el a procurat-o fara sa-mi spuna nimic... insa eu m-am super-bucurat, bineinteles.
nu am ajuns, insa, la o concluzie privind cel mai potrivit nume pentru ea (da, e fetita). vreau sa stiu parerea voastra, asa ca va invit la vot, sa fim democratici, zic!

va multumiiiim! miauuu!