




si ce amintiri...
[mai demult, scriam]
..toata lumea se gandeste la copilarie, e atat de folosit cuvantul asta, incat nu ma mai impresioneaza cu nimic, nu imi mai transmite nimic. Si eu ma gandesc la copilarie. Si o fac des. Si nu plang, nu oftez, pentru ca sunt inca copil. ma gandesc la copilarie cand aud cuvantul "narcise" [stateam pe Strada Narciselor, numarul 13 - niciodata nu l-am asociat cu vreo superstitie -]. ce culoare are copilaria mea? verde! da, verde crud, cu santuri inguste de pamant ud de ploaie ramase la suprafata, formand un cappuccino urban. delicios. stihurile`i-s dezordonate, neechilibrate, antilogice, nu ilogice [pentru ca ar fi absurd, iar in ludic, in copil nu vietuieste nimic absurd.], versuri albe, cu bomboane sfaramate intre dinti. as mai vrea sa ma duca "tataia" la tuns "chilug", in fiecare saptamana, la o frizerie inghesuita pe o straduta laturalnica, numita "Ciufulici", unde le faceam cu mana piticilor si Albei ca Zapada de pe perete, lupului din "Capra cu trei iezi", astfel incat foarfeca ce-mi ciopartzea incet-incet parul devenea o bagheta magica. mergeam de placere la "Ciufulici", mereu primeam o bomboana cu gust de capsuni, "daca esti cuminte", pe care o daruiam mai departe personajului despre care voi povesti mai jos. in antiteza cu blocul imens, de 10 etaje [dar in ochii mei avea pe putin 20], din beton autentic, cu cate-o rufa intinsa la-ntamplare cu doua carlige colorate, la o fereastra semideschisa, cu doamna B. strigand dupa Ionut [am aflat ca a intrat la puscarie acum 2 ani], cu nesuferitul de A. care arunca cu cartofi in capul trecatorilor [tin minte si acum cand mi-a dat cu mingea de baschet in capul meu de gandac], il si vad pe Nicu, de la blocul de alaturi, aparand ca un urias printre salcii [avea 1.95 ... "omul" - nepotrivita descriere -], strigand dupa A., astfel incat mi se cutremura intreaga fiinta de 1.20 inaltime. imi placea cand ma lua in carca, si tipam "sunt mare!", ma uitam de sus la ceilalti pusti, caci abandonam jocul "ascunselea" imediat ce-l vedeam pe Nicu. era ca un zeu pentru mine, impunator, de la statura pana la vocea-i ragusita, este [pentru ca inca "este"!] fratele mai mare [si mult mai mare] pe care mi l-am dorit mereu. dar nu asta-i personajul de care ziceam..