“Inima unei mame este un abis în adâncul căruia se află pururea o iertare.”
(Honoré de Balzac)
Majoritatea fiintelor umane considera, la unison, ca vocea sangelui se face auzita in orice familie, in orice situatie, indiferent de gravitatea ei. Indivizii cu care intram in contact, zi de zi, in societate, sunt personaje calatoare in viata noastra, care nu au obligatii si nici sentimente nesfarsite in timp.
Singurele persoane de care suntem fiecare legati, inca din prima secunda de viata, sunt parintii. Deoarece din pantecele mamei iesim pentru a respira prima gura de aer si pentru a vedea prima raza de soare, ne simtim mai apropiati de aceasta, pentru ca suntem carne din carnea ei, avem trasaturi accentuate mostenite de la fiinta care ne da nastere. Inca din acel moment, mama este persoana care isi modifica intreaga structura a personalitatii dupa dorintele si asteptarile noastre, se sacrifica pentru bunastarea si implinirea noastra, indreptandu-si toate drumurile spre cararea noastra ingusta.
Bataile inimii unei mame se sincronizeaza cu cele ale copilului ei, lacrimile sale se unesc, in cadere, cu cele ale copilului, intreaga suferinta a ei inghite, ca o mare involburata, orice suspin de copil. Dincolo de orice greseala a copilului, de orice pas calcat stramb, mama ne poarta pe umerii ei toata frustrarea, negarea, furia, tristetea, dorul, suferinta. De multe ori, aceasta isi pastreaza privirea senina si culoarea in obraji, pentru a o privi in ochi si a gasi raspunsurile sau invataturile de care avem nevoie, desi in sufletul ei se dezvolta intregi uragane.
Iertarea este un fenoment rar intalnit in zilele noastre, cand fiecare isi apara propriul interes si nu se preocupa de raul celuilalt. Pot exista prietenii de lunga durata, iubiri patimase, sefi, ajutoare, colaboratori; dupa o perioada de timp, trecem cu totii, unii pe langa altii, fara sa ne privim in ochi, fara sa fi invatat sensul sentimentelor pure, sentimente care depasesc limita interactiunilor sociale, sentimente si trairi care se pot analiza doar ascultand cu atentie vocea neintrerupta, suava a sangelui mamei.






