samedi 27 mars 2010

emotii. momente.



multumesc acestor oameni necunoscuti, naturali si indragostiti pe care i-am fotografiat, fara sa stie, si care mi-au transmis si imi transmit, de fiecare data cand revad fotografiile astea, niste sentimente absolut speciale... (pana si lumina se vede mai frumos in jurul oamenilor care iubesc.)




vendredi 19 mars 2010

POLAROID!



e atat de misto conceptul de fotografie (fizica, materiala!) instant. e ca un fel de tranzitie de la fotografia pe film la cea digitala. numai ca-i muuult mai frumoasa. si inramata, si tot. a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in ultimii ani! un aparat foto Polaroid. iar acum am primit si filmele. eu voi face 10 fotografii, el 10. si-apoi o sa le ni le daruim reciproc. pacat ca se gasesc atat de greu (the impossible project...) filmele. in primele 2 ore de la afisarea pe site a noului stoc, deja se vandusera aproape jumatate!
dar tocmai pentru ca sunt asa rare mi se par pretioase. si o sa-ncerc sa fac cele mai dragute fotografii... sper sa primesc putiiin de ajutor si de la primavara asta (inca) schilodita. :(

mardi 16 mars 2010

..but God can be funny.







No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one's laughing at God when they're starving or freezing or so very poor

No one laughs at God when the doctor calls after some routine tests
No one's laughing at God when it's gotten real late and their kid's not back from that party yet

No one laughs at God when their airplane starts to uncontrollably shake
No one's laughing at God when they see the one they love hand in hand with someone else and they hope that they're mistaken
No one laughs at God when the cops knock on their door and they say, "We've got some bad new, sir"
No one's laughing at God when there's a famine, fire or flood

But God can be funny
At a cocktail party while listening to a good God-themed joke or
Or when the crazies say he hates us and they get so red in the head you think that they're about to choke

God can be funny
When told he'll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie
Who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus

God can be so hilarious
Ha ha..

vendredi 12 mars 2010

o surpriza minunata.



am primit azi, un "note" ratacit pe deviantART cu un link spre trilulilu.
e o poezie de-a mea, de prin ianuarie, recitata de un baiat cu nickname-ul de impuls. nu stiu daca poti sa cunosti oamenii doar dupa voce, dar vocea lui imi transmite numai lucruri bune.
am asa niste emotii cand imi aud scrierile citite de altcineva. o parte de-a mea uraste lucrul asta cu toata puterea, pentru ca e ca si cum cineva mi-ar fura bucatele de inima si le-ar purta pe post de brose, sa le vada toata lumea; pe de alta parte, ma emotionez foarte tare si ma si inrosesc (cred). dar parca nici nu ma recunosc in vorbele acelea. sunt niste senzatii amestecate si cat se poate de ciudate.
oricum, ii multumesc, pentru ca e una din zilele in care primesc un lucru mic si ma bucur ca pentru cel mai nevazut dar! (mai tin minte ziua cand o fata faina de pe net mi-a spus ca m-a visat, pe mine si marea; cand am primit mail-ul de la doua voluntare de la "salvati copiii" care imi spuneau cat de mult le-a placut o poveste de-a mea si ma invitau la bucuresti; cand Marius Manole mi-a recitat poezia pe scena LicArt; si cand am castigat - de doua ori chiar - pseudoconcursurile de poezie ale lui ghilimei. pentru mine au fost un fel de distinctii de la Uniunea Scriitorilor, dar la o scala muuuult mai mica).


Asculta mai multe audio Blog



dimanche 7 mars 2010

primăvară.





ca o cortină de soare aş cădea
peste tine,
când pielea ţi-ar fi scrijelită
ca pereţii blocurilor vechi,
în care amanţii se iubesc
cu perdelele trase.
aş vrea să fie noapte mereu
să-mi spui poveşti
la lumina sufletului,
te-aş îmbrăţişa cu toate sunetele
unui pian prăfuit
şi aş naşte din tine primăvara.
taie-mi gleznele bucăţele
şi înmugureşte lângă mine,
priveşte-mă pe întuneric,
ghicindu-mi şoaptele cu vârful
degetului;
aş vrea să-mi torni tăcerea
în câteva grame de regrete,
am face cu siguranţă
cea mai amară cafea din lume,
aşa cum o beau oamenii singuri
în balcoane unde
nu e niciodată primăvară.
vorbeşte-mi, vorbeşte-mi mult
ca şi când s-ar scurge tot sângele
din cuvintele tale;
spune-mi despre zgârieturi
şi vânătăi şi tot felul de aluniţe
scrie poveşti cu bătăi sacadate
de inimi în hibernare,
de când lumea.
am face dragoste ca vântul şi
rufele umede,
ca două mâini împreunate
într-un singur buzunar,
ca două crengi de copac,
ar înflori muguri din noi.
privind îmbrăţişaţi sfârşitul lumii
de dincolo de fereastră,
la noi ar veni primăvara.