


te uiti in oglinda, te vezi. impropriu spus.
te mai uiti o data. vai, dar ce vezi? esti chiar tu.
parul iti sta tralala, de parca un muson s-ar fi oprit in intregu-ti trup.
in aer plutesc parfumuri ieftine, sticlute pe care ti le-ai procurat, trei la zece mii, din bazar, duminica trecuta, cand lumea venea cu flori de la biserica. ieftini si ei, pomana catre Dumnezeul deformat de preotii corupti.
ai vrea s-asculti ceva jazz, blues, ceva care sa iti limpezeasca imaginea de cocota verde deschis, orbitor, din oglinda murdara de sperma. te-a cuprins nepasarea? nu, nu-i asa? cum sa fii nepasator si sa iti bagi degetele in ochi apoi in urechi, ca sa nu auzi, sa nu vezi, sa nu auzi maneaua taranului din blocul de vis-a-vis, sa nu vezi chilotii care se-nfing dizgratios in fundul tarfulitei de la parter?
lumina iti putrezeste pe fatza invelita-n farduri pastelate kitschos, iti putrezeste in forma de v. tu nu stii cum sa te-acoperi, nu vrei sa auzi de filosofii ieftine, cu "un nou inceput", cu "renastere", cu "reincarnare", cu "altceva". tu esti tu si nu te poti schimba. nu vrei sa te schimbi;
restul? aici.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire