mercredi 17 janvier 2007

negru. ianuarie. gene.





o zi cam trista pentru mine... si neagra... imi simteam sufletul infrigurat, cred ca plecase deja la ceva sute de km departare, ca sa-i tina in brate sufletul... sunt intr-o situatie destul de grea, nu stiu ce sa zic, cum sa reactionez, cum sa fac sa fiu mai aproape de el, ca sa-i fiu alaturi,... as vrea sa-l tin in brate, sa-i spun ca o sa treaca si asta...
pur si simplu nu inteleg de ce unele lucruri [triste] trebuie sa vina asa, deodata, fara explicatii, sa scufunde lumea-ntr-o tacere infecta, cu miros de clor...
sunt prea legata de el, il iubesc prea mult incat sa nu ma afecteze ce il afecteaza pe el, incat sa nu plang gandindu-ma ca si el plange... nu stiu cum e sa pierzi pe cineva foarte drag...nu mi s-a intamplat pana acum si mi-e frica de cand o sa se intample... acum, vorbesc cam pe derost, gasesc cuvinte de "sustinere" cu greu, ascunse prin coridoare ale preconstientului.
mi-e dor de el... as vrea sa-l tin in brate...
"totul va fi bine..., n-ai sa ma pierzi niciodata!"


pentru prima oara am fumat doua tigari in pauza mare; nu-mi explic de ce. le-am fumat cu ciuda, cu scarba, in graba, nemaipasandu-mi de vreun profesor ce-ar putea sa treaca...
cert e ca habar nu am cum de am reusit sa ajung in clasa pe picioarele mele...eram ametita, vedeam in ceatza... toti spuneau ca-s palida, "ce-i cu tine?", incercam sa le evit privirile.
am ajuns acasa, intr-un sfarsit, si am ascultat intr-una Valeriu Sterian, Ruga..

cerne, Doamne, linistea uitarii
peste nesfarsita suferinta...
seamana intinderi de credinta
si sporeste roua indurarii..

rasadeste, Doamne, dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura...
si asterne, peste munti de zgura,
linistea, iertarea si seninul..


Aucun commentaire: