





Nici un chip n-a căzut în paloare
Ca al tău, adormit şi frumos.
Fulgera, luminîndu-te-arare,
Cîte-un vis sub al tîmplelor os.
Respirai cu atîta sfială
Încît aerul ud se-nchega
Lîngă nările-adînci în petale.
Respirai, surîzînd, catifea.
Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă
Braţul tău prins în somn se-alungea
Visător.
Oh, să nu se desprindă!
[Emil Brumaru]
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire