care-mi tulbura ochiul ingust
si decorul absent cand
lumea danseaza
tango
printre mese cu
vin alb si rosu
in ritmul radioului obositnu mai esti
banala poveste a
geniului ratat
cand ranjetul cretin inunda incaperea
si nici
omul orchestra la
festivalul prostilor
deghizati
si nici
femeia fatala
confundata cu o tarfa de
cartier marginas
sau ceea ce
gandul meu primitiv
cauta disperat
printre mizeriile cotidiene
nu esti
zambetul ascuns in
suferinte conjugale prea
usor acceptate
si eu stiu prea bine de ce
sufletul prea plin pentru
indeletniciri fara sens
si nu pot
sa te simt
aproape cand
tu nu mai esti
[Gelu Vlasin]






1 commentaire:
multumesc pentru postarea poemului meu. foarte frumoase imaginile asociate poemului. vizualizare artistica incantatoare. felicitari.
gelu vlasin
http://geluvlasin.neosite.ro
Enregistrer un commentaire