jeudi 5 juillet 2007

elegia sexagenarului adolescent.





Paianjeni grasi atarna de perete

si-s halbale de praf si lacrimi pline
mari lipitori se catara pe ghete

liliecii chitaie în violine

schelete sed pe scaune si fotolii

si Stan Palanka scuipa sprit cu sange

pe mese 'ntinse sunt lintolii

un piccol langa casa plange


guzgani adorm în baterii

si în cafele muste mor cu mia
guri fără dinti indruga poezii

pe Cale gazii-aprind faclia


apoi porneste cafeneaua touta

în ritm lent spre cimitir pe deal
prin ploi, prin ger, prin noapte
si prin zloata
si Moartea'nchide usa : "Tal!"

II.
Un pahar cu lapte s'a prefacut

în foaia de hartie
pe care ingerul Malagambist
îmi dicteaza poemul acesta
din trecut

intr'o cafenea
cade nu mai exista
decât în amintirea mea;

toti clientii au plecat
la pensie, în spitale, la cimitir, la Canal

numai mesele susotesc

numai scaunele misca

urechile de plus

ca niste caini de vanatoare obositi

"Chelner, chelner", am inceput să strig

si dintr'o data a venit
,
pe-o tava purtata de alizee
,
cafea cu soapte.


[Stefan Baciu, Cafe de la paix]

Aucun commentaire: