jeudi 9 août 2007

nu pot sa fac greva uitarii



nu pot sa fac greva uitarii
si nu pot sa sterg cu buretele tot ce e scris,
undeva in mijlocul sufletului
si nici sa am incapatanarea marii
de a trece mereu si mereu
peste castelul fragil al oricarui vis,
caci, iubitule, sunt secunde in care,
memoria e ceva viu care doare,
e ceva adormit care se trezeste
in momentul cel mai nepotrivit,
e diametrul cel mai taios,
al cercului cel plin de lumina si frumos
si poate tocmai asta este ce ne desparte uneori,
faptul ca nu uiti decat atunci
cand adormi si cand mori.

[S. V.]

1 commentaire:

Anonyme a dit…

si pentru hipiotii care'si daruiesc chitara, cu dedicatii scrijelite in lemnul ei.
oh