m-ai privit si cerul s-a despicat
m-ai privit si s-a despicat pamantul
m-ai privit si multele mele
vieti au rimat aproape inteligibil
pana dincolo de orizont
in pielea lor de racoare
m-ai privit inlauntru oase luminau
fiind tu
fiind Tu nefiind ma priveai
din mormant viata
niciodata mai libera mai captiva niciodata
ma desfaceam in lucrurile din care eram
alcatuita
trei ani de rugaciune cu trupul tot
si sufletul in patru zari
ca sa ascunda flacara de sudura
in care nu te poti uita
de la nici o distanta
[Ioana Ieronim]

Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire