emotia traita in copilarie, mancand cartofi copti de pe soba si tresarind la zgomotele auzite din camera unde imi lipisem atent bocancii de geam, lucind in lumina instalatiei, asteptant "acel" zgomot, care nu stiam cum suna, dar tocmai asteptarea imi incalzea toata fiinta de un metru patruzeci, imi facea auzul mai sensibil ca niciodata. stiam doar ca zgomotul era produs de ciocnirea "lui" de geam, de asezarea cadoului simbolic pe o pereche de papuci... mi se parea un vis, pe care il desfaceam si il despicam cand desfaceam o bomboana cu ambalaj colorat si cu o data a expirarii demult trecuta.
gaseam si o scrisoare. ma intrebam daca Mos Nicolae e Dumnezeu, pentru ca stia tot ce facusem si scrisul "lui" ondulat semana cu doi obraji rosii de batranel cu barba alba si riduri. peste cinci ani, am aflat ca scrisul e al mamei. iar mama nu e Mos Nicolae, cu atat mai putin Dumnezeu.

photograph by snjor
1 commentaire:
Mi-erai putin antipatica inainte...dar dupa ce ti-am citit blogul(fapt pe care l-am realizat pe nerasuflate) mi-am schimbat complet parerea.Ador cum si ce scrii!
Enregistrer un commentaire