samedi 27 septembre 2008

la vie en rose.






ce-as mai putea spune? tocmai am vazut filmul, exact asa cum imi place mie: mult mai tarziu decat toti ceilalti. l-am sorbit din priviri in singuratate, in liniste si-n intuneric. Marion Cotillard este geniala. a stiut sa se ridice la enormul talent, eleganta, clasa si sobrietatea lui Edith Piaf. m-am (re)indragostit de ea, in sensul cel mai frumos posibil. iar vocea vrabioarei mi-a ramas bine lipita de timpane. nu am mai plans de mult la sfarsitul unui film. imaginea ei, langa mare, mi-a dat frau liber lacrimilor si unei admiratii enorme. este o capodopera, intr-adevar, un film artistic, cum de mult nu am mai vazut (ultimul care m-a impresionat atat de mult a fost "The hours").
unul din cele mai impresionante momente din film a fost, in opinia mea, La marseillese cantata de micuta Edith. am simtit in mine un fior puternic. si dragostea mea mare, eterna, pentru tot ce inseamna Franta..


Aucun commentaire: