mardi 25 novembre 2008

despre fericire si lucruri marunte.

in timp ce ma delectez (...) cu filosofia lui Aristotel, respectiv a sfantului Augustin, despre fericire, realizez ca noi mai mult filosofam si vorbim decat sa traim, decat sa ne bucuram de micile lucruri ale vietii, care ne-o coloreaza acolo, pe fundal, fara sa ne dam seama. cred ca devin imuna la suferinta, la raul din jurul meu, rau care mi se face si pe care l-am facut si eu la randul meu. deja nu mai simt nicio durere, nu-mi mai pasa decat de foarte putini oameni (pe care-i consider, cu adevarat, oameni) si nu ma mai impresioneaza cuvintele frumoase, sau, din contra, cuvintele mari, jegoase, ironiile si sarcasmul. cred ca-mi constientizeza adevaratele prioritati in viata si asta e o dovada ca sunt pregatita pentru schimbarea ce va veni, peste cateva luni; ma enerveaza doar ca toate lucrurile bune, frumoase, care ne satisfac pe toate planurile, se obtin doar cu foarte mult efort, cu nervi, impulsuri, pumni in masa, foi rupte si creieri tociti. revenind la fericire, eu o leg, de multe ori, de lucruri mici, insesizabile pentru altii. mi-e atat de bine cand ma trezeste el, dimineata, cu mesajele lui copilaroase sau tandre, cand imi iau caciula rosie si ma infofolesc in fular, cand fumez o tigara la scoala, in frig, in locul ce mi-a devenit atat de drag, mi-e bine cand, in fiecare luni, gasesc pe birou cd-ul si ziarul de la jurnalul de colectie (ieri am fost cea mai bucuroasa - Celelalte Cuvinte), imi place asa mult ambalajul lor si imi place sa citesc curioasa povestile insirate acolo; apoi... mi-e bine in perioada asta, cand vad (putina) zapada din iarba, cand stiu ca vin sarbatorile mele preferate, cand o sa fug dupa cadouri si apoi la intalnirea cu D. si C. in costarica, la cappucino, mi-e bine doar la gandul ca vine Revelionul si o sa-l vad iar si (iar) n-o sa stim unde o sa petrecem si ce-o sa facem, mi-e dor de atmosfera de familie, de caldura, de facut bradul cu mama la 12 noaptea, de ascultat colinde in masina si de mersul traditional cu colinda, cu ai mei; mi-e draga privirea de copii speriati si infrigurati, dar fericiti, ai cateilor de la tara, cand le dau de mancare, mi-e bine cand regasesc fotografii vechi si cand ma apuc sa le (re)modific, parca retraiesc momente frumoase. mi-e dor chiar si de atmosfera de la scoala, cu ornat bradul si clasa, cu tragerea la sorti pentru daruit cadouri unul altuia, trasul de timp cu colinde la inceputul orelor, in ultima saptamana dinainte de vacanta. un singur regret voi avea, daca va fi primul an in care voi fi certata cu cineva de sarbatorile de Craciun. ramane de vazut, pentru ca totul e relativ. chiar si fericirea.. dar lasa definitiile, filosofia si eudaimonismul: bucura-te de ce ai langa tine si de ceea ce traiesti in fiecare zi. de lucrurile marunte, care chiar conteaza.



photograph by Dina


1 commentaire:

Anonyme a dit…

zaaapada...e facuta anul asta poza?