


imi intri in firele de dantela din piele. te simt cum te framanti sub mine si ma zgarii, din greseala, cu unghiile de la mana stanga. sangerez usor si-mi pansezi ranile cu striatiile buzelor... noaptea, strang intunericul in brate si camasa de noapte imi arde pe trup pana imi stingi dorul cu soaptele tale bolnave. sunt palida si flamanda si anemica de atatea paturi cu o singura perna si cu cearsafuri netede, neatinse. iti strang zambetele ascunse sub perna in palme si adorm cu pumnii stransi. in mijlocul noptii, ma incalzesc si vorbesc in somn sau numar liliecii catarati pe lustra. visez uneori ca ma intepi cu acul nepasarii tale si ma zbat in patul scamos, rece. te caut ca o somnambula, cu mainile intinse ca pentru o imbratisare neprimita sau ramasa pe peronul unei gari, in decembrie... aluneci peste mine ca o matase fina.
te am in mine, imi destrami usor, usor, dantela de pe piept. Soarele curge peste munti ca un papion de ata...
te am in mine, imi destrami usor, usor, dantela de pe piept. Soarele curge peste munti ca un papion de ata...



Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire