
29.06.2006 - imi amintesc de dimineata aceea. nu dormisem toata noaptea, aveam ochii mici si inca umezi de lacrimi si de cosmaruri ploioase, fumasem o tigara scarboasa dintr-un pachet ratacit si mi-am patat pijamaua cu suc de visine acru, mult prea acru. dar eram singura si mi-era bine, pentru ca puteam sa plang fara sa ma urmareasca cineva cu ochii. e bine cand poti sa plangi.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire