când bate vântul şi
se caţără pe geamuri,
eu mă fac mică-mică
şi mă ascund în şosete flauşate.
camera mea o transform
într-o cutie de bijuterii
şi mănânc magiun cu prune,
ca să-mi apară
copilăria
în amintiri.
şi-o descos şi-o înnod şi mi-o leg
de lobul urechii,
împreună cu păpuşile fără ochi,
cu cearşafurile făcute cort
pe iarba murdară.
atunci puteam să mă ascund
sub asfalt,
să scot limba la vânzătoare,
să desenez pe facturi
şi să fac felicitări de 8 martie.
aş vrea să
lipesc câte o buburuză pe reverul
fiecărui costum de om mare şi
să ajung -cu un pocnit de degete-
tot mai în nord, să văd
marea îngheţată
şi să mă fac iar
mică-mică,
albindu-mi părul cu steluţe
de gheaţă
pescuite direct din marea nordului.
aş vrea să fac paraşute din rochiile
înflorate şi îmbulinate şi movulii
de gospodine uleioase
şi să tot zburăm,
încuiaţi în baloane de săpun.
să fim toţi mici-mici
şi să reinventăm
visele
alfabetul
reţetele de bucătărie
numerele
calendarele
biletele
cărţile
stilourile
poeţii
tabelul lui mendeleev
preţul gigacaloriei
iubirea
strângerile în braţe
valizele
anotimpurile
pliculeţele de ceai
nebunia
copiii
boabele de cafea
nostalgiile
oamenii.
şi să tot împletim, toţi,
o psihologie a oamenilor reci şi singuri
din frunzele culese
de pe trecerea de pietoni mici-mici.
photograph by Kea
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire