mardi 27 juillet 2010

pentru voi, muguri noi



daca e ceva de pret ce am pierdut odata cu disparitia comunismului, acel lucru e muzica adevarata, cu versuri adevarate. muzica romaneasca. cele mai mari valori ale muzicii usoare romanesti atunci au debutat, atunci s-au dezvoltat... valorile cenaclurilor (Cenaclul Serbarile Scinteii Tineretului, Cenaclul Flacara), vocile care apareau atat de rar la televizor, Doamnele care nu aveau voie sa apara decat cu fuste/rochii pana-n pamant si cu gatul acoperit... si, desi erau atat de scumpi la vedere, desi nu aveau atata libertate de expresie ca acum, oamenii ii respectau, ii iubeau, se zbateau ca sa gaseasca discurile lor de pick-up. cred ca muzica romaneasca era un soi de liant ascuns intre oameni, intre sufletele lor chinuite de terorile regimului. muzica era un refugiu, versurile erau carari spre locuri minunate, unde nu exista foamea si nici lanturile inchisorii.
da, ce-i drept, nu aveau posibilitatea sa se exprime, sa-si faca "reclama", sa scoata albume dupa albume, dar totusi adunau sute si mii de oameni in sali mucegaite ale caselor de cultura sau pe stadioane...ce n-as fi dat sa fi fost eu in locul mamei mele pe vremea cand lesina dupa seicaru si ingana versurile lui paunescu, intr-un glas cu alti oameni necunoscuti.
si ma-ntreb...la ce buna toata "libertatea" asta, toata societatea asta de consum, toate posturile astea care toaca in fiecare zi vieti de mahala, vieti de tabloide, vieti de plastic? la ce buna toata tehnologia asta, toate laptopurile cu care se prezinta noul "val de artisti" in studiourile de televiziune, la ce buna toata culoarea asta, tot luciul, toata stralucirea exteriorului? nu ajung toate astea... nu ajung pentru ca lipsesc tocmai lucrurile esentiale pentru a te numi un Artist: vocea pura, nemodificata de tehnologii, caracterul, sufletul, dar si versurile care chiar sa spuna ceva, pe care sa le constientizezi, care sa-ti rascoleasca amintiri, suferinte si regrete, dar sa te faca sa vezi frumusetea acestei Arte... muzica... cel care vrea sa fie Artist nu trebuie sa vada asta exclusiv ca pe o meserie, ar trebui ca acel om sa se transfigureze pe scena, sa-si puna sufletul la picioarele oamenilor care il aplauda cu atata respect.
eu pot sa inteleg evolutia muzicii, evolutia mentalitatii adolescentului din ziua de astazi, a cantaretilor, a trupelor, le si ascult, ma uit la videoclipurile lor colorate (si unele frumos filmate), dar doar atat ramane. imaginea bine, foarte bine pusa la punct, cu voci atat de "tremurate" prin miscarea unor butoane. si cantareti care cer muulti bani pentru 15 minute de concert. 15 minute!!
oare cati bani lua Tatiana Stepa pentru atatea ore de cantat, ea cu modestia ei nesfarsita si cu o chitara, ea si vocea-i unica, pe care ai recunoaste-o oricand din prima, dezvelindu-si inima in fata atator suflete?... e o intrebare buna si ne arata si in ce lume traim, o lume care mai traieste doar pentru lucruri concrete si materiale.

astazi mi-o amintesc pe Mihaela Runceanu, una din cele mai frumoase voci ale Romaniei, care a avut un sfarsit absolut teribil, in 1989.



3 commentaires:

Anonyme a dit…

Nu reusesc sa cred in articolul tau. Muzica adevarata exista si acum, public exista si acum... nu vad vreo pierdere, in afara disparitiei fizice a unora sau altora.
Alifantis canta si-acum. Ada la fel. Mihaela Runceanu a...murit...Muzica nu sta in sprijinul unui regim politic.

Ioana a dit…

nu ma refeream la muzica asta pe care (din pacate) putini o asculta.. ma refeream la muzica in general, la industria muzicala. uita-te o zi la "kiss tv" sau cum se cheama, eu nu cred ca-l vezi pe Alifantis pe acolo. in schimb Inna, DJ x si DJ y sunt omniprezenti. asta ma intristeaza, ca muzica asta "de-o vara", comerciala, specifica societatii de consum in care traim, e cea promovata. e cea pe care tinerii cresc. si zau ca nu stiu ce invata sau inteleg din ea...
ascultandu-l pe Alifantis (ca sa ma refer la exemplul tau), mai auzi, implicit, si-un vers bacovian sau unul stanescian. mai auzi si tu de poetii astia. de Valori ale Romaniei.
muzica e o Arta...si, ca din toate artele, ar trebui sa ne daruiasca ceva, ar trebui sa fie acolo o samanta pe care s-o preluam si sa creasca frumos in noi ceea ce se cheama "Cultura".
nah, acum sper c-am fost un pic mai explicita. :)

Anonyme a dit…

Asa-i, Ioana, asa-i!

Mie abordarea, mai exact, prima fraza..nu mi-a placut. Si cand nu-ti place prima fraza, se duce totul.

Dar asa-i!
>:D<