"Copilaria este inima tuturor varstelor"
(Lucian Blaga)
sa fii copil inseamna sa descoperi. intreaga varsta a copilariei se bazeaza pe procesul cautarii, al cautarii unei identitati, al cautarii adevarului si a linistii, al realizarii deosebirii dintre bine si rau, intre corect si incorect. mainile unui copil tind mereu sa atinga, cu un deget, infinitul, siguranta, fericirea. sufletul lui este ca un burete ce atrage cele mai ciudate si noi sentimente si trairi, ce se maturizeaza si se cristalizeaza in caracterul ce si-l formeaza, ce ii va influenta fiecare gest si fiecare actiune.
cand nu ai mai mult de sapte ani, ai impresia ca "vesnicia" s-a nascut nu la sat, cum scria Blaga, ci ca "vesnicia" se naste in fiecare zi, in tine, ca o porti cu tine si ca vei trai cel putin trei vieti, ca personajele din basme. perioada copilariei este asemenea unui arc, iar tu esti sageata din el, pregatita pentru a fi lansata. mainile care tin arcul si care iti controleaza zborul sunt fie ale lui Dumnezeu, fie ale parintilor, fauritorii destinului tau, cei care pun pietrele temeliei "persoanei" demne, responsabile, cu buletin, ce vei deveni peste cativa ani.
copilaria este lansarea in ceata si frigul adolescentei, in grijile si duritatea lumii adultilor, in linistea si seninatatea batranetii. inima care bate mai tare cu fiecare cazatura in genunchi, cu fiecare extemporal sau examen, inima care tresare la starea civila si care se va stinge intr-un corp batran si obosit, dar o inima ce poarta in ea glasul tau gingas de copil, visele si aminitirile de-o viata.







