lundi 22 novembre 2010

o medalie de onoare.












in sfarsit un film romanesc care trateaza un subiect ascuns parca in colturile istoriei si societatii noastre... pentru ca asta-i adevarul: cine se mai gandeste astazi la veteranii de razboi? sunt si ei niste pensionari, ca multi alti batrani, anonimi in multime.
"Medalia de onoare" este un film care mie mi-a adus aminte de bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, si el veteran, care a prins pe viu ambele razboaie mondiale. pentru ca filmul asta nu e o poveste al unui individ, Ion I. Ion, de pe Bulevardul Biruintei, ci este o poveste al multor batrani, poate chiar bunici de-ai nostri, carora le aratam recunostinta cand e prea tarziu...
mi s-a parut un film extrem de sincer, cu o poveste care curge frumos, nici prea melodramatic, nici prea superficial. a fost exact asa cum trebuie sa fie o poveste cu si despre batrani speciali. cred ca domnul regizor a vrut sa ne insufle un sentiment de vinovatie, ca si popor, ca si tineri care vindem istoria si experientele celor intelepti pe lucruri materiale. eu una m-am simtit vinovata de faptul ca poporul asta roman uita repede, e nerecunoscator si sfidator fata de valori, fata de istorie...
o replica taioasa din film mi-a ramas in minte, cea a functionarei acre de la ministerul apararii: "dom'le, n-auzi sa-mi aduci medalia inapoi, ca o am pe inventar si tre' s-o dau altcuiva?"
pana si ONOAREA, concretizata intr-o bucata mica de metal, e trecuta de statul roman pe inventar. pana si acest gest minuscul de recunostinta fata de eroii razboiului are in spate cifre, calcule, bucati, adica lucruri materiale, echivalate in bani si ascunse prin dulapuri prafuite.
povestea are mult mai multe valente, mult mai multe intrigi si un deznodamant absolut frustrant (pentru mine, ca roman, conational cu Ion I. Ion) si infiorator de trist. nu vreau sa dezvalui mai mult din actiunea filmului, e un film pe care trebuie sa-l traiesti "pe viu", sa te lasi purtat de cursul evenimentelor, sa simti, la un moment dat, noduri in gat.
am ras cam mult la filmul asta, adica l-am privit initial cam "la suprafata", am gustat din portia aia pentru omu' care se uita la filme ca sa rada si sa faca misto. si nu trebuia. ma simt vinovata pana si pentru asta. dar o sa-mi indrept greseala si o sa-l revad cu siguranta.
dupa umila mea parere de simplu spectator, consider ca "Medalia de onoare" surclaseaza cu multa gratie si demnitate "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", Eu cand vreau sa fluier, fluier" sau "Politist adjectiv", adica filmele romanesti super-mediatizate si super-premiate (si "Medalia de onoare" are, totusi, premii importante). evident, sunt subiectiva pentru ca ma impresioneaza enorm batranii, intelepciunea lor si povestile lor de viata, iar biografiile astea transpuse pe marele ecran sunt o comoara, o lectie pentru mine.
si un ultim lucru pe care trebuie sa-l reafirm: Victor Rebengiuc este cel mai mare actor roman. punct.

P.S: in unele scene, Ion I. Ion m-a trimis instantaneu cu gandul la Ilie Moromete. (vezi poza 3) da, e oarecum logic, intrucat e acelasi actor, insa parca nu s-au scurs anii peste umerii lui Victor Rebengiuc si exista cumva un fir invizibil care leaga experientele...





dimanche 14 novembre 2010

si, totusi, vine toamna... -II-













O zi mi-nu-na-taaaa la Gradina Botanica din Bucuresti. daca vreti liniste, multe culori si relaxare, mergeti acolo.



mercredi 10 novembre 2010

ziua limbajului.



de obicei nu prea cred in horoscop, in previziuni, mi se potrivesc doar caracteristicile alea generale ale zodiei Fecioara. daaar am primit o chestie interesanta pe mail (multumesc parintilor mei internauti, ca-mi trimit zilnic chestii dragute), care enumera niste trasaturi de caracter, niste profile, in functie de ziua de nastere, din zodia fiecaruia.
cred ca mi-a atras atentia pentru ca imi spune chestii ce imi place sa le aud, haha. asta e adevarul, cand ne place ce auzim, cand simtim cum ne creste ego-ul ca aluatul, deschidem laaarg urechile si ii dam dreptate cu gura pan' la urechi.


Fecioara, Douazeci si opt august - Ziua limbajului

Persoanele nascute pe 28 august sunt experte in utilizarea limbajului si a tehnicii. In mod normal, cuvantul „limbaj” se refera la folosirea cuvintelor scrise sau vorbite. Intr-adevar, nativii sunt foarte priceputi in aceasta privinta. In mod frecvent, nativii care nu vorbesc prea mult stapanesc foarte bine datele tehnice ale meseriei pe care o au. Ei sunt preocupati de ceea ce fac pana la cel mai mic detaliu. In plus, cei nascuti in aceasta zi sunt foarte convingatori. Ei stiu cum sa ii faca pe cei din jurul lor sa se gandeasca la un anume lucru, sa il admire si poate chiar sa fie de acord cu el.

Nativii zilei de 28 august sunt foarte buni negociatori. Pe langa faptul ca sunt adeptii discutiilor, ei stiu cum sa manipuleze anumite concepte. Argumentele lor pot fi comparate cu un sistem invulnerabil si, din aceasta cauza, pot fi foarte greu combatute.

Persoanele nascute pe data de 28 august pot fi foarte convingatoare. Ele ii vor cuceri pe ceilalti cu ajutorul unor idei si cunostinte vaste si foarte sigure. De asemenea, nativii pot retrage ceea ce au spus cu ajutorul unor argumente solide. De cele mai multe ori, cei nascuti in aceasta zi sunt atat de convinsi ca ceea ce spun si gandesc ei este cel mai bine, incat neglijeaza nevoile si dorintele auditoriului. Astfel, familia, prietenii si publicul s-ar putea sa fie de acord cu ceea ce spun nativii. Insa, vor face acest lucru doar in momentul discutiei pentru ca stiu ca, mai tarziu, nativii s-ar putea sa isi schimbe parerea sau chiar sa uite ceea ce au spus.

Exista persoane nascute pe data de 28 august care nu sunt constiente de puterea lor intelectuala. Acest lucru se datoreaza alegerii premature sau gresite a carierei. Cu ajutorul studiului si lecturii, nativii ar putea sa isi puna in valoare talentul legat de folosirea limbajului si a ideilor. Multi dintre cei nascuti in aceasta zi au o atractie deosebita pentru limbile straine.

Nativii acestei zile au un succes deosebit in calitate de consilieri, preoti, asistenti sociali, politicieni si in alte meserii asemanatoare cu acestea. In aceasta situatie, este normal ca familia si prietenii sa le ceara sfaturi. Pentru persoanele nascute pe 28 august, responsabilitatile sociale si familiale sunt foarte importante. Din aceasta cauza, ar trebui sa fie foarte atenti atunci cand ofera sfaturi pentru ca acestea ar putea influenta vietile celorlalti. Pe de cealalta parte, cei nascuti in aceasta zi pot fi indivizi lipsiti de scrupule. Vor fi foarte priceputi atunci cand va trebui sa minta, sa insele sau sa se prefaca. Deci, pot fi foarte convingatori si in mod distructiv.

Este important ca nativii zilei de 28 august sa aplice si ei sfaturile pe care le ofera altora. Ei trebuie sa fie atenti sa nu devina puritani. Nu trebuie sa condamne orice fel de distractie si placere din cauza unui sistem de valori rigid si intolerant. Persoanele nascute in aceasta zi ar trebui sa invete sa fie mai flexibile si mai receptive la sentimentele celorlalti.

SFATURI: Nu mai fi atat de sigur ca ceea ce spui si crezi tu este singurul raspuns bun si corect. Invata sa asculti si alte puncte de vedere. Incearca sa nu ii sufoci pe cei din jurul tau cu explicatii si cu exemple. Nu pierde din vedere imaginea de ansamblu. Incearca sa alegi drumul bun si sa il urmezi.

PUNCTE FORTE:
Convingator
Intelectual
Distins

PUNCTE SLABE:
Inflexibil
Puritan
Intolerant


P.S: deci: sunt experta in utilizarea limbajului (vorbit/scris), sunt persuasiva, manipulatoare, ii seduc pe oameni cu ideile mele si ii fac sa ma urmeze, pot influenta viata altora... mai e nevoie de vreo dovada ca sunt mai mult decat potrivita pt. meseria de politician?

nu inteleg de ce a fi puritan (adica sa ai moralitate) e considerat un punct slab? atata timp cat nu se transforma in fanatism... eu spun ca e chiar de dorit sa ai o moralitate de neclintit, mai ales in vremurile astea scarboase.

lundi 8 novembre 2010

si, totusi, vine toamna...











Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni!...





samedi 6 novembre 2010

Dumnezeul salvării.






Adrian Paunescu a fost, pentru mine, mai aproape de sufletul meu decat eminescu, "poetul national". pentru mine, Paunescu e unul din poetii nationali (pe langa Blaga, Arghezi, Nichita), a fost un geniu in materie de cultura, de poezie. nu m-a interesat si n-o sa ma intereseze niciodata omul politic Adrian Paunescu, ci poetul, artistul... a fost idolul unei generatii ("generatia in blugi"), a fost un ROMAN in adevaratul sens al cuvantului, un spirit cum rar mai intalnesti in zilele noastre zbuciumate.
Adrian Paunescu a fost si pentru mine un idol, o personalitate a carei voce si putere nu au cum sa te lase neclintit. si mai cred ca Paunescu a scris cele mai frumoase poezii despre femeie, ne-a ghicit, cu atata delicatete, sufletul intortocheat si complicat.
Dumnezeu sa-l odihneasca... sper sa ii scrie acolo, sus, versuri Tatianei, si ecourile vocilor lor inconfundabile sa ajunga, macar un pic, si pe la noi, muritorii nefericiti...

**

"Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării."

(Adrian Paunescu, Dumnezeul salvarii)