lundi 31 août 2009

o altfel de aniversare.




te redescopar, de fiecare data cand ma privesti in ochi. ma intrebai de ce te sarut atat de tare si de apasat. pentru ca m-ai invatat sa iubesc si sa alint. pentru ca as vrea sa te inghit, cu totul, pentru ca ma faci sa am rabufniri aproape carnivore. pentru ca ma-ncalzesti chiar si cand nu te uiti la mine si nu observi ca te privesc constant. si nici nu simteai cum apusul tropaia pe gleznele tale. hai, mai ia-ma in brate si zi-mi /hai sa fumam. iar eu sa ma prind cu bratele de gatul tau ca un urs koala si sa ma pisicesc, cum spui tu, si sa-ti spun stai langa mine/ esti cel mai frumos baiat din lume;
promit (fara degete-ncrucisate!) ca imi iau medicamentul de amintiri in fiecare seara, la ora fixa, ca ma uit la poza cu noi de pe telefon si te alint si nu mai uit niciodata despre ce vorbim si nu ma mai gandesc la gari si iti spun ca te iubesc. de ce? deee... dungi de lumina de august deee pinguini imperiali deeee strugurel si barba si cercel si unghie si petale si de mere de iepuroaice si de canguri mici si deee valize despachetate si de tigari rupte-n doua si de foi albe si de muzica si de milioane si de bilete de tren si de mustati si de papioane si de fundite si de camasi de bumbac de rosii si deee verde de clame colorate de carlige si de axion
de straluciri de cuvinte de ai grija de tine si de la revedere de papucei de casa de calendare si de minute de sms-uri lungi si de boxe si de dinti si de gingii roz si de cel mai mijlociu nas si de cea mai fina piele si de cele mai fermecatoare calcaie si de vene groase si de ora 10:39 PM si de cartarescu de gellu naum cu tot cu apolodor si de mansarde si de cafea slaba de apa plata de salam si de ceai bora bora de fluturi albi de margarete si de zorele de crini de liliac de gandaci mari si negri de piele de balonase de saliva de zmeu de curcubeie multe si mari de ceasuri desteptatoare de paturi sifonate de haine cu dungi deeee ursi panda si caprioare de foca de veverite si de elefanti albastri!
iar eu ma duc sa dansez cu apolodor si sa re-re-recitesc dedicatia de pe prima pagina si sa-ti mai spun o data ca te iubesc /de la cinspe ani/ (si acum am 19, sunt batrana si putin roscata), ca tu esti tortul meu aniversar ornat cu dungi de lumina calduta de sapte seara!
(si nu, n-am mai plans; promit. mai sunt 6 zile si ne vedem iar. de data asta, intr-un cadru mai gri)


// la multi ani mie!

melodie frumoasa;



un soi de reintregire si graiul dulceag al lui katie melua, care imi suna a musetel (daca musetelul ar avea voce, s-ar confunda cu a ei, sunt sigura!). de ascultat seara, cand parca toate muzicile din lume te-au plictisit si nu mai stii unde e locul tau si scaunul e incomod si parca prea mic; si iti lipsesc, multe de tot. oameni si sunete si locuri si culori si gusturi si senzatii.






If I was hungry you would feed me,
If I was in darkness you would lead me to the light,
If I was a book I know you'd read me every night..



p.s.: multumesc ziarului Jurnalul National pentru ca mi-a oferit, cu intarziere de 3 zile, un frumos cadou (muzical si sentimental si vesel si tonic si suav si iute dar si romantic) de ziua mea. editia de colectie cu Dinu Olarasu; oh, de cand o asteptam!

jeudi 27 août 2009

(nu mai) am doar 18 ani.

peste o ora implinesc 19 ani. am mai spus-o si o sustin: e o varsta urata, un numar urat, in comparatie cu '18' - varsta maturizarii "complete" sau macar a definitivarii unei experiente: liceul. eu cu asta asociez varsta de 18 ani; s-a incheiat un capitol frumos din viata mea, dar sunt sigura ca va incepe unul si mai interesant: facultate, Bucuresti, camin, colegi, el, agitatie, oameni noi si (sper eu) frumosi, energie, lucruri si strazi noi de tinut minte, invatatul autobuzelor si al metroului... en fin, multa noutate; si e doar inceputul unui drum, un drum pavat cu pietre mari si dure. n-o sa mai pot canta "am doar 18 ani". dar nici ca astept momentul cand o sa implinesc 20 de ani... o, da, la cat urasc eu piesa aia super-expirata-si-ras-cantata de la voltaj!
am primit un frumos (si bine meritat) cadou de la ai mei, un laptop (da, da, nu va mirati), care o sa-mi aduca aminte de ei, de intrebarile interminabile ale tatei, de 'acasa', de catleusa mea (careia i-am scos un incisiv azi). nici nu va puteti imagina ce mult inseamna darul asta pentru mine, caci am fost de multe ori in pragul unor crize de nervi si de isterie din cauza vechiturii pe care o detin de vreo...10 ani? calculatorul la care am jucat volfield (nu stiu daca a auzit cineva), mario, prince of persia (!!!), tetris si alte chestii copilaroase si cu o grafica infioratoare, la care aveam timp limitat de jucat (caci tata avea prioritate. nu ca acum :) ). poate era mai bine asa.. am descoperit totul treptat si n-am avut cearcane movulii inca din clasa intai.
mi-am facut cont si pe facebook. am gasit acolo lume frumoasa, cu fotografii si mai frumoase... imi place sa descopar oamenii din spatele aparatelor de fotografiat, ma refer aici la artisti pe care ii admir de muuulta vreme.
ma enerveaza la culme reclama aia de la cancan... "restul...e can can!" si vocea aia infecta, de parca ar vorbi la un megafon comunist.
nu ma simt in largul meu cand refuz pe cineva amabil si zambitor. mai ales cand refuzul apare din cauza lipsei de timp. (la urma urmei, cine a inventat orele si secundele si ceasul?!)
nu va lasati inselati de tonul gri si plictisit si putin uracios al postului. nu sunt deloc trista sau nervoasa. am o stare ciudata, un melanj (ce cuvant) de fericire mare, mare si o nerabdare infinita... maine imi va sosi si cel mai frumos cadou, bucuresteanul meu cu parul scurt (mai nou). si un bilet de tren se alatura colectiei celor de '28 august' :)

(acum au mai ramas 9 minute si fac 19 ani... va dati seama de cand ma chinuiesc la scrierea asta?)

si mi-e dor de tine! da, mi-e foarte dor de tine! chiar daca te vad peste 16 ore... dar asta ma face sa zambesc.

poate ca o sa ajung si eu, peste vreo 30 de ani, sa nu-mi mai sarbatoresc ziua de nastere. dimpotriva, sa ajung sa plang si sa ma baricadez in casa. poate pentru ca o sa-mi dau seama ca timpul ce-l mai ai de trait s-a mai scurtat cu 365 de zile.

samedi 22 août 2009

les poupées russes.




am vazut aseara filmul asta, pe tvr cultural, unde gasesti cel putin o data pe saptamana ceva de calitate. nu stiu cum se intampla ca pierd mereu inceputurile filmelor, mai ales ale celor care chiar ajung sa-mi placa. dar e mai interesant sa incerc sa ghicesc relatiile dintre personaje si sa intru in atmosfera "din mers". mi-ar fi placut mai mult filmul daca as fi vazut-o mai mult pe Audrey Tautou, s-ar fi potrivit mult mai bine in rolul principal decat roscata. a fost un film la fel de jucaus ca "Los amantes del Circulo Polar" sau ca "Eternal sunshine of the spotless mind", numai ca mai putin insinuant si mult mai amuzant... actorii, gesturile, situatiile, locatiile (mai ales cele din Rusia). ideea centrala, care m-a pus cel mai mult pe ganduri, a fost aceea ca iubirile din viata unui om sunt ca papusile rusesti... le tot deschizi, le admiri si te bucuri de ele, din curiozitate, nu stii daca "ea" e aleasa, pana ajungi la cea mai mica, dar si cea mai potrivita pentru tine. la urma urmei, chiar asta e viata: nu stii niciodata ce te asteapta la capatul unui drum. sau daca drumul ales e cel care-ti garanteaza succesul sau implinirea.
m-am tot chinuit sa scriu ceva zilele astea pe blog, dar m-am blocat intr-o stare de monotonie si blazare, ceva de speriat. nu-mi vine sa ies din casa, as sta in casa sa citesc si sa ascult melodii vechi non stop, sa vorbesc cu el si sa citesc bloguri, sa admir fotografii ale unor oameni extrem de talentati. (poate o sa incep sa prezint cativa dintre ei in posturile viitoare) zilele astea am urmarit campionatul mondial de atletism; m-au impresionat performantele incredibile (!) ale lui Usain Bolt, care-mi seamana mai mult a ghepard decat a om.. si cand te gandesti ca s-a nascut intr-un sat din Jamaica unde nici curent electric nu exista! asta ma face sa ma sperii gandindu-ma cate talente se ascund in catune fara niciun viitor din Romania... sau din tarile din Africa. bineinteles ca nimeni nu are cum sa le descopere, iar ei n-au cum sa se dezvolte si isi pierd aptitudinile, avand alte preocupari, cum ar fi munca sau lupta pentru supravietuire. si cica avem Ministerul Tineretului si Sportului... pana cand n-o sa aud ca acest minister a realizat macar cateva zeci de cluburi sportive in tara sau macar sa acorde un sprijin financiar juniorilor din domeniile sportive, o sa am impresia ca e absolut inutil, ca mananca bani din buget si ca a fost creat pentru a-i sustine campania unei adevarate "valori" autohtone, adica numarul de la masina (EBA). cam asta e cu sportul si cu atletismul. am cel mai mare respect pentru alergatorii din Kenya, Bahrain, Ethiopia, Eritrea, Africa de Sud, care alearga pentru supravietuire, parca. sunt sigura ca astfel de competitii reprezinta prioritati in viata lor, pentru ca se vede ca pun suflet in fiecare pas. si sa le mai plangi de mila fotbalistilor romani cu cercei in nas si cu haine si masini de mii de euro? care oricum nu joaca NIMIC pe teren.
siiiiii, printre altele, peste o saptamana este ziua mea! imi pare rau ca implinesc 19 ani; in comparatie cu 18, pare o varsta uracioasa si plictisitoare. mi-au purtat noroc cei 18 ani, pentru ca a fost cel mai de succes an de pana acum.. sper sa fie doar inceputul pentru multe altele. si abia astept sa il vad. o sa fie cel mai frumos cadou de ziua mea, ca de obicei.
(observ ca posturile mele chiar sunt ca papusile rusesti. dau mereu din una-n alta. asa-i cand ai multe lucruri pe care vrei sa le transmiti si nu stii cum sa le organizezi)

vendredi 14 août 2009

inaltator.


Iulia Mitrea si Titus Constantin
- Se plang de mine ingerii.






absolut superba melodia pe versurile Smarandei Vornicu. am scris-o si eu, mai demult, pe blog. inaltator. asta e cuvantul. nu multi artisti reusesc sa transpuna asa frumos poezia in muzica. ce bine e ca folkul are inca muuulte tinere sperante.