lundi 4 février 2008

( 15 ianuarie 2008 ) "eminescu, omagiat in biblioteci"

post-ul asta ar trebui, de fapt, sa fie un sondaj. as fi foarte curioasa sa stiu cati dintre tinerii "bloggeri" ai anului 2007 mai citesc Eminescu din placere. stim cu totii ca gasim Eminescu aproape in toate manualele alternative (acolo unde Cartarescu, Mircea Nedelciu sau Dinescu nu si-au extins inca aripile postmoderniste). automat, cand auzi Eminescu, te gandesti la teza din clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, de capacitate/bac, de tezele/extemporalele din liceu, in care ti se cere sa "comentezi" o poezie de-a lui (in special "Lacul" sau "Floare albastra"). eu, cand aud Eminescu, ma gandesc la multe foi. la caiete scrise. la carti intregi (!) de comentarii realizate de profesori, pe care elevii le invata mot-a-mot. pana acum cativa ani, aproape nimeni nu indraznea sa caute dincolo de fata profetica, geniala, perfecta, aratata exclusiv elevilor (sau ignorata de majoritatea), a poetului national. nu inteleg pe ce criterii i s-a atribuit titlul asta. "national" tine de mine, de tine, de mama, de tata, de oricine traieste in statul asta national, numit Romania. nu m-a intrebat nimeni, nici pe mama, nici pe tata, daca vrem ca Eminescu sa ne reprezinte ca poet national. de ce nu Blaga, de ce nu Arghezi, de ce nu Goga, de ce nu Bacovia? poate pentru ca Eminescu e mai usor de inteles, la o prima lectura, decat poemele luminii ale lui Blaga, unde totul se desprinde de padure, de codru, de lac, de amor ieftin si dulceag. nu ii contest valoarea lui Eminescu, niciodata nu am facut-o, dar nu sunt de acord cu inaltarea lui la un nivel atat de inalt, incat toti muritorii de rand, noi, romanii, sa ingenunchiem atunci cand ii recitam poeziile. daca vreau sa recit "Sara pe deal" pe fond de Manowar, pot sa o fac, poate asa simt eu poezia respectiva. daca vreau sa prezint la scoala comentariul personal, critica personala, a unor poezii cu limbaj licentios, acea fata nevazuta si descoperita a lui Eminescu, care a iscat controverse si discutii intre conservatori (romantici) si postmodernisti, vreau sa o fac, nu vreau sa strambe profa din nas si sa ma intrebe de Eul singuratic eminescian sau de geniul pustiu.

titlul post-ului l-am pus dupa titlul unui articol dintr-un ziar, unul dintre zecile de articole inghesuite printre Norica Nicolai, Basescu sau Laura Andresan. (ce amalgam, nu?) mi se pare extrem de comunist sa omagiezi in fiecare an, de 15 ianuarie, o persoana pe care elevii nu o cunosc, pentru ca nu li se ofera sansa sa o cunoasca, totul rezumandu-se la o biografie seaca, un poet care demult si-a pierdut statutul de "poet national" in randul tinerilor, fiind doar un cliseu regasit in toate referatele de pe net, care zac, in fiecare an, de 15 ianuarie, pe bancile elevilor, printre mazgalituri, injuraturi si denumiri de trupe rock.

as vrea sa vad un film despre viata lui Eminescu, despre moartea lui, atat de controversata si interesanta de studiat si de citit, as vrea sa vad un "Amadeus" in varianta romaneasca, despre poetul care creaza astazi un conflict intre manualul scolar si volumele de poezii prafuite din biblioteci, un conflict intre generatii, despre relatia lui cu Veronica Micle, despre prietenii si dusmanii lui, despre activitatea lui politica (oare cati dintre tineri stiu ca a fost si om politic?), despre ALTFEL de scrieri; as vrea sa ne desprindem cu totii de cele cateva sute de pagini de comentarii repetate in fiecare an, de versurile de poezii invatate in clasele mici, pentru o serbare comunista, tot de 15 ianuarie, pe care nu le simtim si nu le interpretam in niciun fel. de ce ne e rusine sa spunem ca Eminescu a baut, ca a injurat, ca a avut multe femei si o viata zbuciumata? ca a fost tradat de Maiorescu si indopat cu mercur, internat cu forta, sub pretextul unei nebunii invocate din invidia celor din jur si din conflictule lui ideologice si politice cu partidele vremii? am un deja-vu. la fel se intampla si cand ne referim la Iisus. niciodata nu privim dincolo de icoana, niciodata dincolo de Biblie, ne cream un om perfect, un zeu, fara greseala, un fals idol, doar spirit, nu si trup, nu si greseala umana, nu si pacate.

azi am avut noroc ca nu am facut romana. a fost primul an, din ultimii 11 ani de scoala, in care nu l-am omagiat pe Eminescu, recitand poezii, in stil comunist, si citindu-i nesfarsita biografie de pe un referat scos la imprimanta. multumesc profei de romana ca n-a venit astazi. :)

si va respect pe voi, pe cei care cititi Eminescu in timpul liber, intr-un weekend, pentru relaxare/placere, nu pentru a scrie interminabile comentarii pentru ora de romana.

Aucun commentaire: