quand tu es près de moi,
cette chambre n'a plus de parois,
mais des arbres oui, des arbres infinis,
et quand tu es tellement près de moi,
c'est comme si ce plafond-là,
il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
abandonnés tout comme si,
il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde,
j'entends l'harmonica... mais on dirait un orgue,
qui chante pour toi et pour moi,
là-haut dans le ciel infini,
et pour toi, et pour moi...
_______________
m-am intors dupa o minivacanta de 4 zile in Bucuresti. (si mai vroiam!) cu exceptia drumului, al naibii de lung si de plictisitor, am fost incantata de absolut toate chestiile pe care le-am vazut/facut/auzit zilele astea.. poate ca sunt nebuna (sau poate ca abia astept sa ne mutam impreuna, in mansarda noastra), dar de-abia astept sa locuiesc in Bucuresti; poate e euforia de a fi tinuta iar de mana de el, da, cred ca Bucurestiul e un oras viu, mereu in miscare, mereu surprinzator si mereu o sursa bogata de inspiratie (cel putin pentru mine). acum inteleg si eu de unde fluxul creativ la Cartarescu. am incercat sa ignor gropile/mizeria/noroiul (!)/troienele de zapada/cersatorii etc. si sa privesc partea buna a lucrurilor. imi place pana si aglomeratia. si viteza cu care oamenii trec pe langa tine. mi-au dat energie, ca sa recuperez noptile nedormite. imi place lumina din cafenele, pentru ca nu e obositoare, e calda si primitoare, iar chelnerii vorbesc tare (asa cum trebuie) si sunt parca mai zambitori decat moldovenii (ori am nimerit eu chelneri misto).
*si am trecut testul "soacra". :X
pretextul cu care am plecat a fost LicArt-ul; n-am castigat niciun premiu (doar ala de consolare, pe care l-au primit toti :) ), dar nu-s dezamagita, avand in vedere ca juriul a fost format dintr-o singura persoana. (oare cine e in stare sa jurizeze 30 de fotografii in mod obiectiv?) mi-a placut atmosfera de la festival, mai ales de la premiere, cand am ras cu lacrimi de nominalizarile de actor/actrita, si de comentariile de pe fundal referitoare la poeziile ULTRA-post-moderniste finaliste. a cantat Ada Milea si am ras iar.
am adunat multe detalii, imagini, fotografii mintale, pentru ca n-am avut chef de pozat; eram prea ocupata sa observ absolut tot din jurul meu. si sa-l strang pe el de mana. asa, cu dor. mi-au placut mult cladirile (Lipscani *heart*), parcurile (iubesc orasele cu multe parcuri) - mai ales Herastraul, care cred ca e mult mai frumos acum, acoperit de zapada -, teatrele, magazinele cu titluri retro (mi-a ramas in minte un magazin FOTO, dintr-un gang, data viitoare cand ma duc o sa-l pozez), chestiile alea colorate cu portrete de artisti (n`am retinut exact ce erau, semanau cu niste cutii postale) din fata Universitatii...si Casa Poporului e fain luminata seara.
cred ca peste 10 ani dupa ce ma voi stabili in Bucuresti o sa arat si eu ca 90% din oamenii din metrou - blazata, ciufulita, cu cearcane, cu carti/sacose/bagaje in mana, posomorata, adormita. pana una alta, abia astept sa-mbratisez Bucurestiul, cu totul!
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire