m-am hotarat sa mor la ora doua...
dup`amiaza, dimineata, AM, PM,
e relativ.
viata`mi a primit, in final,
eticheta de 'expirata'.
m-am trezit, m-am impiedicat de camasa de noapte
si
ridicandu-ma
am fixat ceasul... doua fix.
pan-atunci, totul ticaie.
creieri-mi in cap, inima in piept,
pleoapele
imbracate`n lacrimi
si mainile..ticaie-n aplauze,
ropote de aplauze
pentru mareata fiinta`n care
am fost concretizata
pentru cinshpe ani nenorociti.
aplauze patetice,
ca de sfarsit de spectacol de la teatrul tineretului
din piatra neamt, din perla moldovei..
ca sa devin actrita ideala,
sa-mi inchei rolul
cu vesnica`mi
ipocrizie,
zambind plastic
spectatorilor ce exclama infernal 'bravo!',
fac o ultima plecaciune
acum,
la doua fara douazeci,
plecaciune`n fatza mortzii,
o afacere strict personala,
cum bine zicea maestrul dinescu.
acum, la raspantie de drumuri,
realizez ca nu am trait degeaba.
ca am daruit si am primit la randul meu
dragoste.
putina,
infirma,
dar
am simtit cum e sa-ti vibreze sufletul
cand cineva`ti marturiseste timid 'te iubesc'
m-am hotarat sa mor la ora doua...
ceasul e judecatorul,
impartial,
insensibil, legat la ochi,
asa cum am fost eu o parte din viata-mi.
maine, la ora doua AM, PM, e relativ,
or sa-mi gaseasca trupul
ce zace patetic pe jos,
cu pastilele`n jur, cu biletul mazgalit
de lamentari
de sinucigasa melancolica.
ce ora e acum?
nu mai vad....
sange....
tavan....
podea....
te`am iubit...
m-am hotarat sa..
mor..
la..
ora....doua.
(17 noiembrie 2005)
1 commentaire:
mi-am propus azi sa recitesc tot blogul, am facut un popas aici dar continui, metoda perfecta de detasare!
Enregistrer un commentaire